ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 164/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 01.04.2021 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. a formulat cerere de suspendare a executării deciziei de angajare a răspunderii solidare OTG-DEC 5053/03.03.2021 solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii, iar în consecință, suspendarea executării actului administrativ.

Prin sentința nr. 71/F-CONT din data de 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană A Finanțelor Publice Olt și a dispus suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare OTG - Dec 5053/03.03.2021, în privința reclamantei A., până la pronunțarea instanței de fond

Împotriva sentinței nr. 71/F-CONT din data de 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt prin care a solicitat admiterea recursului și în rejudecare menținerea actelor contestate de reclamantă.

În motivarea cererii de recurs, pârâta a emis o serie de apărări împotriva susținerilor făcute de reclamantă în fața instanței de fond în argumnetarea cererii sale de chemare în judecată.

În drept, recurenta-pârâtă nu și-a întemeiat cererea de recurs pe niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat pe fondul recursului, respingerea acestuia ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta-pârâtă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Înalta Curte reține că argumentele prezentate de recurenta-pârâtă în susținerea recursului vizează combaterea apărării reclamantei pe care aceasta a expus-o în fața instanței de fond, fără ca pârâta să emită critici efective și concrete față de hotărârea recurată.

Astfel, recurenta-pârâtă nu prezintă care sunt motivele de casare, ori normele de drept material încălcate de instanța de fond pentru a fi analizate de intanța de recurs în raport de cuprinsul hotărârii recurate.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă, în susținerea cererii de recurs face apel la reluarea apărărilor exprimate de aceasta în fața instanței de fond.

Or, această conduită procesuală urmărește în esență o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor dezbătute și deja analizate de către instanța de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția pârâtei de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt împotriva sentinței nr. 71/F-CONT din data de 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.