ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2140/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 14.02.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea rezoluției nr. C-20-69/27.01.2020 și a rezoluției nr. 8050/17/3594/DIJ/2018 din 26.11.2019.

Prin sentința nr. 926 din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 926 din 9 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că prin sentința atacată nu a fost lămurită chestiunea amenzii de 300 de RON aplicate de Judecătoria Constanța, întrucât nu a fost lămurit motivul pentru care a fost aplicată amenda.

În opinia recurentului, nu se poate considera că a avut vreun comportament neadecvat atunci când a spus că doamna avocat "bate câmpii".

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să admită excepția nulității recursului invocată din oficiu, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Examinând recursul formulat, se constată că, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate, neputând echivala cu motivarea recursului.

Pentru a fi analizată legalitatea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei. Condiția legală a dezvoltării motivelor de casare implică determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, o minimă argumentare a criticilor formulate, indicarea raționamentelor pe care se bazează.

În acest context, așa cum s-a arătat mai sus, recurentul a indicat expres dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care sunt vizate situațiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menționate.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând că nu există indiciile săvârșirii abaterii disciplinare, prevăzute de art. 99 lit. c) și t) din Legea nr. 303/2004, de către domnul judecător B. din cadrul Judecătoriei Constanța și de către doamna judecător C.. Prima instanță a reținut în considerentele sentinței atacate că, în contextul în care reclamantul i-a spus, în ședință publică, avocatului pârâților, că "bate câmpii", aplicarea amenzii judiciare se înscrie în limita măsurilor necesare ce pot fi dispuse de judecător pentru păstrarea ordinii și bunei-cuviințe pe parcursul unei ședințe de judecată, conform art. 217 C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să înlăture greșelile de judecată imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt, simplele nemulțumiri ale recurentului privind soluția pronunțată nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privința sentinței, nu a arătat, deși a invocat art. 488 pct. 6 C. proc. civ., motivul pentru care consideră că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, reluând doar argumente expuse și în fața primei instanțe, aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de respingere a cererii reclamantului nu au fost contestate prin raportare la motivele de casare.

În consecință, reținând că motivele expuse în cererea de recurs nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în competenta instanței de control judiciar fiind date exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 926 din 9 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.