ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.01.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 114/2022

HOTĂRÂRE
13.01.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 114/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 12.04.2019 reclamanta Casa De Asigurări De Sănătate Mehedinți în contradictoriu cu pârâtul S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea Hotărârii arbitrale nr. 97/10.11.2018, pronunțată de către Comisia Centrală de arbitraj constituită pe lângă Casa Națională de asigurări de Sănătate, în dosarul nr. x/2018, comunicată reclamantei la data de 11.03.2019.

Prin sentința civilă civile nr. 600 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți în contradictoriu cu pârâtul S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 600 din 14 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

În contextul prezentării situației de fapt, recurenta a arătat, în esență, că Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii:

- Art. 7, lit. ab) din Anexa nr. 21 la Ordinul MS/CNAS nr. 196/139/2017 (M.O. nr. 153 bis/23.03.2016), acest model fiind folosit la redactarea Contractului nr. x/26.07.2017;

- Punctul 4, ANEXA nr. 47: DISPOZIȚII GENERALE la Ordinul MS/CNAS nr. privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2017 a Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017, potrivit căruia: "4. Documentele interne ale furnizorilor care atestă prezența la program pentru personalul de specialitate care își desfășoară activitatea la aceștia, trebuie să fie în concordanță cu programul de activitate depus la casele de asigurări de sănătate la momentul contractării, sau modificat ulterior prin act adițional, după caz.

- Art. 15 din contractul reziliat, care preia modelul prevăzut în Anexa nr. 21 la Ordinul MS/CNAS nr. 196/139/2017;

- Art. 74, lit. 8. h) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 161/2016:"să respecte programul de lucru și să îl comunice caselor de asigurări de sănătate, în baza unui formular al cărui model este prevăzut în norme, program asumat prin contractul încheiat cu casa de asigurări de sănătate; programul de lucru se poate modifica prin act adițional la contractul încheiat cu casa de asigurări de sănătate;"

- art. 74, pct. 30, lit. ab), coroborat cu art. 81, alin. (1), lit. i) din Anexa nr. 2 la H.G.. Nr. 161/2016;

- în formularea legală, rezilierea contractului intervine de plin drept printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate, în termen de maximum 5 zile calendaristice de la data aprobării acestei măsuri.

- pârâta a fost pusă în întârziere, prin comunicarea raportului de control și prin notificarea de reziliere comunicată pe fax în data de 17.11.2017 și prin recomandată cu confirmare de primire în data de 21.11.2017.

- graficele de lucru ale medicilor angajați, depuse de pârâtă nu au reprezentat Notificări de modificare a programului de lucru, respectiv solicitări de modificare prin acte adiționale a programului de lucru contractat inițial, care ar fi dus la diminuarea punctajului acordat și implicit la diminuarea valorii de contract.

- furnizorul de servicii paraclinice de imagistică medicală a depus programul lunar în funcție de programul celor doi medici (dr. B., dr. C.) la Spitalul Județean de Urgență Dr. Tr. Severin unde își desfășoară activitatea de bază (secția radiologie și computerul tomograf din ambulatoriu).

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, care să se circumscrie prevederilor art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința este data cu corecta aplicare a normelor de drept material.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, iar prin rezoluția din data de 4 septembrie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 13 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția nulității recursului, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente.

În cauză, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți a solicitat anularea Hotărârii arbitrale nr. 97/10.11.2018, pronunțată de către Comisia Centrală de arbitraj constituită pe lângă Casa Națională de asigurări de Sănătate, în dosarul nr. x/2018, comunicată reclamantei la data de 11.03.2019.

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acțiunii, prima instanță a analizat actul a cărui anulare se solicită, susținerile părților litigante și, făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente, a reținut, în esență, prin raportare la situația de fapt constatată, următoarele:

- excepția prematurității formulării cererii de arbitraj, invocată de reclamantă, s-a reținut că nu este fondată, de vreme ce pârâta a formulat contestație înregistrată la CAS Mehedinți sub nr. x/20.11.2017, prin care a solicitat inoperabilitatea rezilierii convenționale, contestația fiind respinsă de reclamanta CAS Mehedinți .

- depunerea de către pârâtă a graficelor lunare cu programul de lucru al medicilor și încheierea actului adițional nr. x/09.10.2017 denotă că reclamanta a înțeles că acestea reprezintă notificări de modificare a programului de lucru, actul adițional în discuție fiind încheiat de părți tocmai ca urmare a modificării programului de lucru al medicilor, în sensul reducerii programului, părțile convenind totodată și modificarea punctajului și a valorii contractului în mod corespunzător.

- rezilierea contractului pentru modificarea programului de lucru stabilit inițial prin contract, dispusă de reclamantă după ce aceasta și-a dat acordul la modificarea programului de lucru, la modificarea valorii contractului și la continuarea relațiilor contractuale, este contrară convenției părților și nelegală.

- reclamanta nu ar fi putut să procedeze la rezilierea de plin drept a contractului fără punerea pârâtei, în prealabil, în întârziere, prin notificare de punere în întârziere, conform art. 1553 noul C. civ.

- nici prevederile H.G. nr. 161/2016 (act normativ secundar față de noul C. civ.), nici prevederile din contractul părților (care reprezintă de fapt o preluare a dispozițiilor H.G. nr. 161/2016) nu pot înfrânge prevederile imperative ale art. 1553 noul C. civ.

- potrivit art. 14 din contractul părților, în situația nerespectării obligațiilor contractuale de către furnizorul de servicii medicale, reclamanta avea inclusiv posibilitatea de a aplica sancțiuni graduale.

- în ceea ce privește recuperarea de la societatea pârâtă a eventualelor sume achitate anterior lunii octombrie 2017, calculate în funcție de programul de lucru rezultat din graficele de lucru depuse lunar de pârâtă, nu există nici un impediment legal pentru reclamantă în acest sens, nerecuperarea lor până la acest moment neputând fi imputată pârâtei.

Așadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurenta-reclamantă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, susținând generic că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilorart. 7 lit. ab) din Anexa 21 la Ordinul MS/CNAS nr. 196/139/2017, art. 15 din contract, art. 74 lit. 8 lit. h) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 161/2016, art. 74 pct. 30 lit. ab) coroborat cu art. 81 alin. (1) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 161/2016, iar graficele de lucru ale medicilor angajați nu au reprezentat notificări de modificare a programului de lucru.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de respingere a acțiunii nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamantă.

Înalta Curte constată că în memoriul de recurs, recurenta-reclamantă face trimitere la dispoziții legale dispersate și reiterează situația de fapt prezentată în fața instanței de fond, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și fără să formuleze critici cu privire la argumentele pentru care s-a respins acțiunea.

Recurenta nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de temeiuri de drept și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă și va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă S.C. A. S.R.L.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 600 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-01-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2022
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1 Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2022-03-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1195/2022
Ședința publică din data de 2 martie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregis
ÎCCJ 2022-10-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4831/2022
Ședința publică din data de 20 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înre
ÎCCJ 2022-04-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2209/2022
Ședința publică din data de 12 aprilie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții
ÎCCJ 2022-06-14
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3444/2022
Ședința publică din data de 14 iunie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII
Sursă