ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2229/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.04.2020 sub nr. de dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Președintele României, Curtea De Apel București, Tribunalul București și Judecătoria Sector 5 București, solicitând:

1) anularea prevederilor art. 42 (1) si (6) Anexa nr. 1 la Decr. nr. 195/2020 și ale art. 63 (1) și (11) Anexa nr. 1 la Decr. nr. 240/2020 - ambele acte emise de Președinte;

2) anularea art. 1 al Hotărârii Colegiului de Conducere al C.A.B. nr. 53/2020 si al art. (?) al Hotărârii Colegiului de Conducere al C.A.B. nr. 65/26.03.2020 (în partea lor referitoare la judecarea litigiilor în materie civilă), emise în executarea prevederilor art. 42 (1) și (6) Anexa nr. 1 la Decr. nr. 195/2020 și ale art. 63. (1) și (11) Anexa nr. 1 la Decr. nr. 240/2020;

3) anularea hotărârilor adunărilor generale ale judecătorilor TB, respectiv ai J 5, nr. (?) din 21.01.2020 si respectiv nr. 2/21.01.2020 privind suspendarea activității de judecată până la pronunțarea Curții Constituționale asupra conflictului de natura juridică intre puterea legislativă și cea judecătorească privind pensiile de serviciu ale magistraților, respectiv până la retragerea sau respingerea propunerii legislative de eliminare a pensiilor de serviciu ale magistraților;

4) obligarea pârâților, toți în solidar sau cel/cei care va/vor cădea în pretenții, singur sau în solidar la plata sumei de 123.164,57 RON, reprezentând pagubă materială rezultând (până în prezent) din executarea silită efectuată în dosar nr. x/2019 al B.; pe măsura agravării pagubei materiale rezultată din continuarea executării silite în dosarul sus-menționat, urmând a majora câtimea acestui petit;

5) obligarea pârâților, toți în solidar sau cel/cei care va/vor cădea în pretenții, singur sau în solidar, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale;

6) obligarea oricărui pârât sau a pârâților căzuți în pretenții, singur sau în solidar, la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru în sumă de 600 RON, conform art. 16 O.U.G. nr. 80/2013 - anexa nr. l).

Prin încheierea din data de 22.06.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 145 C. proc. civ., s-a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca efect al admiterii cererii de strămutare, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.08.2020.

La data de 01.09.2020, reclamantul a ridicat excepția de neconstituționalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 și nr. 4/2020, care au încuviințat decr. nr. 195/2020 și, respectiv, nr. 240/2020 ale Președintelui României, solicitând admiterea excepției.

Prin sentința civilă nr. 60/CA din data de 24 martie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea - cauza contencios administrativ și fiscal - după declinare - promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României, Curtea De Apel București, Tribunalul București, și Judecătoria Sectorului 5, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 60/CA din data de 24 martie 2021a Curții de Apel Constanța, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecare să se admită cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 și nr. 4/2020.

În drept recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a precizat că hotărârea recurată nu face referire la existența vreunei încheieri în cuprinsul căreia să se fi soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cu care acesta a investit instanța de fond.

Apreciază că instanța de fond a administrat haotic soluționarea cererii sale. Mai susține acesta că la momentul recursului hotărârea recurată este nemotivată și de aceea apreciază că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. sunt întemeiate.

Intimata-pârâtă Administrația Prezidențială a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat pentru cele în continuare arătate:

Prin cererea de recurs, reclamantul a criticat hotărârea recurată, în esență pentru faptul că instanța de fond nu a soluționat în cuprinsul acesteia cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 și nr. 4/2020.

Cu privire la această situație procedurală, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 60/CA din data de 24 martie 2021, Curtea de Apel Constanța a analizat cu prioritate condițiile de admisibilitate ale cererii de chemare în judecată, apreciind că acestă cerere este inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 și nr. 4/2020, Înalta Curte constată că deși instanța de fond face referire la această cerere în conținutul sentinței sus-menționate totuși nu dispune vreo măsură în cuprinsul dispozitivului hotărârii față de această cerere.

În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că niciunul din motivele de casare invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. nu se circumscriu situației reținute mai sus.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. privește situația depășirii atribuțiilor puterii judecătorești din partea instanței. Sintagma "depășirea atribuțiilor judecătorești" privește efectuarea unor acțiuni ce intră însferă de competență a puterii legislative or executive, or în cauză nu există vreun element care să confirme această ipoteză. Motivul de casare prevăzut de pct. 5 din același text de lege privește încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, or omisiunea de a se pronunța pe cererea de sesizare a Curții Constituționale nu intră în categoria unor astfel de reguli. În ceea ce privește pct. 6, instanța de recurs constată de asemenea că acest motiv de casare este nefondat, în speță, instanța de fond efectuând analiza cauzei și a prezentat propriu raționament juridic care a stat la baza soluției sale.

Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, nefiind identificate argumente temeinice care să confirme că instanța de fond ar fi aplicat greșit vreo normă de drept material cu privire la cele reținute în legătură cu cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că în cauză, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 și nr. 4/2020, însă în asemenea situații se impune a se apela de parte interesată la procedura completării hotărârii prevăzută de art. 444 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

Așadar, având în vedere cele prezentate mai sus, instanța de recurs apreciază că nu se impune reformarea sentinței recurate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentul-reclamant, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 60/CA din data de 24 martie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 60/CA din data de 24 martie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2022.