ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților(F.G.A), a solicitat anularea Deciziei nr. 3394/16.01.2017, emisă de acesta din urmă, prin i-a fost comunicată suma cu care urmează a fi despăgubită persoana prejudiciată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4350 din 14 noiembrie 2017, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, având ca obiect "anulare act administrativ".

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București reclamanta A. a formulat recurs, fără ca aceasta să procedeze și la încadrarea criticilor dezvoltate în vreuna dintre ipotezele de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivele de recurs

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a arătat următoarele:

-instanța de fond, analizând motivele invocate, a pronunța o hotârâre nelegală încălcând prevederile art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

În acest sens a arătat că în caz de vătămare corporală:

a) diferența dintre -veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificațive în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de bază minim brut pe ecenomie, in cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justifioative, și care nu sun- suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările In vigoare;

e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, insă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România;"

- ținând cont de concluziile Certificatului Medico-Legal reiese că reclamanta a necesitat un număr de 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, astfel că recurenta a apreciat că suma de 35.000 RON stabilită de pârâtă este una necomformă cu jurisprudența din România.

- consideră recurenta că prejudiciul moral suferit a fost amplificat de vârsta și problemele de sănătate pe care aceasta le avea anterior accidentului.

Față de acestea a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La rândul său, recurenta-reclamantă a dedus răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 ianuarie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 27 ianuarie 2021.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept în care poate fi încadrat, relativ la motivul de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar și din perspectiva apărărilor formulate prin întâmpinarea intimatului, Înalta Curte reține că instanța de fond a efectuat o corectă interpretare și aplicare a legii referitor la modul de soluționare a cererii reclamantului în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, astfel încât, criticile evocate se vădesc a fi nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, prin Decizia FGA nr. 3394/16.01.2017 a fost admisă cerere de plată formulată de reclamanta, A., pentru suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale și s-a respins cererea de plată formulată de reclamantă, cu privire la suma de 215.000 RON, reprezentând diferența dintre suma solicitată și suma acordată.

S-a reținut că la data de 11.09.2014 a avut loc un accident de circulație din culpa conducătorului auto cu numărul de înmatriculare, x, care, circulând de B-dul x din municipiul Oltenița, având sensul de deplasare dinspre B-dul x către B-dul x, a lovit-o pe numita A., care s-a angajat în travesarea străzii pe trecerea de pietoni.

Totodată, prin Decizia FGA nr. 3394/16.01.2017, s-a mai reținut că, în urma accidentului de circulație din data de 11.09.2014, reclamanta, A., a suferit o vătămare corporală, constând într-un un traumatism cranio cerebral grav, hematom subdural acut fronto-temporal stâng, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică, contuzie toraco abdominală, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de circa 65-70 de zile de îngrijiri medicale.

La momentul producerii accidentului, autotursimul cu numărul de înmatriculare, x era asigurat la asigurătorul B. S.A., conform poliței de asigurare x.

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta -reclamantă sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Acest text vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită; violarea unor principii generale de drept.

Chestiunea litigioasă dezlegată de instanța de fond a fost aceea a neacordării sumei de 215.000 RON, reprezentând diferența dintre suma solicitată și suma acordată, potrivit art. 49 din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14 din 29 noiembrie 2011.

Sustinerile recurentei- reclamante, în sensul că intimatul -pârâtul a stabilit cuantumul acestora fără a face o evaluare complexă a situației de fapt, ținând cont doar de numărul de zile de îngrijire medicală și ignorând suferințele fizice și psihice suferite, precum și faptul că leziunile traumatice suferite de către reclamantă au pus în primejdie viața acesteia, nu pot fi primite.

Este de menționat că, în literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească, s-a apreciat constant că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Așadar, la stabilirea cuantumului daunelor morale, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.

S-a statuat, de asemenea, în numeroase rânduri, că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc prin evaluare și în acest scop și pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale, susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate.

În prezenta cauză, intimatul-pârât s-a raportat la un criteriu obiectiv și rezonabil - zilele de îngrijiri medicale și a stabilit cuantumul daunelor morale, prin punerea în aplicare a "Procedurii de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese" - procedură internă validată de asigurătorul B. S.A, cuantumul stabilit nu a fost fiind suficient pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat.

De asemenea, având în vedere faptul că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 plata de către Fondul de Garantare a Asiguraților a creanțelor de asigurări stabilite se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, argumentul care se referă la particularitatea ființării fondului în scopul protejării creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, ar putea fi concludent în evaluarea prejudiciului moral pretins numai în acele situații în care se urmărește limitarea sumei acordate la nivelul plafonului maxim stabilit.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în legătură cu repararea prejudiciilor morale s-au statuat următoarele:

"Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane - dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 noul C. civ.) ca și componente ale dreptului la viață apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate. Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viață) din Convenția europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C. civ., existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei.

În ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat" (Secția I civilă, Decizia nr. 824 din 6 aprilie 2016).

Înalta Curte are în vedere faptul că în cauză Fondul de garantare a asiguraților a stabilit cuantumul daunelor morale prin raportare la un criteriu obiectiv (zilele de îngrijiri medicale), luând în calcul și particularitățile speței, din cuprinsul certificatului medico-legal nerezultând că leziunile traumatice suferite de reclamant s-ar încadra în grad de invaliditate sau infirmitate.

În altă ordine de indei, în mod corect a reținut instanța fondului, că situația familială și condițiile de viață ale reclamantei, pensionară, au suferit o afectare evidentă, însă aceasta nu justifică majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale până la concurența sumei de 215.000 RON RON.

În aprecierea gradului de afectare al reclamantei, depoziția martorului audiat a confirmat faptul că recuperarea fizică (având în vedere vârsta și condiția medicală preexistentă a reclamantei,pensionată pe caz de boală) și psihică a decurs progresiv în parametri normali, prejudicial suferit urmare a restrângerii posibilității sale de se bucura de condițiile de viață anterioare evenimentului rutier fiind acoperit prin plata sumei stabilite prin decizia contestată.

În consecință, Înalta Curte apreciază că suma de bani acordată recurentei reclamante prin Decizia FGA nr. 3394/16.01.2017, respectiv 35.000 RON, 500 RON pe zi pentru 70 de zile de spitalizare constituie o despăgubire adecvată ce vine să compenseze prejudiciul moral suferit de aceasta și să-i aducă alinare pentru suferințele fizice și psihice încercate, despăgubire ce prezintă un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

În contenciosul administrativ, acordarea daunelor morale, alături de cele materiale solicitate de reclamantă, este menită să asigure protecția efectivă a drepturilor persoanei vătămate și repararea echitabilă a prejudiciului suferit, în raport cu circumstanțele pricinii, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4350 din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.