CASE OF VASILESCU AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF VASILESCU AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2007)
Rezoluția CM/ResDH(2007)94 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Vasilescu împotriva României (domanda nr. 27053/95, hotărârea din 22 mai 1998) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 și cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumit în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la menținerea continuă a valorilor confiscate ilegal de milicieni în 1966, precum și la imposibilitatea ca reclamantul să aibă acces la un tribunal independent competent să își ordone returnarea (violațiile articolului 6 alineatul (1) și la art. 1 din Protocolul nr. 1, a se vedea detaliile în apendicele 1); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației României în temeiul articolului 53 și al articolului 46 alineatul (1) nou din Convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, care sunt aplicabile prin decizia Comitetului de miniștri la cazurile în temeiul articolului 54 anterior; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit succesorului reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcării acordate în hotărâre, adoptarea statului contestat, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, în vederea realizării, în măsura posibilului, a reintegrării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; având în vedere Rezoluția interimar DH(99)676 adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 octombrie 1999, în cea de-a 680-a ședință, în care a indicat că și-a exercitat în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolului anterior 54 din Convenție, având în vedere informațiile furnizate la data de către Guvernul Statului pârât, care confirmă plata just satisfacției în termenele stabilite și care indică măsurile generale provizorii luate, în așteptarea adoptării noilor legislații; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și a luat în considerare decizia luată în cadrul celei de-a 863-a ședințe a deputaților miniștri (1 ianuarie 2004), că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)94 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Vasilescu împotriva României Cazul introductiv Cazul se referă la menținerea continuă a valorilor confiscate ilegal de miliție în 1966 și la imposibilitatea ca reclamantul să aibă acces la un tribunal independent competent pentru a ordona returnarea lor. În 1994, Curtea Supremă de Justiție, sesizată de procurorul general în temeiul articolului 330 din Codul de procedură civilă, a anulat o hotărâre finală în favoarea reclamantului și a susținut că avocatul de stat pentru județ are competența exclusivă în această privință. Curtea Europeană a constatat totuși că avocatul de stat nu a putut fi considerat un tribunal independent în conformitate cu criteriile Convenției și că, prin urmare, reclamantul nu a avut acces la o instanță. În plus, păstrarea ilegală a valorilor reclamantului a constituit un de facto confiscarea incompatibilă cu dreptul ei la bucurarea pașnică a bunurilor sale (violații la art. 6§1 și la art. 1 din Protocolul nr. 1). Plata de satisfacție echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 FRF 000 FRF 185 FRF 185 FRF Pagată în termenul stabilit fiului reclamantului, reclamantul care a murit la 1/05/1998 II. Măsuri generale Schimbarea jurisprudenței Conform art. 20 alin. (2), adoptată împreună cu art. 11 alin. (2) din Constituția română, drepturile omului garantate de tratate internaționale sunt preeminente asupra dreptului intern. Convenția și hotărârile Curții în cazurile românești au, în consecință, un efect direct în legislația română. Prin hotărârea din 02/12/1997, Curtea Constituțională a rectificat problema de la originea încălcării articolului 6§1 în mare măsură prin interpretarea articolului 278 din Codul de Procedință Penală, astfel încât să prezinte un recurs judiciar împotriva actelor procurorilor [a se vedea Rezoluția interimar DH(99)676 din 08/10/1999]. Practicile judiciare s-au schimbat ulterior și, ca urmare, apelurile împotriva actelor procurorilor sunt acum acceptate de instanțe. Modificarea legislativă Prin scrisoarea din 11/09/2003, delegația română a indicat că art. 168 din Codul de Procedură Penală a fost modificat la 24/06/2003 pentru a permite recursul judiciar împotriva măsurilor de criză adoptate în cursul anchetelor penale. În plus, art. 330 din Codul de Procedură Civilă din România a fost abrogat printr-o ordonanță de urgență adoptată de guvern și publicată în Jurnalul Oficial la 28/06/2003. Această reformă a fost aprobată de Parlament la 25 mai 2004. Prin urmare, nu mai este posibil să anulăm în orice moment deciziile judiciare finale. Publicarea și difuzarea hotărârii Pentru a se asigura că alte aspecte ale cazului sunt luate în considerare, în special hotărârea Curții Europene în ceea ce privește art. 1 din Protocolul nr. 1, o traducere a hotărârii în română a fost transmisă de agentul guvernamental președinților celor cincisprezece instanțe de apel ale României în cursul unei ședințe informale la 3 iunie 1998. În plus, hotărârea a fost transmisă Biroului Președintelui României, Președintele Curții Constituționale, Președintele Curții Supreme de Justiție și Procurorul General la Curtea Supremă, Președintele Curții Gaesti de Primă Instanță și al Tribunalului Dambovita, precum și la Facultatea de Drept a Universității din București. În sfârșit, hotărârea a fost publicată în decembrie 1998 în jurnalul lunar Dreptul (ANUL IX; Seria a III-a: nr. 12/1998). III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele încălcării constatate în acest caz și vor preveni încălcări noi și similare în viitor și că, prin urmare, România a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 53 anterior și al articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iunie 2007 la a 997-a ședință a Deputaților Miniștri.