Decizia nr. 3464/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 337/2022 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2021, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, plângere împotriva rezoluția de clasare nr. 2258/A din data de 21 iulie 2021 emisă în dosarul nr. x al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru judecători, cât și față de rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C21-1406 din data de 7 septembrie 2021. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 337 din 22 februarie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., fără a indica în drept niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În esență, a arătat că este criticat de către Inspecția Judiciară privind nerespectarea condițiilor de formă, de fond, în care sens lipsește critica obiectivă împotriva procurorilor de caz și a judecătorilor, făcând descriere la modul generic și alte asemenea exemplificări ce nu pot fi luate în seamă, în raport cu logica cauzativă în cauză. În continuare, prin memoriul de recurs, recurentul-reclamnat a prezentat situația medicală a sa și a soției sale, a precizat că nu are cunoștință de legile termenelor (perioadele perimării) și că Inspecția Judiciră nu a menționat măsurile luate împotriva judecătorului reclamat. Totodată, a prezentat aspecte privind situația de fapt cu referire la anumite terenuri și proprietăți, la declarațiile date în cursul urmăririi penale, la activitatea desfășurată de un anume avocat și de un anumit cabinet notarial, la actvitatea publicistică pe care a desfășurat-o în trecut ori la situația materială precară pe care o are în prezent. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 22 iunie 2023, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În speță, recursul formulat de reclamantul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aprecieri personale cu privire la sistemul de justiție, la situația de fapt sau cursul anumitor litigii în care a participat de-a lungul timpului, la activitatea desfășurată de un anume avocat și de un anumit cabinet notarial. Totodată, a expus situația medicală a sa și a soției sale, situația materială precară pe care o are în prezent or aspecte privind situația unor terenuri și proprietăți. Înalta Curte constată că aprecierile și afirmațiile recurentului-reclamant sunt lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond. Astfel, deși prima instanță a arătat de ce, în mod corect, s-a reținut împlinirea termenului de prescripție al exercitării acțiunii disciplinare prin raportare la prevederile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită, recurentul-reclamant nu a înțeles să critice raționamentul instanței și să arate motivele pentru care, în opinia sa, termenul de prescripție, față de data formulării sesizării la data de 31.07.2021, nu era împlinit prin raportare la cele două soluții definitive pronunțate în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Pitești și, respectiv, în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Argeș – secția civilă. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și redarea, prin cererea de recurs, a unor împrejurări de fapt și a unor aprecieri personale cu privire la sistemul judiciar, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă și va constata nul recursul formulat de reclamantul A..