ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin actiunea înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 09.02.2018, reclamantul A. a chemat in judecata pe paratul Fondul de Garantare a Asiguratilor, solicitând instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

- Anularea deciziei nr. 12435/15.01.2018 emisa de paratul FGA;

- Obligarea paratului la plata unor despagubiri de 20.000 RON/luna, sub forma de renta viagera, de la data formularii cererii pana la incetarea tratamentului medicamentos;

- Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civilă nr. 62 din data de 26 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Veche, a admis actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a dispus anularea deciziei nr. 12435/15.01.2018 emisa de paratul FGA.

A obligat pârâtul la emiterea unei noi decizii prin care sa stabileasca in favoarea reclamantului despagubiri periodice in cuantum de 20.000 RON/luna, care, cumulate cu cele de 111.750 RON si 2.197,73 RON deja acordate, sa nu depaseasca plafonul maxim de 450.000 RON.

A obligat pârâtul la plata catre reclamant a despagubirilor de mai sus și a obligat reclamantul la plata catre IML Timisoara a onorariului de 145 RON aferent suplimentului la Raportul de noua expertiza medico-legala.

Împotriva sentinței civile nr. 62 din data de 26 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Veche, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată.

În drept recurentul-pârât și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Pârâtul în susținerea recursului a indicat motivul de casare respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cu toate acestea simpla indicare a motivului de recurs pe care se întemeiază cererea de recurs nu este suficientă pentru a se aprecia că această cerere este motivată.

Cât privește argumentele propuse de recurentul-pârât în susțierea recursului său, Înalta Curte apreciază că acestea vizează exclusi netemeinicia considerentelor sentinței și nu urmăresc susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât avea obligația de a indica în concret motivele de nelegalitate ale sentinței recurate și totodată să le încadreze în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În schimb acesta în cuprinsul cererii de recurs a adoptat o poziție procesulă care privește preponderent modalitatea în care instanța a administrat probele din litigiu, precum și faptul că instanța de fond a reținut o serie de texte legale care nu-i sunt aplicabile.

Astfel, fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-pârât a propus o serie de critici care nu se pot circumscrie niciunui motiv de casare din cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, această conduită procesuală, întemeiată pe aspecte care urmăresc practic reanalizarea stării de fapt întărește ideea că pârâtul dorește în esență prin această procedură o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond, pe care reclamanta a omis să le precizeze în concret.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte concluzionează că cererea de recurs reprezintă în fapt, intenția pârâtului de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 62 din data de 26 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Veche, ca fiind nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2022.