ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 4 mai 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 26 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F. au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 4 din 28.03.2018 a Colegiului de Conducere a Curții de Apel Constanța, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 56 din 23.02.2018 a Președintelui Curții de Apel Constanța, prin care s-a dispus stabilirea drepturilor salariale începând cu 1.01.2018, solicitând admiterea plângerii și în principal acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantumul de 25% și a sporului pentru păstrarea confidențialității de 5%, pentru toți reclamanții, alături de cel de 15% recunoscut ca acordat pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sau în subsidiar, acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului pentru păstrarea confidențialității în cuantumul majorat raportat la cota de 30% din total buget al ordonatorului de credite (în lipsa unei precizări exprese acesta poate fi oricare din cei 2 ordonatori: principal Ministerul Justiției și secundar Curtea de Apel Constanța).
Prin sentința nr. 4833 din 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Constanța, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20 februarie 2019.
Prin încheierea din 19 mai 2021, judecata recursului a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
În baza referatului întocmit la data de 18.01.2022, Înalta Curte a repus cauza pe rol și a fixat termen de judecată la data de 04.05.2022, cu citarea părților, în vederea discutării excepției de perimare, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.
Examinând excepția perimării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."
În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate."
Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.
Încheierea de ședință din 19 mai 2021, prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 19 noiembrie 2021.
În cauză, se constată că părțile interesate în continuarea judecății nu au formulat înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. (1) C. proc. civ. și nu au făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.
Ca atare, constatând că de la data de 19 mai 2021, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părților, fără să se mai îndeplinească niciun act de procedură în vederea judecării cererii, care să întrerupă termenul de perimare, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata, din oficiu, perimarea recursului formulat de reclamanții A., B., C., D., E. și F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. împotriva sentinței nr. 4833 din 23 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.