ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3444/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 10.09.2019, reclamanta a solicitat desființarea hotărârii arbitrale nr. 76/15.09.2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. c 3 din 7 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț, împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate, arâtând în esență că nu există nicio prevedere legală sau contractuală care să oblige reclamanta să deconteze facturi care nu au fost înregistrare in contabilitatea societății, care sunt aferente anilor precedenți.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: In fapt, Prin hotărârea arbitrală nr. 76 pronunțată la data de 15.09.2016 în dosarul nr. x/2013 al Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a fost admisă cererea de arbitrare formulată de către reclamanta S.C. B. S.R.L. și a fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 14.677,87 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno NT nr. 532/29.12.2010 și la plata sumei de 3.371,71 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno NT nr. 573/28.02.2011 urmare a verificării facturilor și documentelor justificative. Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a formulat acțiune în anulare. Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., referitor la faptul că instanța de fond nu dispus completarea cadrului procesual cu reclamanta S.C. B. S.R.L., autoarea cererii arbitrare. Examinând sentința recurată în raport de motivul de casare invocat din oficiu, Curtea reține următoarele: Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Înalta Curte are în vedere că art. 14 din C. proc. civ., care reglementează principiul contradictorialității în procesul civil, stipulează la alin. (1) că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel, iar principiul contradictorialității constituie o garanție a unui proces echitabil prin prisma exigențelor cerute de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului procedurii de judecată propriu-zise. De asemenea, potrivit art. 153 din C. proc. civ., care este alcătuit din norme imperative, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, iar instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității. Instanța de control judiciar constată că, în cauză, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei fără a introduce in cauză pe reclamanta S.C. B. S.R.L., autoarea cererii arbitrare, Prin urmare, se apreciază că, în cauza de față, hotărârea pronunțată de instanța de fond nu respectă exigențele procedurale impuse de textele de lege anterior menționate, fiind lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și ținând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurentă, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond la rejudecarea cauzei. Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune citarea tuturor părților. Va administra toate probele ce se impun în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, urmând să analizeze contestația prin raportare la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 608 lit. h) din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.