ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1047/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea introdusă la data de 31.01.2020 pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a formulat cerere de anulare a Deciziei nr. 1162/27.11.2017 emisă de FGA. 1.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 752 din 09 septembrie 2020, a respinge cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare A Asiguraților, cu sediul în București, ca neîntemeiată. Totodată, a respins excepția tardivității. 1.

Cererea de recurs. Împotriva acestei sentimțe a declarat recurs, reclamantul A. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Referindu-se la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile din materia contractului de asigurare situației de fapt deduse judecății, sub aspectul faptelor criticate prin cererea de chemare în judecată. Susține că, în cazul în care instanța de fond ar fi făcut o aplicare corectă a textelor legale ar fi rezultat că reclamantul este pe deplin îndreptățiț la acoperirea prejudiciilor suferite. Mai susține recurentul că in situația dată contractul de asigurare produce efecte și în situația în care nu a fost achitată rata primei de asigure la termenul convenit asigurat și asiguratorul RCA, dacă asiguratorul nu și a exercitatat dreptul de reziliere a contractului. Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, in rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. 1.

Apărările formulate în cauză Legal citat, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență a menționat că în mod corect a reținut, prin raportare la prevederile incidente in cauză, ca acțiunea este neîntemeiată. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 20 ianuarie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 23 februarie 2022, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed: Cu titlu prealabil este de menționat că atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate. Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile incidente în cauză. Astfel, prin Decizia nr. 11266/16. XI.2017 emisă de pârâtul F.G.A. a fost respinsă cererea de plată a reclamantului cu privire la suma de 5.839,28 RON, reținându-se în esență că reclamantul nu a completat dosarul de daună nr. x (nr. dosar unic x) cu dovada achitării ratei de prima nr. 4 aferentă poliței de asigurarea seria x nr. x/15. X.2014. De asemenea, potrivit materialului probator administrat în cauză, reiese că prin notificarea din 25.01.2017 intimatul -pârât a solicitat reclamantului completarea dosarului de daună cu dovada achitării ratei 4 (extras OP, chitanță, etc.) aferentă poliței CASCO emisă de Societatea de B. S.A., reclamantul neconformându-se acestei obligații. În cadrul analizării cererii, F.G.A. a emis Decizia nr. 1162/2711.2017 prin care s-a respins cererea de plată, deoarece reclamantul nu a respectat termenul de 10 zile de comunicare a documentelor solicitate și anume, dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale de a achita ratele de primă scadente. La dosar, nu există dovezile de achitare a ratei de prima nr. 4, în cuantum de 276,50 Euro, aferentă poliței de asigurare seria x nr. x/15.10.2014, conform dispozițiilor contractuale, prevăzute în condițiile de asigurare. Or, conform prevederilor art. 8.4 din condițiile de asigurare" în caz de neplată la scadență a unei rate de primă următoare celei dintâi. Asigurătorul acordă Asiguratului posibilitatea achitării acesteia în termen de 10 zile de la scadența ratei respective, asigurarea rămânând în vigoare până la expirarea acestui termen. Coroborând dispozițiile de mai sus, se poate concluziona faptul că, în absența dovezii achitării primei de asigurare, polița seria x nr. x/15.10.2014 emisă de către asigurătorul B. S.A. pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare x, asigurat A., este suspendata, reclamantul nedepunând la dosarul cauzei nici până în prezent dovada achitării tuturor ratelor scadente, așa cum acestea au fost stabilite expres de către asigurător. Prin definiție, prima de asigurare reprezintă o sumă de bani pe care asiguratul sau contractantul trebuie să o plătească asigurătorului pentru riscul asigurat, conform obligației asumate prin contractul de asigurare. Această obligație este corelativă obligației asigurătorului de a plăti indemnizația ca urmare a producerii evenimentului asigurat. Motivul pentru care Comisia Specială constituită la nivelul F.G.A., a respins cererea de plată formulată de către creditorul de asigurare astfel cum este definit de art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea 213/2015 a fost raportat la dispozițiile art. 16 teza a doua din Legea nr. 213/2015, conform cărora: (...) Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia. Este de subliat că intimatul a respins a respins cererea de plată și în considerarea dispozițiilor art. 1350 noul C. civ. coroborate cu art. 1270 alin. (1) din C. proc. civ. privind forța obligatorie a contractului: "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.", pe lângă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 anterior menționată. Curtea reține că prevederile art. 16 din Legea 213/215 instituie o sancțiune juridică care are la bază culpa reclamantului, situație de fapt și de drept care se întâlnește în litigiul dedus judecății. Față de toate cele ce preced, conchide Înalta Curte că în raport de starea de fapt reținută de instanța de fond în urma aprecierii probelor administrate și, totodată, în urma luării în considerare a faptului că reclamantul nu a respectat termenul de depunere a documentelor solicitate (10 zile) - data primirii notificării fiind 28.08.2017 instanța de fond a statuat în mod corect că este justificată respingerea cererii de plată în condițiile art. 16 teza a doua din Legea nr. 213/2015. Este, deci, nefondat motivul recursului întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge, așadar, ca nefondat recursul declarat de reclamant.