CtEDO 21.06.2007 Auto

AFFAIRE ROIDAKIS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
21.06.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ROIDAKIS c. GRECE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ROIDAKIS c. GRECIA Cerere nr. 7629/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 iunie 2007 DEFINIF 21/09/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. președinte, C.L. Rozakis, N. Vajić, domnii K. hagiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători, și al domnului S. Nielsen, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 mai 2007, a pronunțat hotărârea pe care a adoptat-o la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 7629/05) îndreptată împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant al acestui stat, M. Nikolaos Roidakis ( G. Skiani, director al Consiliului Juridic de Stat și O. Patsopoulou, auditor pe lângă Consiliul Juridic de Stat. La 5 aprilie 2006, Curtea a decis să comunice instanța pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. Reclamantul s-a născut în 1953 și locuiește în Atena. La 3 mai 1995, ca urmare a unei licitații, a devenit prin act notarial proprietar al unei mașini. La 9 august 1995, compania anonimă A. S. La 15 decembrie 1995, reclamantul a intentat o acțiune contrară (ανύγωγή) ) susținând că prin actul notarial din 3 mai 1995 a dobândit definitiv proprietatea asupra mașinii în cauză. La 20 mai 1997, tribunalul de mari instanțe a respins acțiunea societății, a primit acțiunea reclamantului și l-a recunoscut pe acesta din urmă proprietar (Decizia nr. 3849/1997). La 25 iulie 1997, societatea interjet a făcut apel. La 26 februarie 1999, ca urmare a unei amânări a procedurii, instanța de apel din retea a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 1469/1999). La 28 aprilie 1999, societatea s-a ocupat de casare. La tribunalul Curții de Casație, stabilită inițial la 22 ianuarie 2001, a fost ulterior amânată la 17 septembrie 2001. La această dată, aceaceasta a fost amânată din nou la cererea reclamantului la 18 octombrie 2004, data la care a avut loc în cele din urmă. La 6 decembrie 2004, Curtea de Casație a respins recursul (hotărârea nr. 1385/2004). Reclamantul declară că, până în prezent, adversarul său este încă în posesia mașinii în cauză. II. LICHIDUL INTERNE PERTINENT 10. Dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă se citesc astfel art. 106 Instanța acționează numai la cererea unei părți și decide pe baza afirmațiilor formulate de părți (...) art. 108 Actele de procedură au loc la inițiativa și diligența părților (...) 11. Articolele menționate anterior consacră principiile dispoziției de la lituaniană ( În conformitate cu principiul dispoziției din lan, protecția judiciară în litigiile civile este acordată numai dacă este solicitată de către părți, în măsura în care este și dacă continuă să fie legală. În plus, în conformitate cu principiul inițiativei părților, progresul unei proceduri civile depinde în totalitate de diligența părților (P. Yessiou-Faltsi), În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 13. Guvernul afirmă că nicio întârziere nu poate fi imputată autorităților judiciare care au tratat această cauză cu atenție și adaugă că Codul de procedură civilă consacră principiul derulării procesului de către părți și observă că reclamantul nu a încercat să accelereze procedura în fața instanțelor interne. 14. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 9 august 1995, cu sesizarea societății anonime A. S. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de neconformare. Pe fond 16. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Sflomos c. Grecia, n 3257/03, §§ 15, 21 aprilie 2005). 18. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Cu toate acestea, chiar și în cazurile în care, la fel ca în speță, procedura este reglementată de principiul inițiativei părților, noțiunea de "timp rezonabil" este reglementată de principiul "inițiativei părților." De asemenea, tribunalele trebuie să urmeze procedura și să fie mai atente atât în cazul în care este vorba despre depunerea unei cereri de amânare, cât și în ceea ce privește perioada de timp care trebuie să curgă la stabilirea datei următoarei ședințe (a se vedea în acest sens Tsirikakis c. Grecia, nr. 46355/99, § 43, 17 ianuarie 2002). 19. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerina termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DIN ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 20. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor sale care ar rezulta din refuzul adversarului său de a returna mașina în cauză. Astfel, această dispoziție este formulată Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea ia notă de faptul că procedura în cauză a vizat numai problema proprietății mașinii în cauză. Prin urmare, hotărârea nr. 1385/2004 al Cu r ii de Casaie n Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. III. PRIVIND LEGITATEA DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se dea la o parte ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 26. Reclamantul solicită 1 230,51 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne, facturile pe suport de hârtie. 27. Guvernul declară că nu există o legătură de cauzalitate între cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor 28. Curtea reamintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a statuat deja că lungimea unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor reclamantului în fața instanțelor interne și că Õ ar trebui, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Capano c. Italia, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Având în vedere criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce reclamantului 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Interese moratorii 29. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 500 EUR (cinci cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 21 iunie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-05-28
0,97
AFFAIRE ROÏDAKIS c. GRÈCE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ROÏDAKIS c. GRÈCE (N o 2) ( Requête n o 50914/06) ARRÊT STRASBOURG 28 mai 2009 DÉFINITIF 06/11/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Roïdakis c. Grèce (n o 2), La Cour européenne des droits
CtEDO 2007-04-26
0,97
AFFAIRE PSARAKIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE PSARAKIS c. GRÈCE ( Requête n o 624/05) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2007 DÉFINITIF 26/07/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2008-03-27
0,96
AFFAIRE KOUROUPIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KOUROUPIS c. GRÈCE ( Requête n o 36432/05) ARRÊT STRASBOURG 27 mars 2008 DÉFINITIF 27/06/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2006-08-10
0,96
AFFAIRE GEROGIANNAKIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GEROGIANNAKIS c. GRÈCE ( Requête n o 30173/03) ARRÊT STRASBOURG 10 août 2006 DÉFINITIF 10/11/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2008-03-20
0,96
AFFAIRE KORFIATIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KORFIATIS c. GRÈCE ( Requête n o 34025/06) ARRÊT STRASBOURG 20 mars 2008 DÉFINITIF 20/06/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă