ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 martie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 150/S din data de 15 iulie 2022 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută și pedepsită de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.

S-a luat act că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 727/A din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 150/S din 15 iulie 2022 a Tribunalului Brașov, pronunțate în dosarul nr. x/2020, fiind desființată pe latură penală și rejudecând:

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b), s)-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa în situația revocării suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului A. sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță, conform art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., condamnatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus condamnatului A. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune din următoarele: Primăria Orașului Victoria sau Primăria Comunei Ucea.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a pus în vedere inculpatului A. consecințele nerespectării lor măsurilor de supraveghere și a obligațiilor și ale săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 96 C. pen., respectiv:

"Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei."

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b), s)-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa în situația revocării suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B. sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță, conform art. 92 alin. (2) C. pen.

Conform art. 14

42

din Hotărârea nr. 1079/2013 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, activitatea de supraveghere a persoanelor aflate în executarea unei măsuri sau pedepse neprivative de libertate, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 252/2013, cu modificările și completările ulterioare, se realizează de către consilierul de probațiune manager de caz care își desfășoară activitatea în cadrul biroului de supraveghere din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție teritorială se află locuința persoanei. În cazul în care persoana sancționată de o instanță română nu locuiește pe teritoriul României, competența aparține biroului de supraveghere din cadrul serviciului de probațiune situat în circumscripția teritorială a instanței de executare.

Față de împrejurarea că inculpatul B. nu locuiește pe teritoriul României, ci a indicat în fața primei instanțe că este cetățean german, domiciliat în Lippstadt, competența activității de supraveghere a acestui inculpat aparține biroului de supraveghere din cadrul serviciului de probațiune situat în circumscripția teritorială a instanței de executare, respectiv Serviciul de Probațiune Brașov.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., condamnatul B. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus condamnatului B. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune din următoarele: Direcția de Servicii Sociale Brașov sau Muzeul Județean de Istorie Brașov - Consiliul Județean Brașov.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a pus în vedere inculpatului B. consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, precum și a obligațiilor și ale săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 96 C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor depuse în dosarul achiziției aferent contractului nr. x/09.05.2014, aflat la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în documentația aferentă beneficiarului S.C. C. S.R.L., cod contract de finanțare x/11.03.2011, după cum urmează: invitația pentru selecția de oferte către S.C. D. S.R.L. nr. 32 din 03.04.2014; invitația pentru selecția de oferte către S.C. E. nr. 33 din 03.04.2014; oferta de la S.C. F. nr. 40 din data de 16.04.2014; ofertă S.C. D. S.R.L. nr. 48 din 22.04.2014; ofertă S.C. E. nr. 49 din 24.04.2014; declarația de confidențialitate și imparțialitate nr. 50/25.04.2014 a numitului A.; proces-verbal al ședinței de deschidere a ofertelor nr. x din 25.04.2014; raportul ședinței de evaluare a ofertelor nr. 54 din 28.04.2014; raportul privind procedura de selecție a ofertelor nr. 57 din 30.04.2014.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 480.398,12 RON de la fiecare din inculpații A. și de la inculpatul B..

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de 4500 RON fiecare, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 727/A din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov la data de 22 septembrie 2023, condamnatului A. la data de 26 septembrie 2023 la adresa de domiciliu și la data de 27 septembrie 2023 la Cabinetul avocatului, condamnatului B. la data de 27 septembrie 2023 la Cabinet avocat, precum și celorlalte părți din dosar.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel au formulat recurs în casație condamnatul A. la data de 19 octombrie 2023, prin avocat ales, G. (împuternicire avocațială nr. x/2020) și condamnatul B. la data de 26 octombrie 2023, prin avocat ales, H. (împuternicire avocațială seria x nr. x/2020).

Cererile au fost comunicate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov la data de 31 octombrie 2023, inculpaților A. și B. și Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la data de 03 noiembrie 2023

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 27 noiembrie 2023. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 05 decembrie 2023.

S-a constatat că recursul în casație a fost promovat împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, în termenul legal, de către inculpații A. și B.. Cererile de recurs în casație au fost formulate de recurenții condamnați A. și B. în termenul prevăzut de lege și îndeplinesc cerințele de formă prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.

Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În scris, condamnatul recurent A. a precizat că recursul în casație este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., fiind dispusă o soluție de condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În esență, a considerat că fapta pentru care s-a dispus o soluție de condamnare prin hotărârea recurată (folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei) nu este prevăzută de legea penală, în sensul că nu întrunește elementele de tipicitate atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Recurentul, în acord și cu aprecierile instanței de fond, a solicitat a se observa că în niciunul dintre înscrisurile menționate de Ministerul Public prin rechizitoriu și prin motivele de apel, nu a fost contrafăcută scrierea sau subscrierea și nici nu au fost alterate în vreun mod respectivele înscrisuri. Ba mai mult, nu s-a indicat nici de Ministerul Public și nici de instanța de apel în ce mod au fost falsificate acele înscrisuri (contrafacerea scrierii sau subscrierii, alterarea lor, atestarea în cuprinsul acestora a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări) și nici de ce vreunul dintre acestea ar fi fost inexact sau incomplet. în plus, nu s-a indicat pentru fiecare dintre înscrisuri în care situație se află, respectiv dacă a fost falsificat sau este inexact ori incomplet. Necesitatea menționării exprese a infracțiunii de fals absorbite de infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rezidă chiar din afirmațiile făcute de Ministerul Public la fila x din rechizitoriu, însușite de instanța de apel unde se reține că "în absența unor dispoziții exprese în Legea nr. 78/2000, de lămurire a înțelesului conceptelor utilizate de lege, noțiunea de fals(e) utilizată de art. 18

1

alin. (1) are înțelesul atribuit falsului material și falsului intelectual prevăzute de textele art. 320 alin. (1) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen., însemnând contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea materială a documentului, fie atestarea în cuprinsul documentului a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea de a insera în documente unele date sau împrejurări".

S-a arătat că, referitor la documentele inexacte ce ar fi fost folosite de numitul A., se reține în rechizitoriu, precum și de instanța de apel la fila x din decizia recurată astfel:, "conceptul de inexact(e) nu este definit de legea penală, astfel încât acesta are valențele conferite în limbajul obișnuit: neadevărat, eronat, greșit, incorect. în acest fel, un document inexact este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals". Drept urmare, s-a susținut că, deși se reține că A. s-ar fi folosit atât de documente false, cât și de documente inexacte, nu se precizează care dintre ele sunt false și care este infracțiunea de fals comisă pentru a utiliza aceste documente, respectiv care dintre aceste documente este inexacte/incomplete.

S-a mai arătat că se enumeră de acuzare la încadrarea juridică dată faptelor mai multe înscrisuri ce au fost depuse de inculpatul A. la data de 20.08.2014 alăturat dosarului achiziției aferent contractului nr. x/09.05.2014, respectiv:

- invitația pentru selecția de oferte către S.C. F. nr. 31 din 03.04.2014 (răspuns cu număr de înregistrare și confirmările de transmitere). Nu se indică ce este fals, inexact în acest document, constituind doar o invitație provenind de la C. S.R.L., astfel cum prevede procedura, fapt necontestat de Ministerul Public.

- invitația pentru selecția de oferte către S.C. D. S.R.L nr. 32 din 03.04.2014 (răspuns cu număr de înregistrare și confirmările de primire). Și în cazul acestei invitații, făcute potrivit Anexei IV la contractul de finanțare care stabilește instrucțiunile de achiziții pentru beneficiarii privați ai PNDR pentru contractele de peste 50.000 euro fără TVA, nu se indică dacă acest document este unul falsificat sau este unul inexact.

- invitația pentru selecția de oferte către S.C. E. nr. 33 din 03.04.2014 (răspuns cu număr de înregistrare și confirmările de transmitere). Deși și acesta din urmă ofertă respectă procedura, s-a reținut printre actele inexacte/false folosite de inculpat, fără a se menționa în mod expres dacă această invitație a fost falsificată sau este inexactă.

În plus, referitor la toate aceste invitații, apărarea solicită a se arăta ce informație din cuprinsul acestora este inexactă, având în vedere că a fost întocmită fișa de verificare a dosarului de achiziții de către Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în care s-a precizat în mod expres că au fost respectate condițiile prevăzute în procedura de atribuire privind transmiterea invitațiilor și obținerii ofertelor de la 3 operatori economici.

În opinia apărării, teoretic, o invitație ar putea fi falsă și ar fi existat ipoteza unor invitații de participare false doar dacă ar fi semnat altcineva în locul administratorului sau ar fi utilizat ștampila societății, fără ca organele de conducere să aibă cunoștință sau acordul acestora cu privire la întocmirea și trimiterea acestor invitații de participare.

Mai mult, s-a solicitat a se observa că, deși instanța de apel reține că toate aceste înscrisuri ar fi fost falsificate, inexacte sau incomplete, prin decizia recurată nu se dispune decât desființarea invitației pentru selecție de oferte de către S.C. D. S.R.L. nr. 32 din 03.04.2014, precum și a invitației pentru selecția de oferte către S.C. E. nr. 33 din 03.04.2014, iar nu și a invitației pentru selecția de oferte către S.C. F. nr. 31 din 03.04.2014, deși oferta acestei din urmă societăți a fost declarată ulterior câștigătoare.

În cazul invitațiilor transmise de către C. S.R.L., potrivit procedurii pe care se angajase să o respecte, nu s-a indicat ce mențiune ar fi putut fi falsă/inexactă din cuprinsul acestora, câtă vreme ele constituie doar niște oferte către niște operatori economici care puteau executa lucrările, având în vedere obiectul acestora de activitate. Rațiunea pentru care au fost transmise acele invitații către cele 3 societăți comerciale a fost acela că ar fi putut realiza lucrările, fiind menționat în mod expres în cuprinsul acestora că "ofertanții vor demonstra că au domenii de activitate înscrise în certificatul ORC (sau document echivalent din țara de origine) care corespund invitației pentru selecția ofertelor: 4322 - lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, 4669 - comerț cu ridicata al altor mașini și echipamente; 4690 - comerț cu ridicata nespecializat".

S-a mai arătat că s-a reținut de către acuzare și faptul că acele confirmări de transmitere a invitațiilor ar fi fost false și ar face parte din elementul material al acestei infracțiuni. Apărarea a susținut că doar în ipoteza în care s-ar fi modificat ora, data sau orice alt element referitor la modalitatea în care au fost transmise invitațiile de participare, ar fi putut exista ipoteza unei confirmări de transmitere falsificate.

Totodată, s-a arătat că se mai rețin printre documentele false/inexacte folosite de inculpatul A. oferta de la S.C. F. nr. 40 din 16.04.2014, oferta S.C. D. S.R.L nr. 48 din 22.04.2014 și oferta S.C. E. nr. 49 din 24.04.2014. Apărarea a susținut că nici în cazul acestor documente nu se precizează dacă ele sunt falsificate, fiind contrafăcută scrierea/subscrierea/alterat în orice mod de natură să producă consecințe juridice ori dacă aceste oferte nu prezintă date exacte.

În opinia apărării, Ministerul Public și-a fundamentat acuzația pe niște probabilități, afirmând că în opinia acestora ar fi puțin probabil ca prețurile unor operatori economici ce acționează în aceeași piață să fie apropiate. Ofertele transmise provin de la niște operatori economici care au același obiect de activitate, operând de multă vreme într-o piață pe care o cunosc, fiindu-le cunoscute în mod evident și prețurile practicate. Economia de piață determină prețurile practicate de operatori, iar pentru a se menține în piață, pentru a-și menține și atrage clienți, toți operatorii economici sunt obligați să se ralieze la prețurile influențate de cererea consumatorilor. Practicând prețuri sub prețul pieței, riscă să nu obțină profit, iar practicând prețuri peste media din piață duce, în mod automat, la pierderea clienților/contractelor. Faptul că aceste oferte erau unele reale și că operatorii doreau realmente să participe la procedura de selecție de oferte reiese din chiar depozițiile martorilor audiați în faza de urmărire penală. Astfel, s-a arătat că martorul I., administratorul uneia dintre societățile ce au depus ofertă, cu ocazia declarației date în data 25.07.2019 susține că "Am căutat rafturile, listele de transport și chiuvete din câte țin minte pe site-uri de specialitate, care comercializează așa ceva, unde am și cerut oferte despre respectivele echipamente, am luat oferte (...) Noi am făcut asta în speranța că vom câștiga lucrarea de montaj a sistemelor de panouri fotovoltaice". Or, nu s-a susținut vreun moment că martorul I. ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, raportat la afirmațiile acestuia din cuprinsul declarației.

În opinia apărării, în mod eronat, instanța de apel a reținut că "procedura de achiziții nu s-a desfășurat cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor de achiziții pentru beneficiari privați ai PNDR, respectiv că întreaga procedură a fost viciată, inculpații A. și B., discutând despre pachetul ce urma să fie licitat înainte de demararea procedurii de atribuire și stabilind să fie identificate și folosite două societăți comerciale care nu se comportau ca ofertanți independenți, ci doar au depus oferte de curtoazie". Aceste aspecte nu reies decât dintr-un singur mijloc de probă - depoziția martorului denunțător J., martor aflat în relații de dușmănie cu inculpatul B.. Or, se impune a se face aplicarea principiului testis unus, testis nullus. Nu se poate da valoare probatorie depoziției unei singure persoane care nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză. Afirmațiile făcute de martorul J. nu sunt confirmate nici de numitul B. cu care martorul J. susține că ar fi avut o înțelegere. Mai mult, A. nu are cum să confirme aspectele relatate de martorul denunțător J., întrucât chiar denunțătorul a afirmat că nu a avut vreo discuție sau înțelegere cu autorul faptei, respectiv cu numitul A. S-a solicitat a se observa că aspectele relatate de denunțător nu sunt confirmate nici măcar de martorul cu care acesta se afla în relații de prietenie - martorul I.. Martorul I. în unica depoziție dată în fața organelor judiciare a arătat expressis verbis că oferta depusă era una serioasă și că se aștepta să câștige, urmând să efectueze lucrarea ulterior. Or, dacă ar fi să dăm crezare poveștii creionate de Ministerul Public, ar fi trebuit ca acest martor, sub prestare de jurământ, să arate că a cunoscut faptul că ofertele erau depuse doar în mod formal și să nu aibă speranța de a efectua în mod real lucrarea.

Apărarea a susținut că de la susținerile denunțătorului J., Ministerul Public a creat în mod forțat o construcție juridică ce se pliază pe elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fără ca vreun alt mijloc de probă administrat în prezenta cauză să confirme vreuna dintre afirmațiile martorului J.. Caracterul fals al procedurii se fundamentează în mod exclusiv pe presupusa conivență infracțională dintre numiții A. și B., însă despre această înțelegere infracțională vorbește doar martorul denunțător, nefiind coroborată cu vreun alt mijloc de probă.

S-a mai arătat că instanța de apel a reținut referitor la conflictul de interese că ar exista dovezi "privind existența unor legături între inculpat în calitate de reprezentant al S.C. C. S.R.L, administrator al societății, asociat al societății cu cotă de participare la beneficii și pierderi: 50%, 50% și ofertanți, prin intermediul inculpatului B., administrator al S.C. F. S.R.L, fiind dovedită legătura dintre aceștia și demersurile inculpaților în sensul câștigării procedurii de atribuire a contractului către S.C. F. S.R.L, celelalte oferte nefiind reale, ci doar formale". Din nou, s-a susținut că existența conflictului de interese este fundamentată doar pe presupusa înțelegere dintre inculpați, înțelegere ce reiese doar din afirmațiile denunțătorului J..

În acord cu ceea ce a reținut și instanța de fond, apărarea a solicitat a se observa că situațiile care puteau reprezenta conflict de interese erau prevăzute limitativ în documentația pusă la dispoziție de autoritatea contractantă și făceau referire la: deținerea pachetului majoritar de acțiuni la celelalte firme participante pentru aceeași achiziție, faptul că reprezentantul uneia din societățile ofertante făcea parte din structurile de conducere (reprezentanți legali, administrator, membri ai consiliilor de administrație) sau de supervizare ale unui alt ofertant sau subcontractant, este în relație de rudenie până la gradul IV sau afin cu persoanele aflate în situațiile de mai sus.

De asemenea, a solicitat a se observa că livrarea și montarea produselor s-a realizat, bugetul Uniunii Europene nefiind vreun moment prejudiciat, lipsind, prin urmare și urmarea imediată. Mai mult, chiar Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit nu a apreciat nici ulterior aducerii la cunoștință a actelor dosarului că ar fi fost vreodată prejudiciată, neconstituindu-se parte civilă în cauză. Cu toate că nu s-a făcut dovada obținerii pe nedrept a unor fonduri, instanța de apel a dispus confiscarea specială. Astfel, soluția recurată este nelegală și sub acest aspect, impunându-se desființarea deciziei.

Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere și faptul că niciuna dintre persoanele din cadrul Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ce au analizat toate aceste documente nu a apreciat că acestea ar fi incomplete/inexacte sau că ar prezenta aspecte nereale. S-a reținut astfel că au fost respectate toate condițiile prevăzute de procedura de atribuire privind transmiterea invitațiilor și a obținerii ofertelor de la 3 operatori economici, existența documentației de verificare și atribuire, rapoartele de selecție și declarațiile de confidențialitate și imparțialitate. Ofertele celor 3 societăți au fost analizate și de către autoritatea de management, însă nu a apreciat nimeni că prețurile ar fi prea apropiate. Mai mult, nicio persoană din cadrul autorității nu a fost audiată sau pusă sub acuzare, având în vedere că sumele de bani obținute de C. S.R.L. au fost obținute ca urmare a verificărilor efectuate de persoane angajate în cadrul Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Referitor la conflictul de interese, s-a solicitat a se observa că acest aspect ar fi putut fi semnalat și de Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit, putând face obiectul unei nereguli a procedurii ce ar fi urmat să fie soluționată pe calea unei proceduri administrative, iar nu penale. S-a arătat că declarația privitoare la conflictul de interese era cerută lui A., iar nu și numitului B., martorului J. sau vreunei alte persoane care a depus oferte. Regulile și standardele procedurilor de atribuire a fondurilor europene îi erau opozabile doar numitului A., celelalte persoane ce au depuse oferte neavând vreo obligație în acest sens și nu interesa dacă ceilalți aveau sau nu înțelegeri între ei.

În ceea ce privește declarația privitoare la conflictul de interese depusă de inculpatul A., s-a solicitat a se observa că acesta nu avea niciun fel de interes patrimonial și nici nu avea vreo calitate în cadrul societăților ce au depus oferte.

Raportat la latura subiectivă, s-a susținut că nu se indică niciunde de unde reiese faptul că cei doi inculpați ar fi avut o înțelegere prealabilă, în ce a constat aceasta concret și când a avut loc. Singurul mijloc de probă îl constituie depoziția denunțătorului din această cauză, însă nici această depoziție nu plasează în timp această înțelegere și nu ne edifică cu privire la conținutul concret al acestei înțelegeri frauduloase dintre A. și B..

Pentru ca fapta inculpatului să fie tipică se impune a fi întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii. Drept urmare, fapta concretă a inculpatului este tipică doar în ipoteza în care corespunde modelului abstract prevăzut în norma de incriminare de legiuitor, atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv. Includerea în cadrul trăsăturii esențiale a prevederii în legea penală și a elementelor subiective din cuprinsul normei de incriminare rezultă cu claritate din dispozițiile art. 16 alin. (1) C. pen., potrivit cărora "Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală" (M. Udroiu, "Drept penal. Partea generală. Noul C. pen..", Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. C. H. Beck, București, 2015).

Drept urmare, fapta penală imputată unui inculpat trebuie descrisă atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, nefiind suficientă menționarea textului de lege care prevede fapta drept infracțiune, deși textul de lege prevede în mod expres o condiție sine qua non pentru reținerea faptei drept infracțiune. în cauza de față, instanța de apel s-a rezumat doar la depoziția denunțătorului, fără a avea în vedere întreg materialul probator din care reiese că fapta imputată numitului A. nu întrunește elementele de tipicitate, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

Totodată, s-a arătat că starea de fapt reținută de instanța de apel nu poate fi supusă criticilor recursului în casație, însă aprecierile referitoare la starea de fapt au fost făcute doar pentru a crea o imagine de ansamblu instanței ce va soluționa această cale de atac extraordinară. În esență, s-a apreciat că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., întrucât documentele reținute prin decizia recurată nu sunt false, inexacte sau incomplete. Ba mai mult, aceste înscrisuri nici măcar conceptual nu ar putea fi considerate ca făcând parte din înscrisurile la care face referire legiuitorul la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau bugetelor administrate de aceasta ori în numele ei, nu există conflict de interese între numitul A. și societățile ce au trimis oferte și fapta nu este tipică nici sub aspectul laturii subiective.

În final, apărarea a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, pronunțarea unei soluții de achitare a numitului A., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În scris, condamnatul B., prin avocat ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., susținând că acțiunile reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, nu întrunesc elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare, fiind condamnat pentru complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Apărarea a arătat că între societatea C. S.R.L., reprezentata de inculpatul A., în calitate de beneficiar si APDRP-Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, a fost încheiat contractul de finanțare nr. x din data 11.03.2011 prin care a fost aprobată suma de finanțare nerambursabilă în proporție de 50% din valoarea proiectului prevăzut în contract, iar cealaltă jumătate de 50% fiind suportată de societatea C. S.R.L. La data de 11.03.2011, data încheierii contractului de finanțare nr. x din data 11.03.2011, era in vigoare Programul National Dezvoltare Rurală 2007-2013 - versiunea a V-a, iunie 2010, în care nu exista Anexa IV menționată de instanța de apel. Începând cu data de 11.03.2011 și până în anul 2014, APDRP-Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, a eliberat mai multe sume de bani către beneficiara societatea C. S.R.L. în funcție de lucrările realizate. F., reprezentata de inculpatul B. a fost invitată în data de 03.04 2014 să participe la o licitație pe un segment al proiectului pentru care era aprobată finanțarea din anul 2011. Actele depuse de F. au fost depuse la data e 16.04.2014 si la data de 09.05.2014 a fost încheiat contractul de furnizare si montaj r.64/09.05.2014, intre societatea C. S.R.L. in calitate de achizitor si F. în calitate de furnizor. Contractul de furnizare și montaj nr. 64/09.05.2014 a fost finalizat în luna iulie 2015, livrarea si montarea produselor s-a realizat, bugetul Uniunii Europene nefiind prejudiciat. În luna iulie 2015 societatea C. S.R.L. a achitat din fonduri proprii si in totalitate contractul nr. x/09.05.2014 încheiat cu F.. F., întrucât la realizarea proiectului a participat cu resurse financiare proprii in procent de 50% din valoarea proiectului.

S-a susținut că inculpatul B. nu a avut cunoștința și nici nu și-a adus vreun aport la încheierea contractului de finanțare nr. x din data 11.03.2011 prin care au fost aprobată suma de finanțare pentru proiectul prevăzut în contract. De asemenea, de la data 03.04.2014 și până la finalizarea contractului nr. x/09.05.2014, inculpatul B. nu a întocmit niciun document fals și nu a avut nici o înțelegere cu inculpatul A..

S-a arătat că în cauză a existat un denunțător, având și calitatea de martor, care atât în fata instanței de fond, cât și în fata instanței de apel a mărturisit ca se afla în relații de dușmănie cu inculpatul B. din cauza unui împrumut financiar, iar urmare a acestei situații s-a gândit să facă acest denunț. S-a susținut că afirmațiile mincinoase făcute de denunțător la urmărire penală și ca martor la instanța de fond, cât și la instanța de apel nu sunt coroborate cu alte probe, înscrisuri sau alți martori. Denunțătorul a arătat ca nu a participat la vreo înțelegere intre inculpatul B. și inculpatul A. nu are înscrisuri din care sa rezulte ca ar fi fost vreo înțelegere între cei doi inculpați, tot ceea ce știe, știe din auzite. Așa zisele fapte de complicitate ale inculpatului B., astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, nu au stat la baza încheierii contractului de finanțări nr. x sau la încheierea altor acte și nu sunt prevăzute de legea penală în sensul că acestea nu constituie infracțiuni.

Situațiile evidențiate de instanța de apel nu realizează o corespondență între fapt săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, datorită împrejurării că fapta de complicitate pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare. Faptele de complicitate, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, nu sunt prevăzute ca infracțiuni, respectiv acestea nu corespund tiparului de incriminare și nu întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate reținute în sarcina inculpatului. Conduita inculpatului nu este prevăzută de norma de incriminare, nu sunt întrunește elementele de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen.., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice stabilite și configurarea legală a complicității la infracțiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în; formă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, s-a solicitat a se constata că acțiunile ce i-au fost reținute în sarcină inculpatului B. și pentru care a fost condamnat, nu întrunesc elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare.

Având în vedere forma de participație reținută în sarcina recurentului inculpat B., respectiv complicitatea, verificarea îndeplinirii primei cerințe prevăzută de art. 48 C. pen. impune analiza activității ilicite săvârșită de autor, căci aceasta trebuie să corespundă elementului material al infracțiunii, astfel cum este prevăzut în norma de incriminare. Raportat la situația factuală reținută cu titlu definitiv numai de către instanța de apel în sarcina inculpatului A. (autorul faptei) pe baza probelor administrate, și anume depunerea/folosirea, cu rea-credință, la APDRP Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitate de autoritate contractanta, de documente false și inexacte în vederea obținerii în mod nelegal de fonduri nerambursabile, scop care nu a fost atins, activitatea acestuia nu a realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Un alt aspect al neîndeplinirii aceleiași condiții a complicității vizează inexistența caracterului fals al ofertei nr. 40/16.04.2014 de la societatea F. și a contractului de furnizare nr. x/09.05.2014, aceste documente reflectând realitate, fiind întocmite corect.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție necesară pentru existența complicității, constând în efectuarea unor acte de natură să sprijine ori să înlesnească săvârșirea faptei prevăzută de legea penală de către autor, aceasta condiție nu este îndeplinită, inculpatul nu a înlesnit cu intenție obținerea de către A., în mod nelegal, de fonduri nerambursabile.

S-a susținut că inculpatul B. nu a avut cunoștință, la data de 03.04.2014, despre faptul că oferta nr. 40/16.04.2014 de la societatea F. și contractul de furnizare nr. x/09.05.2014 vor fi folosite de inculpatul A. la APDRP-Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit iar raportat la această situație factuală, nu se circumscriu unor acte de complicitate materială. Indiferent de forma concretă în care se săvârșește complicitatea, trebuie să existe o înțelegere între complice și autor, înțelegere care trebuie să fie anterioară sau cel puțin concomitentă săvârșirii faptei în cauza de fata inculpatul B., cetățean german, nu a participat la discuții anterioare prin care sa se stabilească modalitatea de săvârșire a infracțiunii, nu a avut cunoștința de luare și existenta vreunei hotărâri infracționale, nu a cunoscut în niciun mod comiterea acesteia, iar simpla împrejurare că inculpatul B. a executat contractul de furnizare nr. x/09.05.2014, nu conduce automat la concluzia; că acesta ar avea calitatea de complice.

În concluziile scrise, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, cu referire la caracterul fals inexact, inexact/incomplet al înscrisurilor utilizate de inculpatul A. și obținute cu ajutorul inculpatului B., a precizat faptul că aceleași aspecte relatate în cuprinsul memoriului de recurs au fost invocate în apărarea inculpatului A. încă din fața judecății în fond a cauzei, fiind reiterate în apărarea inculpaților în fața instanței de apel, prin decizia pronunțată curtea explicând caracterul fals/inexact al acestora, cu consecința incorectitudinii întregii proceduri.

Având în vedere faptul că probatoriul a evidențiat neconformitatea întregii proceduri cu cerințele finanțatorului, simpla neconstituire ca parte civilă a autorității de management nu conduce la inexistența prejudiciului. Față de această situație, în mod corect instanța de apel a constatat că suma de 960.796,25 RON a fost încasată de către inculpatul A. de la APDRP - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în mod nelegal, prin săvârșirea infracțiunii în legătură cu procedura de achiziție derulată, inculpatul neavând în aceste condiții nici un drept de finanțare. Faptul că investițiile au fost totuși realizate, acest aspect nu-l îndreptățește pe inculpatul A. să primească fonduri UE ci, dată fiind incorectitudinea proceduri, coroborată cu cerințele finanțatorului, acesta ar trebui să-și susțină investiția exclusiv din fonduri proprii. în acest context, în mod corect instanța de apel, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei în cote egale de la inculpatul A. și de la inculpatul B..

În cauză, s-a susținut că instanța de apel a apreciat în mod corect conduita inculpatului B. a fost analizată prin raportare la implicarea sa în cadrul procedurii de achiziție în sensul identificării celor trei societăți participante, asupra cărora (direct sau indirect) acesta deținea controlul. Astfel, în mod corect a fost reținută de către instanța de apel conduita inculpatului B. ca îmbrăcând forma complicității la infracțiunea comisă de către inculpatul A., în speță fiind evidentă legătura subiectivă dintre cei doi inculpați.

Celelalte aspecte invocate în memorii le de recurs, cu referire la valoarea probatorie a depoziție martorului K. și la pretinsa necoroborare a acesteia cu restul materialului probatoriu, s-a susținut că apar ca fiind inadmisibile, având în vedere limitele căii extraordinare de atac formulate.

Sub acest aspect analizând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., s-a constatat că situația invocată nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de legiuitor pentru care se poate formula cale extraordinară de atac, impunându-se respingerea ca nefondat a recursului în casație declarat de către inculpații A. și B..

Prin încheierea din 05 decembrie 2023, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 727/Ap din data de 21 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, s-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7 și s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2024.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte a reținut că recurentul A. a precizat că fapta pentru care s-a dispus o soluție de condamnare prin hotărârea recurată (folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei) nu este prevăzută de legea penală, în sensul că nu întrunește elementele de tipicitate atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen... Recurentul a susținut că nu a fost contrafăcută scrierea sau subscrierea și nici nu au fost alterate în vreun mod respectivele înscrisuri, neprecizându-se care dintre ele sunt false și care este infracțiunea de fals comisă pentru a utiliza aceste documente, respectiv care dintre aceste documente sunt inexacte/incomplete.

Recurentul B. a susținut, de asemenea, că acțiunile reținute în sarcina nu întrunesc elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare, fiind condamnat pentru complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Recurentul a susținut că nu a avut cunoștința și nici nu și-a adus vreun aport la încheierea contractului de finanțare nr. x din data 11.03.2011 prin care au fost aprobată suma de finanțare pentru proiectul prevăzut în contract. De asemenea, de la data 03.04.2014 și până la finalizarea contractului nr. x/09.05.2014, inculpatul B. nu a întocmit niciun document fals și nu a avut nici o înțelegere cu inculpatul A..

În speță, s-a apreciat că motivele recurenților vizează tipicitatea obiectivă a infracțiunilor, critici ce pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

De asemenea, s-a considerat că argumentele referitoare la latura subiectivă a infracțiunilor ori la mijloacele de probă probele administrate în cauză expuse pe larg în cererile scrise, nu pot face obiectul cenzurii recursului în casație.

Cu ocazia dezbaterilor, la data de 06 februarie 2024, apărătorul ales al recurentului inculpat A. a susținut că cererea de recurs în casație vizează lipsa elementului material al laturii obiective a infracțiunii, întrucât nu se poate reține că invitațiile de a participa la anumite oferte pe care recurentul, în numele S.C. C. S.R.L., le-a transmis către S.C. D. S.R.L. și E. S.R.L., precum și răspunsurile la aceste invitații de către F., S.C. D. S.R.L. și E. S.R.L., sunt false, întrucât nu s-a indicat dacă înscrisurile care fac obiectul cauzei au fost contrafăcute prin alterarea scrierii, subscrierii, sau alterate în orice alt mod. Prin urmare, având în vedere că nu s-a evidențiat niciodată, în ce constă, în concret, falsul, a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea soluției pronunțate de instanța de apel și, pe cale de consecință, achitarea recurentului inculpat A..

Apărătorul ales al recurentului inculpat B. a solicitat admiterea recursului în casație, susținând că faptele de complicitate, astfel cum au fost reținute de instanța de apel, nu constituie infracțiuni, întrucât în procedura privind accesarea fondurilor europene furnizorii societăților care au contracte cu instituțiile privind accesarea fondurilor nu sunt obligați să depună o declarație de conflict de interese, această obligație incumbându-le societăților care accesează fondurile europene.

Analizând recursurile în casație formulate de recursul în casație formulat de inculpații B. și A. potrivit art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea din data de 06 februarie 2024, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului contrar legii și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În recurs în casație nu se poate modifica situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanța de apel. Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu se poate realiza o nouă analiză a mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Înalta Curte constată că inculpații B. și A. a invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (fapta nu este prevăzută de legea pen