ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1386/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 3.07.2019 pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției obligarea pârâtului la inițierea de modificări legislative cu privire la Legea nr. 51/1995, întrucât această lege nu înființează barouri, ci se referă doar la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Prin sentința nr. 177 din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 177 din data de 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

În motivare, a arătat că sentința recurată este lovită de nulitate absolută, întrucât la data pronunțării (15.10.2019) ministrul justiției era revocat din funcție, situație care nu a fost adusă la cunoștința instanței la termenul de judecată, motiv pentru care apreciază că pârâtul Ministerul Justiției nu mai avea calitate procesuală în cauză.

În acest context, întâmpinarea depusă de pârât nu are relevanță juridică și nu produce efecte juridice.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. A arătat că întâmpinarea la cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 13.08.2019, în termenul de 25 de zile de la data comunicării cererii (29.07.2019), dată la care Guvernul României era legal constituit și cu atribuții depline. Cu privire la susținerea, potrivit căreia Ministerul Justiției nu a avut ministru după demiterea acestuia prin moțiune de cenzură, până la instalarea guvernului PNL, intimatul invocă dispozițiile art. 110 alin. (4) din Constituție care reglementează procedura legală a atribuțiilor Guvernului demis, acesta îndeplinind numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului noului Guvern. În concluzie, chiar dacă Guvernul a fost demis prin moțiune de cenzură la data de 10.10.2019, acesta și-a îndeplinit atribuțiile legale până la data de 04.11.2019, când a depus jurământul noul Guvern.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate înscrisuri noi.

II. Soluția și considerentele instnței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâtului Ministerul Justiției la inițierea unor modificări legislative cu privire la Legea nr. 51/1995, în maniera în care profesia de avocat să poată fi exercitată și în altă structură decât cea menționată.

Soluționând cauza, instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că pretinsa omisiune a Ministerului Justiției de a iniția modificarea legislativă solicitată nu poate fi analizată în cadrul contenciosului administrativ, în condițiile în care o astfel de inițiativă este subsumată unei proceduri de adoptare a legii, iar nu unei proceduri de adoptare a unui act de punere în aplicare a legii.

Astfel, solicitarea reclamantei nu privește emiterea de către Ministerul Justiției a unui act administrativ ori inițierea procedurii de adoptare a unui asemenea act, ci declanșarea procedurii de adoptare a modificării Legii nr. 51/1995, sens în care demersul reclamantei este inadmisibil și sub acest aspect.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte observă că, deși recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., criticile formulate se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., privind încălcarea normelor de procedură.

Astfel, recurenta- reclamantă invocă în recurs excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției, ca urmare a revocării din funcție a ministrului justiției la momentul pronunțării sentiței recurate, însă, raportat la argumentele care o susțin, instanța de recurs apreciază că excepția vizează o eventuală lipsă a calității de reprezentant a Ministerului Justiției, în persoana ministrului justiției demis.

În acest context, prezintă relevanță dispozițiile art. 82 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac".

Așadar, partea nu poate invoca pentru prima oară, în calea de atac a recursului, excepția lipsa calității de reprezentant, în ipoteza în care aceasta nu a fost invocată în fața instanței de fond, neputând fi analizată direct de către instanța de control judiciar. În plus, obiectul căii extraordinare de atac a recursului este limitat la analizarea legalității hotărârii de fond, în raport de pretențiile din cererea de chemare în judecată, astfel de argumente neputând face obiectul unei prime analize direct în calea de atac a recursului.

Cât privește alegațiile recurentei cu privire la nulitatea întâmpinării formulate de ministerul pârât la fondul cauzei, nu pot fi primite, întrucât, așa cum a arătat și Ministerul Justiției, întâmpinarea a fost formulată la data de 13.08.2019, în termenul de 25 de zile de la data comunicării cererii de recurs (29.07.2019), dată la care Guvernul României era legal constituit și cu atribuții depline.

Înalta Curte remarcă, totodată, că prin cerere de recurs nu se aduce nicio critică de nelegalitate cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii introductive dispuse de către instanța de fond, considerentele instanței de fond pe acest aspect intrând în puterea de lucru judecat.

Pentru aceste considerente, constatând că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 177 din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.