ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 748/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să se constate inexistența unei stări de incompatibilitate între deținerea funcției de consilier superior în cadrul departamentului pentru lupta antifraudă (în continuare, "DLAF") și exercitarea concomitentă a calității de consilier în management în cadrul Societății Române de Televiziune. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1768 din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca inadmisibilă. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând în drept motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În fapt, a susținut că prin încheierea de ședință din 27.09.2022, instanța a dispus pronunțarea. A precizat că a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere rezilierea contractului cu apărătorul ales în ziua precedentă termenului, asa cum rezultă din anexate actele la dosar. Totodată, a menționat că nu a avut posibilitatea să își exprime opinia juridică și să își formuleze apărarea, neavând parte de un proces echitabil. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a soliciat respingerea căii de atac ca nefondată. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 09 februarie 2024, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În speță, deși se invocă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat nu conține critici concrete care să poată fi încadrate în aceste motive de nelegalitate, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele relevante ale instanței de fond. Astfel de critici ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a regulilor de procedură încălcate de prima instanță a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sau a normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept procesual/material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. În concret, deși prima instanță a respins motivat cererea de amânare a cauzei formulată de reclamantă, arătând că situația învederată (rezilierea de comun acord a contractului de asistență juridică) nu este o situație excepțională așa cum prevăd dispozițiile art. 222 C. proc. civ., partea având timp suficient de la primirea citației până la termenul de judecată acordat (3 luni) pentru angajarea unui apărător, precum și faptul că i-a fost comunicat un exemplar al întâmpinării prin care a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii, recurenta-reclamantă s-a limitat să afirme că nu a avut parte de un proces echitabil, neavând posibilitatea să își exprime opinia juridică, fără însă să critice modalitatea de aplicare a normele legale reținute de instanța de fond, respectiv a dispozițiilor art. 222 C. proc. civ. De asemenea, recurenta-reclamantă nu a arătat relevanța pe care o reprezintă aspectele de fapt prezentate în cererea de recurs în raport cu soluția instanței de fond prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, nefiind pracic combătute niciunul dintre argumentele instanței. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. În concluzie, deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fără niciun fel de adaptare la considerentele sentinței atacate, care să permită exercitarea controlului de legalitate, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă și va constata nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A..