ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2073/2022

Ședința publică din data de 05 aprilie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.05.2021, reclamantul A. a solicitat lămurirea și înlăturarea dispozițiilor contradictorii a Hotărârii nr. 885 din data de 14.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 8 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de lămurire a sentinței civile nr. 885/14.03.2017 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul de Judecată - UM 02514 București - prin MAN - Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică și Șeful UM 02514 București, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 8 iunie 2021a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

Recurentul A. a invocat în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

A apreciat că instanța nu a lămurit motivele care au dus la respingerea cererii de chemare în judecată, invocând în mod nelegal dispozițiile art. 500 alin. (1) și art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv că nu poate lămuriri hotărârea adoptată nelegal deoarece aceasta a fost casată.

Recurentul a susținut că dispozițiile legale invocate de instanță, respectiv art. 500 alin. (1) și art. 501 alin. (3) din C. proc. civ. nu au nicio legătură cu lămurirea sentinței nr. 885 din 14.03.2017, întrucât instanța nu a soluționat dosarul pe fondul cauzei, ci doar a constatat că nu a existat nicio procedură legală de contestare a actelor administrative, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca inadmisibilă deoarece nu a fost îndeplinită procedura prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, deși legea nu prevedea această procedură, în baza unui ordin al ministrului apărării naționale.

De asemenea, recurentul a arătat că hotărârea instanței cuprinde motive contradictorii deoarece judecătorul fondului a reținut, în temeiul art. 500 alin. (1) și art. 501 alin. (3) din C. proc. civ. că nu trebuie să lămurească sentința nr. 885 din 14.03.2017, întrucât nu trebuie să se justifice și să motiveze de ce a luat o hotărâre nelegală și abuzivă. În final, recurentul a susținut că a fost condamnat penal în baza acestor acte administrative pentru o sancțiune disciplinară.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță prin hotărârea recurată.

Deși recurentul-reclamant a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în motivele de recurs nu a arătat în ce mod, prin hotărârea dată, instanța de fond a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Nici argumentele formulate de recurentul-reclamant în susținerea motivelor de recurs prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu justifică, într-o maniera convingătoare, respectarea condițiilor prevăzute de art. 486-489 din C. proc. civ.. Astfel, recurentul este nemulțumit de faptul că instanța de fond nu i-a admis cererea de lămurire a sentinței nr. 885 din 14.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cel puțin a unuia dintre motivele de recurs prevăzute de lege, dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanță din oficiu, iar recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității invocată din oficiu.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2022.