ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1385/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 17.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, obligarea pârâtului să-i soluționeze petiția înregistrată sub nr. x/08.08.2019, în sensul în care să-i permită să consulte dosarul administrativ personal aflat în arhiva pârâtei, să emită către reclamant un opis al documentelor din respectivul dosar și să îl programeze pe reclamant la o audiență pentru discutarea calității titularului certificatului cu seria x-S nr. x, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 10 din 20 februarie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal:

(1) a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România;

(ii) a obligat pârâtul să permită reclamantului să consulte dosarul administrativ personal aflat în arhiva pârâtei, să emită către reclamant un opis al documentelor din respectivul dosar și să îl programeze pe reclamant la o audiență;

(iii) a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.550 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 10 din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, invocată prin întâmpinare.

Hotărârea este nelegală deoarece în speță erau incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, introduse prin Legea nr. 2/2013, în conformitate cu care " Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia Parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs de secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel".

În acest sens, recurentul solicită să se ia act că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov.

3.2. Instanța de fond s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut (extra petita), hotărârea fiind dată cu încălcarea legii.

Recurentul susține că intimatul a formulat trei petiții la care instituția pârâtă a răspuns de fiecare dată, toate fiind atașate cererii de chemare în judecată.

La ultima petiție înregistrată sub nr. x/04.12.2018, intimatului i s-a comunicat cu adresa de răspuns nr. x/28.12.2018, că figurează cu cerere de preschimbare pentru obținerea calității de luptător remarcat prin fapte deosebite. Temeiul legal care a stat la baza răspunsului l-a constituit art. 3 alin. (2) din Lg. nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, astfel că nu există vreo vătămare adusă reclamantului cauzată de un refuz nejustificat.

Faptul că instanța de fond admite acțiunea cu motivarea că intimatul în timpul procesului de fond a formulat a patra petiție înregistrată sub nr. x/08.08.2019, prin care a solicitat cu totul altceva decât în petițiile inițiale, și anume programarea în audiență și consultarea dosarului său, petiție la care nu i s-a răspuns, reprezintă o gravă încălcare a legii, deoarece acesta nu a sesizat inițial instanța cu un astfel de petit, motiv pentru care instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut prin acțiune. De altfel, la dosarul de fond nu există nicio cerere completatoare a acțiunii

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a răspuns punctual la motivele de recurs formulate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că prin nesoluționarea petiției adresate recurentului i-a fost afectat interesul legitim privat, acela de a cunoaște actele existente în dosarul personal, având în vedere că, încă din anul 2014 a formulat numeroase cereri și a făcut demersuri pentru a i se schimba calitatea de luptător remarcat prin fapte deosebite în Revoluție, în luptător rănit, răspunsurile primite fiind de fiecare dată abuzive sau neconcludente.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Procedând la o analiză punctuală a motivelor de recurs, Înalta Curte reține, mai întâi, că acestea se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În fața instanței de fond, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a curții de apel raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, introduse prin Legea nr. 2/2013. în conformitate cu care "prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia Parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs de secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel".

Contrar susținerilor recurentului, prin încheierea de amânare a pronunțării din 13.02.2020, instanța de fond a analizat și a respins excepția necompetenței materiale.

Cât privește dezlegarea dată excepției, instanța de control judiciar împărtășește soluția instanței de fond, pentru argumentele arătate în continuare.

Raportat la obiectul cererii deduse judecății care vizează obligarea pârâtului la soluționarea petiției înregistrate sub nr. x/08.08.2019 adresate pârâtului Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, acțiunea se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, coroborate cu art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Așadar, litigiul dedus judecății vizează un act administrativ asimilat, iar competența materială se stabilește după poziționarea emitentului actului în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere rangul central al autorității publice emitente, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența materială în fond aparține curții de apel.

Dispozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, introduse prin Legea nr. 2/2013, invocate de recurentul-pârât, nu sunt incidente în cauză, întrucât litigiul nu vizează acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ, astfel încât, în mod corect curtea de apel a constatat că este competentă să soluționeze cauza în primă instanță.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile părților .

În același context, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

În speță, intimatul- reclamant a adresat recurentului - pârât o petiție care a fost înregistrată sub nr. x/08.08.2019, conform rezoluției aplicate pe cerere, prin care a solicitat consultarea dosarului administrativ personal aflat în arhiva pârâtului, emiterea unui opis al documentelor din respectivul dosar și programarea sa la o audiență pentru discutarea calității sale de titular al certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin fapte deosebite seria x-S nr. x/03.11.2010.

Întrucât recurentul-pârât nu a răspuns în termen legal la această petiție, intimatul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând obligarea autorității pârâte să răspundă la petiția înregistrată sub nr. x/08.08.2019, în temeiul art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 și art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozitivului sentinței atacate, prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii, asupra obiectului determinat de reclamant, dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ. fiind respectate.

În contextul în care intimatul-reclamant a făcut dovada că s-a adresat recurentului pârât cu petiția înregistrată sub nr. x/08.08.2019, conform rezoluției aplicate pe cerere (înscrisul fiind depus în copie la dosarul de fond), iar răspunsul transmis cu adresa nr. x/28.12.2018 viza o altă petiție anterioară înregistrată de reclamant cu nr. x/04.12.2018, susținerile recurentului-pârât cu privire la obiectul acțiunii judiciare sunt lipsite de suport.

În fine, instanța de control judiciar constată că prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 și ale art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei.

Corelarea acestor dispoziții legale cu întregul context normativ în care se exercită dreptul la acțiune al persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, potrivit art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei la care a ajuns curtea de apel, în condițiile în care, din probele administrate, a rezultat un efect vătămător care se află în legătură de cauzalitate cu întârzierea în formularea unui răspuns de către autoritatea publică. în contenciosul administrativ subiectiv, conduita culpabilă a autorității publice este sancționată în măsura în care are ca efect o lezare a reclamantului într-un drept sau într-un interes legitim.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3,pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat), cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., ținând seama de circumstanțele cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva sentinței nr. 10 din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.