ÎCCJ, Decizia nr. 74/2024

Ședința publică din data de 18 martie 2024

Asupra recursului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecția Judiciară a solicitat instanței disciplinare ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtului A., prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din același act normativ.

În motivarea acțiunii, în esență, s-a reținut că procurorul A., în cadrul interviului acordat în calitate de copreședinte al B., difuzat în data de 20 iulie 2022 pe site-ul "presshub.ro" și ulterior preluat pe site-urile "epochtimes-romania.com" și "www.x.ro", prin exprimarea unor idei/judecăți de valoare, în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, a adus atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției.

Prin hotărârea nr. 10P din 13 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de secția pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca neîntemeiată.

Astfel, instanța disciplinară a constatat că procurorul pârât A. nu a depășit limitele libertății de exprimare consacrate de tratatele la care România este parte și apărate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așadar nu au fost întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Împotriva hotărârii anterior menționate, a formulat recurs Inspecția Judiciară, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin cererea de recurs, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare exercitate în cauză.

Consideră că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind invocată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta apreciază că, în cauză, contrar celor reținute de instanța disciplinară au fost administrate probe suficiente pentru a arată fără dubiu că intimatul-pârât a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina acestuia.

Chiar dacă nu ignoră necesitatea respectării dreptului la liberă exprimare, Inspecția Judiciară apreciază că, în speță, conduita pârâtului procuror în calitate de copreședinte al B., precum și declarațiile publice făcute în acest context în cadrul interviului difuzat în data de 20 iulie 2022 pe site-ul presshub.ro, interviu ce a fost preluat pe site-urile epochtimes-romania.com și www.x.ro, au încălcat obligația de rezervă impuse magistraților în exercitarea libertății de exprimare, în considerarea statutului lor.

Mai arată recurenta că afirmațiile și susținerile făcute în spațiul public de magistrat, precum și modalitatea concretă în care au fost prezentate evenimentele, constituie atât o manifestare contrară demnității funcției, cât și manifestare de natură a aduce atingere imparțialității și prestigiului justiției.

Prin urmare, deși statutul de magistrat nu îl privează pe magistrat de protecția instituită de art. 10 CEDO, recurenta consideră că responsabilitatea în menținerea imaginii și a statutului funcției impunea prudență și moderație în exprimare. Obligația de rezervă în privința exercițiului dreptului la liberă exprimare funcționa, în condițiile în care susținerile sale, făcute publice în maniera respectivă au depășit această sferă.

Analiza afirmațiilor publice relevă faptul că magistratul nu s-a limitat la a-și exprima opinia referitoare la o anumită stare de fapt. Acesta a formulat explicit suspiciuni sau temeri cu privire la pretinse fapte penale săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, la presupuse influențe ale acestora asupra viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, sugerând existența unui potențial pericol cu privire la respectarea legii de către persoanele cu funcții de conducere din cadrul sistemului judiciar, aspecte care, prin potențialul de afectare a prestigiului justiției sunt inoportune și nepermise unui magistrat, fiind depășite limitele dreptului la liberă exprimare, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Menționează că în conținutul interviului, magistratul a folosit un limbaj inadecvat făcând afirmații jignitoare la adresa unor persoane cu funcții importante, instituții, structuri ale statului și care evocă un comportament contrar standardelor de conduită și obligațiilor prevăzute de lege, regulamente și Codul deontologic al magistraților.

Contrar opiniei instanței disciplinare, apreciază că în pofida faptului că tema interviului din 20 iulie 2022 și discuțiile purtate au avut o bază factuală, respectiv ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 19 iulie 2022, prin care s-au admis contestațiile formulate de judecători în vederea alegerii viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și s-a dispus reluarea turului al doilea de scrutin, comportamentul magistratului concretizat în afirmații, expresii neprincipiale la adresa unor persoane cu funcții importante și instituții ale statului a fost de natură a pune la îndoială credibilitatea acestora și de a aduce atingere demnității persoanelor implicate (au fost nominalizate anumite persoane cu înalte funcții publice - Ministrul C. alături de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, printre care doamna judecător D.), prin afirmațiile făcute aducându-se și un prejudiciu de imagine acestor persoane.

Ca atare, consideră că, sub aspectul laturii obiective, atitudinea de nerespectare a obligației de rezervă, prin manifestările publice, întrunește cerințele prevăzute de textul legal anterior citat.

Mai arată că urmarea imediată constă în afectarea prestigiului justiției și a respectului opiniei publice față de funcția de magistrat în condițiile în care magistratul a indus ideea că activitatea întregii autorități judecătorești reprezintă un simplu joc de putere, cu implicații politice, împrejurări ce au fost de natură a crea un sentiment de nesiguranță a cetățenilor în actul de justiție, cu consecința producerii unui prejudiciu imaginii persoanelor menționate în cadrul interviului.

În acest context, menționează jurisprudența CEDO care a arătat că, în aprecierea limitelor criticii admisibile, trebuie să se țină seama de misiunea particulară a puterii judiciare în societate. Ca garant al justiției, valoare fundamentală într-un stat de drept, acțiunea sa are nevoie de încrederea cetățenilor pentru a-și atinge scopurile. (Prager et Oberschlick c. Austriei).

Intimatul a formulat note de ședință prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece, consideră că, pe de o parte, criticile aduse hotărârii recurate nu îndeplinesc cumulativ condițiile pentru reținerea în sarcina prim-procurorului A. abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea 303/2004, iar pe de altă parte, faptele reținute de către Inspecția judiciară nu există.

Pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a unui magistrat, arată intimatul-pârât că este necesar să existe o conduită ilicită a acestuia, de încălcare a obligațiilor stabilite de legi și regulamente.

Or, procurorul, ca orice cetățean, are libertatea de exprimare și libertatea convingerilor sale, drept consacrat în Constituția României în art. 30, precum și în art. 10 din CEDO.

Prin urmare, învederează că activitatea intimatului-pârât și calitatea acestuia de copreședinte al B. trebuie apreciate în lumina principiilor enunțate de practica CEDO cu privire la libertatea de exprimare a magistratului.

Contrar motivelor de recurs formulate de către Inspecția Judiciară, învederează că pârâtul prim-procuror A. s-a implicat în dezbateri de interes general cu privire la funcționarea sistemului de justiție. Aceste dezbateri sunt apărate de jurisprudența CEDO, respectiv este o obligație profesională a magistraților care trebuie să se implice activ în apărarea statului de drept. Or, în opinia exprimată prin notele scrise, susținerea contrară a Inspecției judiciare contravine libertății de exprimare consacrate de Tratatele la care România este parte și apărate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Consideră că pârâtul A. nu a încălcat obligația de rezervă a magistratului, acesta exercitându-și dreptul la liberă exprimare, la opinie și proprie conștiință, prin raportare bineînțeles, la soluțiile și silogismele logico-juridice, criticabile, condamnabile moral, infirmate și sancționate de către jurisprudența Consiliului Superior al Magistraturii și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În concluzie, susține că din probatoriul administrat de către Inspecția Judiciară nu rezultă că prim procurorul A. a încălcat abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea 303/2004, actualizată. Arată că instanța disciplinară analizând materialul probator administrat în cauză, în mod corect, a reținut că nu a fost administrată nicio probă concludentă sau pertinentă. Totodată, arată că opiniile exprimate de prim procurorul pârât nu au creat o imagine negativă în societate care ar putea să se răsfrângă asupra justiției în ansamblul său și nu se poate concluziona că s-a adus în vreun fel atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor din recurs, subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că argumentele dezvoltate de recurentă în cererea de recurs vizează încălcarea normelor de drept substanțial, mai precis, faptul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare reținute prin acțiunea disciplinară.

Instanța supremă reține că ceea ce se impută, în esență, pârâtului procuror este faptul că acesta a criticat modul în care Consiliul Superior al Magistraturii a acordat un vot contradictoriu, în percepția magistratului, în privința alegerilor care tocmai se finalizaseră și care beneficiau de un tur suplimentar de scrutin.

Prin hotărârea atacată s-a reținut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor legale anterior arătate, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu".

Pentru existența elementului material al laturii obiective a acestei abateri disciplinare trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: să existe o manifestare/manifestări ale magistratului de natură a aduce atingere onoarei, probității profesionale ori prestigiului justiției, acestea să fie săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, astfel încât legătura de cauzalitate între aceste manifestări și urmarea produsă să fie neîndoielnică.

Așadar, pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a unui magistrat este absolut necesar să existe o conduită ilicită a acestuia, de încălcare a obligațiilor stabilite prin legi și regulamente.

Obiectul abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. a) din Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și cu modificările ulterioare, este format din totalitatea normelor legale și/sau regulamentare, inclusiv cele privind conduita care reglementează onoarea, probitatea profesională ori prestigiului justiției.

Onoarea profesională implică ca procurorul să se asigure ca, prin conduita profesională și cea în afara exercitării atribuțiilor specifice, nu pune în pericol imaginea publică a funcției publice, a unității de parchet și a sistemului judiciar.

Probitatea profesională poate fi definită ca fiind aprecierea calităților profesionale ale magistraților de către societate.

Prestigiul justiției reprezintă aprecierea publică pozitivă a sistemului judiciar în ansamblul său, apreciere globală care este făcută în raport de onoarea și probitatea profesională a magistraților, fiind rezultatul aprecierilor publice individuale ale acestora. Raportat la persoană, prestigiul funcției este atributul social al procurorului ca urmare a dobândirii calității de magistrat și poate fi afectat prin adoptarea unui comportament care încalcă normele impuse prin legi și regulamente.

Demnitatea funcției este dată de conduita proprie a procurorului, care presupune respectarea valorilor ce compun prestigiul funcției.

În considerarea celor mai sus expuse, procurorul este obligat, prin natura funcției, să respecte standardele de conduită prevăzute în mod expres, clar și fără echivoc în dispozițiile legale și regulamentare, naționale și internaționale, a căror cunoaștere și respectare sunt obligatorii, atât pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, cât și în afara exercitării acestora.

În analiza condițiilor de angajare a răspunderii disciplinare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în acord cu instanța disciplinară, se reține că, în jurisprudența CEDO, s-a statuat în sensul că art. 10 alin. (2) din Convenție garantează un nivel ridicat de protecție a libertății de exprimare în privința unor subiecte de interes general, cum sunt cele vizând funcționarea sistemului judiciar, chiar dacă declarația judecătorului vizează chestiuni care suscită dezbateri cu implicații politice, asociate unei marje restrânse de apreciere a autorităților atunci când afirmațiile au legătură cu un asemenea subiect (Baka împotriva Ungariei, par. 159, 165; Roland Dumas împotriva Franței, par. 43; Morice, par. 125; Kudeshkina împotriva Rusiei, par. 99-100), fiind necesar.

Contrar susținerilor recurentei Inspecția Judiciară, atât subiectele abordate cât și modalitatea concretă de exprimare a domnului procuror în cuprinsul interviului nu reflectă exprimarea unor opinii personale într-o manieră neprincipială, de natură a pune la îndoială competența profesională și integritatea unor magistrați.

Astfel, în acord cu instanța disciplinară, Înalta Curte constată că modul în care domnul procuror a prezentat și s-a exprimat cu privire la modul în care Consiliul acordase un vot contradictoriu, în percepția sa, cu privire la alegerile care tocmai se finalizaseră și care beneficiau de un tur suplimentar de scrutin se circumscriu nivelului ridicat de protecție conferit exercitării dreptului la liberă exprimare cu privire la asemenea subiecte de interes general, nefiind identificate elemente care să conducă la concluzia atingerii aduse justului echilibru între nevoia de protecție a acestui drept și nevoia de a proteja autoritatea puterii judecătorești și drepturile altor persoane.

În privința modului concret de exprimare a opiniilor asumate de domnul procuror, în cuprinsul interviului în discuție este folosit un limbaj adecvat și echilibrat, care nu depășește limitele deontologiei profesionale, nu încalcă obligația de rezervă impusă magistraților în exercitarea libertății de exprimare și nu aduce atingere independenței, imparțialității ori prestigiului justiției.

În concluzie, Înalta Curte reține că nu este îndeplinit elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare, care presupune existența unor manifestări care să aducă atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, ceea ce face inutilă analiza existenței celorlalte elemente constitutive ale abaterii.

Pentru aceste argumente, în circumstanțele relevate de probatoriul administrat, instanța disciplinară a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, fiind nefondat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurenta Inspecția Judiciară.

Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel că, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta Inspecția Judiciară împotriva hotărârii nr. 10P din 13 septembrie 2023 pronunțate de Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2024.