ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 198/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 198/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub numărul x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., CUI x, prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Petrești, a formulat cerere în pretenții ca urmare a denunțării contractului de concesiune cu nr. x/28.06.2017 prin acord, solicitând restituirea prestațiilor pe care le evaluează după cum urmează: suma de 9.600 RON achitată către pârâtă cu titlu de chirie și cheltuieli renovare spațiu, suma de 10.000 RON beneficiu nerealizat, dat fiind că rezoluțiunea a fost datorată tocmai imposibilității de realizare a contractului de concesiune din culpa exclusivă a pârâtei. Solicită și cheltuieli de judecată.
Cauza a fost declinată de la Judecătoria Găești, potrivit sentinței nr. 397/09.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 la Tribunalul Dâmbovița.
Prin sentința nr. 293 din data de 26.03.2021 Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Petrești, prin primar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii, cu consecința admiterii acțiunii, invocându-se cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., calea de atac fiind înregistrată pe rolul secției a II-a civilă a Curții de Apel Ploiești.
La termenul de judecată din data de 13.10.2021, instanța de recurs, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin încheierea de ședință din 13.10.2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin reprezentant legal B., împotriva sentinței nr. 293 din data de 26.03.2021 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Petrești, prin primar în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție a apreciat că raportat la temeiul pretențiilor reclamantei, reprezentat de contractul de concesiune nr. x/2017, încheiat la data de 28.06.2017, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 54/2006, act normativ în vigoare la data de încheierii contractului, fiind evidențiat conținutul art. 66 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 54/2006, precum și cel al art. 330 din O.U.G. nr. 57/2019.
2.2. La data de 20 octombrie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin decizia nr. 1362 din 02 noiembrie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenta funcțională a SCAF, a declinat competența de soluționare în favoarea secției a II-a civilă.
A constatat ivit conflictul negativ de competenta a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea cauzei la ICCJ pentru soluționarea conflictului. În motivarea acestei hotărâri, secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești a apreciat în esență că, pentru stabilirea competenței funcționale în soluționarea recursului, au aplicabilitate prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, text de lege ce conferă competență instanțelor de drept comun pentru soluționarea litigiilor ce vizează modalitatea de executare a contractelor administrative.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește obiectul cauzei dedusă judecății constată că reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere în pretenții ca urmare a denunțării contractului de concesiune cu nr. x/28.06.2017 prin acord, încheiat cu UAT Comuna Petrești solicitând restituirea prestațiilor pe care le evaluează după cum urmează: suma de 9.600 RON achitată către pârâtă cu titlu de chirie și cheltuieli renovare spațiu, suma de 10.000 RON beneficiu nerealizat, dat fiind că rezoluțiunea a fost datorată tocmai imposibilității de realizare a contractului de concesiune din culpa exclusivă a pârâtei.
În condițiile în care obiectul acțiunii vizează aspecte ce țin de modalitatea de executare a contractului de concesiune nr. x/28.06.2017, Înalta Curte constată că pentru stabilirea competenței materiale și funcționale a instanțelor ce pot fi investite cu asemenea litigii, prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt clare.
Astfel, conform textului de lege enunțat mai sus: "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."
Având în vedere că, în cauză nu se discută aspecte ce țin de fazele premergătoare ale contractului administrativ, ori aspecte legate de încheierea acestuia, ori de anularea sa în condițiile în care contractul respectiv a fost denunțat, nu se poate reține că instanța de contencios administrativ are competență să soluționeze prezenta cauză.
Cum în speță, se urmărește recuperarea unui prejudiciu în urma denunțării unilaterale a contractului de concesiune nr. x/28.06.2017, litigiul privește aspecte ce țin eminamente de modalitatea în care s-au executat obligațiile contractuale de către părți și astfel, în raport de prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în soluționarea unui astfel de litigiu, competența revine instanțelor de drept comun, respectiv, instanței civile.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Petrești prin Primar în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.