ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 725/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 01.03.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Murgești prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, obligarea acestuia la plata sumei de 199.645,54 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/10.09.2019, în valoare de 97.263,94 RON și nr. 1358/23.12.2019, în valoare de 102.381,60 RON, continuarea derulării contractului, în vederea finalizării obiectivului de investiții, cheltuieli de judecată și onorariu avocat .

Pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar, în ipoteza în care s-ar admite acțiunea, în temeiul dispozițiilor art. 72 C. proc. civ., a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Finanțelor, solicitând obligarea sa la plata sumei la care l-ar obliga instanța.

A invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Buzău având în vedere prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 94 alin. (1) pct. k, art. 107 alin. (1) C. proc. civ., arătând că sediul MDLPA este situat în București, cu consecința că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin sentința nr. 602 din 25 iunie 2021, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta Comuna Murgești, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administratei, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, fiind înregistrat pe rolul acesteia, sub nr. x/2021, la data de 19.07.2021.

Prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor, în calitate de pârât. Prin încheierea de ședință din 15 decembrie 2021, s-a dispus rectificarea încheierii din 13 octombrie 2021, în sensul că Ministerul Finanțelor urmează a fi citat în cauză în calitate de chemat în garanție.

Chematul în garanție Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție. A solicitat și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și respingerea acțiunii în raport cu instituția ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr. 129 din 6 iulie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Comuna Murgești - prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, și chematul în garanție Ministerul Finanțelor; a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, împotriva Ministerului Finanțelor, și a fost obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației la plata sumei de 97.224 RON, contravaloarea facturilor nr. x/10.09.2019, în valoare de 97.263,94 RON și 1358/23.12.2019, în valoare de 102381,60 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 129 din 6 iulie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și chematul în garanție Ministerului Finanțelor.

3.1 Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, având în vedere că instanța a obligat MDLPA la plata unei sume nesolicitate de către intimata reclamantă.

În concret, instanța de fond a reținut în dispozitiv, în mod eronat, că suma de 97.224 RON ar fi contravaloarea facturii nr. x/10.09.2019 (în realitate 10.10.2019) și a obligat instituția la plata acestei sume, deși intimata a învestit instanța cu plata sumei de 97.263,94 RON (valoarea corectă a facturii nr. x/10.10.2019).

Față de aceste rețineri, se observă că prin cererea de chemare în judecată nu a fost formulat un capăt de cerere distinct prin care să se solicite plata sumei de 97.224 RON, cu titlu de presupusă contravaloare a facturii nr. x/10.10.2019.

În aceste condiții, în lipsa unui astfel de petit, este dovedit cazul de casare invocat.

De altfel, în mod facil se poate constata o lipsă a motivării, din absența unei argumentații concrete și reale a pretenției deduse judecății.

Dintr-o altă perspectivă, hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât deși prima instanță reține că, "în cazul în speță, nu se contestă de către finanțator eligibilitatea sumelor privind investițiile efectuate, potrivit documentației depuse, fiind formulate apărări doar sub aspectul clarificării unor elemente tehnice, la acest moment fiind decontate lucrările realizate în baza proiectului aprobat", cu toate acestea admite în parte acțiunea.

Altfel spus, este evident că tocmai neeligibilitatea cheltuielilor a condus la neacordarea sumelor solicitate, atât timp cât instituția noastră a solicitat lămurirea unor aspecte tehnice neconcordante ale proiectului finanțat.

O altă contradictorialitate între considerente și dispozitiv este faptul că, deși Curtea admite în parte acțiunea, cu toate acestea acordă și o sumă nesolicitată.

O altă problemă de drept în opinia recurentului ar fi că instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție formulată de către instituție împotriva Ministerului Finanțelor Publice, însă nu a obligat chematul în garanție la plata sumelor dispuse a fi plătite de MDLPA (chestiune care va face obiectul unei cereri de completare a sentinței nr. 129/06.07.2022) .

În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că, în fapt, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 114/2018, au fost încheiate contracte de finanțare între CNSP și beneficiari pentru acordarea de fonduri necesare realizării de obiective de investiții, iar Curtea nu a făcut aplicarea lor, deși contractul din litigiu era circumscris acestor dispoziții legale.

Enunțând dispozițiile art. XX alin. (1), (2), (7), (8) și (9) din O.U.G. nr. 1/2020, a arătat că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 114/2018, au fost încheiate contracte de finanțare între CNSP și beneficiari pentru acordarea de fonduri necesare realizării de obiective de investiții, iar Curtea nu a făcut aplicarea lor, deși contractul din litigiu era circumscris acestor dispoziții legale.

A mai arătat că potrivit art. 11 alin. (2) din contractul de finanțare, "Finanțatorul își rezervă dreptul de a modifica în mod unilateral prezentul contract de finanțare în cazul apariției unor reglementări legale cu incidență asupra contractului".

Așadar, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, MDLPA s-a substituit în drepturile și obligațiile Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP) privind obiectivele de investiții finanțate prin Fondul de Dezvoltare și Investiții (FDI)și a fost încheiat Protocolul de predare-primire înregistrat la CNSP cu nr. x/04.03.2020 și la MDLPA cu nr. x/01.04.2020.

În acest context normativ, pe care instanța de fond nu l-a analizat, pentru a preîntâmpina posibile cheltuieli ce nu puteau fi onorate, a fost transmisă adresa comună înregistrată la MDLPA cu nr. x/27.02.2020 și la CNSP cu nr. x/NCS/21.02.2020, tuturor beneficiarilor investițiilor publice realizate prin FDI care aveau contracte de finanțare încheiate, inclusiv UAT Murgești, prin care s-a atras atenția beneficiarilor cu privire la modificările legislative intervenite asupra raporturilor contractuale, solicitând totodată date și informații care să permită încadrarea fiecărui beneficiar în situația prevăzută de lege.

Curtea de Apel Ploiești a reținut într-un mod lapidar și neargumentat atât în drept, cât și în fapt, fapt că instituția nu ar contesta eligibilitatea sumelor privind investițiile efectuate, reținând o concluzie contrară din apărările realizate de către MDLPA conform cărora a solicitat clarificarea unor elemente tehnice.

În aceste condiții, instanța de fond era ținută să circumscrie raporturilor juridice litigioase regulile speciale reglementate prin contractul de finanțare, conform cărora beneficiarul acestor fonduri este obligat "să utilizeze în condiții de legalitate, eficacitate și eficiență, sumele alocate din FDI și prevăzute în prezentul contract de finanțare și să execute în condiții de performanță și în termen activitățile prevăzute în prezentul contract" (art. 8 alin. (2) din contractul de finanțare).

Cu privire la suma de 97.263,94 RON, reprezentând servicii de proiectare conform contractului de proiectare și execuție nr. 2251/12.07.2018, recurentul a susținut că în cadrul PVCE nr. x/28.04.2020, încheiat de IJC Buzău, la secțiunea "date privind autorizarea executării lucrărilor", este menționat proiectul nr. 104/2015, întocmit de S.C. A. S.R.L., iar la semnatari, în calitate de proiectant este menționat S.C. A. S.R.L., nu S.C. Conferic S.R.L..

S-ar putea aprecia, la prima vedere, că proiectul nr. 104/2015 reprezintă proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construcții parte a DTAC, nu PT+DDE, însă, conform prevederilor H.G. nr. 28/2008, aplicabil în anul 2015 - art. 5.

După intrarea în vigoare a H.G. nr. 907/2016, conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ, a fost introdus PAC (proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construcții) ca etapă distinctă, anterioară PT+DDE - art. 1, conform art. 15 din H.G. nr. 907/2016 statuându-se că "(1) Prezenta hotărâre nu se aplică obiectivelor/proiectelor de investiții (…)".

Din aceste prevederi se poate observa faptul că, în baza contractului încheiat între UAT Murgești și S.C. A. S.R.L. la data de 21.12.2015, nu se putea realiza doar PAC (proiectul tehnic pentru autorizarea lucrărilor de construcții), separat și anterior față de proiectul tehnic (PT), deoarece PAC nu reprezenta, sub imperiul H.G. nr. 28/2008, o fază distinctă de PT. Ori, H.G. nr. 907/2016, care a instituit PAC ca o fază prealabilă PT+DDE, nu se aplică obiectivelor de investiții "pentru ale căror proiecte tehnice/studii de fezabilitate/documentații de avizare a lucrărilor de intervenții au fost inițiate procedurile de achiziție publică" până la data intrării în vigoare a H.G. nr. 907/2016.

In speță, contractul de achiziție publică pentru proiectare cu S.C. A. S.R.L. era semnat din 2015, astfel încât pentru acesta rămân aplicabile prevederile H.G. nr. 28/2008. în situația în care părțile contractului din 2015 au respectat prevederile H.G. nr. 28/2008, rezultă că după DALI (documentația de avizare a lucrărilor de intervenții la construcții existente) s-a întocmit direct proiectul tehnic nr. 104/2015, în baza căruia a fost obținută AC nr. 137/11.01.2018.

Mai mult, prin procesul-verbal de predare-primire încheiat cu S.C. Conferic S.R.L. s-a predat atât PT+DDE, cât și PAC (proiect pentru autorizarea Lucrărilor de construcții), în condițiile în care AC nr. 137/11.01.2018 este emisă în baza proiectului nr. 104/2015.

Suma aferentă proiectării a fost solicitată spre decontare și la CNSP anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2020, după cum rezultă din anexa nr. 6 la Protocolul de predare-primire înregistrat la CNSP cu nr. x/04.03.2020 și la MDLPA cu nr. x/01.04.2020, însă solicitarea nu a fost onorată, fiind solicitate completări prin adresa nr. x/19.12.2019.

Cu toate că beneficiarul a depus la MDLPA documentele solicitate în completare de CNSP, neclaritățile cu privire la posibilitatea legală de decontare a proiectării au subzistat, pentru rațiunile evocate, pe care instanța de fond nu le-a cercetat.

În situația în care se va stabili că proiectul a cărei decontare s-a solicitat este cel înregistrat cu nr. x, precizăm ca nu se poate efectua decontarea acestuia din FD1, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 14 alin (1) din contractul de finanțare "cheltuielile eligibile care pot fi angajate și efectuate pentru realizarea proiectului sunt incluse în solicitarea de finanțare și documentele anexate acesteia, sunt efectuate numai după semnarea prezentului contract și cu încadrarea în valoarea finanțării".

Din actul adițional nr. x din aprilie 2018 la contractul de achiziție servicii de proiectare nr. 247/21.12.2015, încheiat de UAT Murgești cu S.C. A. S.R.L., rezultă că beneficiarul a renunțat la prestarea serviciilor de întocmire PT+DDE, prețul contractului fiind diminuat.

În consecință, MDLPA nu poate deconta la acest moment un nou proiect tehnic, întocmit de S.C. CONFERIC S.R.L. în baza contractului încheiat la data de 12.07.2018, cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 28/2008, o astfel de situație reprezentând nu doar o încălcare a unui H.G., ci chiar o posibilă dublă finanțare.

Cu privire la suma de 102.381,60 RON, reprezentând lucrări executate în baza contractului de proiectare și execuție nr. 2251/12.07.2018, conform situației de lucrări nr. x, recurentul a solicitat să se constate că aceasta a fost deja transferată de MDLPA către UAT Murgești, prin OP nr. x/29.10.2021.

Astfel, suma de 102.381,60 RON, aferentă facturii nr. x/23.12.2019, a fost transferată de MDLPA către UAT Murgești prin OP nr. x/29.10.2021, ca urmare a solicitării formulate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 57/2021 pentru stabilirea unor măsuri privind finanțarea cheltuielilor aferente proiectelor de investiții din cadrul Fondului de Dezvoltare și Investiții, intrată în vigoare la data de 25.06.2021, în baza actului adițional nr. x la contractul de finanțare nr. x/04.10.2019, înregistrat la MDLPA cu nr. x/27.09.2021 și la UAT Murgești cu nr. x/13.10.2021 (invocat chiar în sentința civilă).

Enunțând dispozițiile art. 3 cu privire la documentele ce trebuie depuse de beneficiarii proiectelor de investiții pentru care există contracte de finanțare în derulare în vederea efectuării transferului sumelor pentru plata cheltuielilor prevăzute la art. 1 alin. (1), de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, cu trimitere la modelul de solicitare prevăzut în anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 57/2021, a susținut că spre deosebire de O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, MDLPA putea accepta ca justificare pentru lucrările executate unul din următoarele documente: proces-verbal întocmit de comisia de avizare interna a beneficiarului (prevăzuta în contractele încheiate prin FDI), proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, proces-verbal de recepție parțială.

In speță, transferul sumei de 102.381,60 RON s-a efectuat în baza O.U.G. nr. 57/2021. Pentru claritate, a menționat că în O.U.G. nr. 1/2020, legiuitorul utilizează în art. XX alin. (8) termenul "lucrări recepționate" (nu "lucrări executate" cum prevede O.U.G. nr. 57/2021), motiv pentru care, sub imperiul O.U.G. nr. 1/2020, MDLPA nu putea transfera sume de la bugetul de stat pentru lucrările ce fac obiectul facturii nr. x/23.12.2019. După cum v-am comunicat anterior, UAT Murgești nu a dovedit efectuarea unei recepții la terminarea lucrărilor/recepții parțiale a lucrărilor solicitate spre decontare sub imperiul O.U.G. nr. 1/2020, în conformitate cu H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepția construcțiilor, ci a transmis la MDLPA doar procesul-verbal de avizare internă prevăzut la art. 9 alin, (5) din contractul de finanțare, care, deși este necesar potrivit convenției dintre părți, nu poate ține loc de proces-verbal de recepție.

Având în vedere modificarea cadrului legal aplicabil programului prin O.U.G. nr. 57/2021, MDLPA a putut efectua transferul sumei de 102.381,60 RON în baza procesului-verbal de avizare internă transmis de UAT Murgești din 24.12.2019 fără a mai fi necesară efectuarea recepției în condițiile H.G. nr. 273/1994.

3.2 Recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, prin cererea de chemare în garanție, nu a arătat dispozițiile legale în baza cărora Ministerul Finanțelor ar putea fi obligat la plată unor despăgubiri de natura celor solicitate de reclamantă.

Pornind de la dispozițiile art. 72 din C. proc. civ., a susținut că între cererea principală și cererea de chemare în garanție nu există nicio legătură de dependență, astfel că nu poate fi reținută în sarcina sa nicio obligație față de raportul juridic stabilit între reclamantă, pe o parte, și pârâtă, pe de altă parte.

Pornind tot de la prevederile art. 72 alin. (1) din C. proc. civ., a apreciat că partea interesată nu poate chema în garanție pe oricine dorește, ci doar pe acela care are față de el o obligație de despăgubire ori de garanție. Aceste obligații pot rezulta dintr-o dispoziție legală ori dintr-o convenție.

Dispozițiile reținute de instanță în motivarea sentinței atacate, respectiv art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri In domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt dispoziții care să oblige Ministerul Finanțelor la plata pretențiilor solicitate de reclamantă.

Nici între reclamantă și Ministerul Finanțelor nu există niciun fel de raport juridic, cu atât mai puțin procesual. Niciun text de lege nu prevede în sarcina Ministerului Finanțelor obligația de a asigura fondurile necesare pentru plata unor sume în contul diverselor instituții.

Enunțând dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018 și art. XX alin. (1) coroborat cu alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2020, privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a arătat că din interpretarea acestor texte legale, reiese, fără putință de tăgadă, că, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2020, Ministerul Finanțelor nu mai acordă împrumuturi din disponibilitățile contului curent general al Trezoreriei Statului pentru alimentarea Fondului de Dezvoltare și Investiții.

Or, prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, cu modificările și completările ulterioare, invocate de instanța de judecată în considerentele sentinței recurate nu pot fi interpretate decât coroborat cu prevederile art. XX alin. (1) și (6) din O.U.G. nr. 1/2020, astfel că, în opinia sa, instanța de fond a făcut o interpretare și o aplicare greșita a textelor de lege enunțate de aceasta în cuprinsul sentinței recurate, neținând cont de coordonatele speței deduse judecății.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurentul-chemat în garanție, prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de Ministerul Finantelor, pe fond, solicitând respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de recurentul-pârât, intimata-reclamantă comuna Murgești a susținut că recurentul chemat în garanție a reluat apărările din fața instanței de fond, lipsind criticile la sentința recurată, astfel că înțelege să solicite anularea recursului, ca nemotivat. Pe fond, a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul chemat în garanție.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 8 febuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta Comuna Murgești prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, obligarea acestuia la plata sumei de 199.645,54 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/10.09.2019, în valoare de 97.263,94 RON și nr. 1358/23.12.2019, în valoare de 102.381,60 RON, continuarea derulării contractului, în vederea finalizării obiectivului de investiții; cu cheltuieli de judecată și onorariu avocat.

Prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din 15 decembrie 2021, s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor, în calitate de chemat în garanție.

Prin sentința civilă nr. 129 din 6 iulie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Comuna Murgești - prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, și chematul în garanție Ministerul Finanțelor; a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, împotriva Ministerului Finanțelor, și a fost obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației la plata sumei de 97.224 RON, contravaloarea facturilor nr. x/10.09.2019, în valoare de 97.263,94 RON și 1358/23.12.2019, în valoare de 102381,60 RON.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și chematul în garanție Ministerului Finanțelor, care și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că sunt fondate criticile circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, instanța de control judiciar amintește că dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Art. 175 din același cod statuează că:

"(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. (2) În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară."

Asa cum s-a interpretat atât în doctrina, precum și în jurisprudența națională, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă nu numai împrejurările de fapt ori doar motivele de drept care au format convingerea instanței, astfel că ea se va referi la toate aceste aspecte, fără a însemna însă că instanța trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți pentru susținerea pretențiilor și apărărilor pe care le-au formulat, instanța putând să grupeze aceste argumente pentru a le răspunde în cuprinsul unui considerent comun.

Prin urmare, instanța va arăta în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză și va demonstra aplicarea regulii de drept incidente, referirea generică la susținerile părților ori la probele administrate, nefiind suficientă pentru a satisface standardele normei în discuție, a căror încălcare atrage desființarea hotărârii, întrucât aceasta constituie, în realitate, o lipsă a motivării.

De asemenea, nici motivarea sumară a hotărârii nu corespunde exigențelor textului enunțat pentru că lipsa de consistență a acesteia face imposibilă realizarea controlului judiciar și, totodată, considerentele hotărârii judecătorești trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare clare, concise, lipsite de contradicții, bazate pe incontestabilitate, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul.

În fine, reține Înalta Curte că respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanțiale în măsura în care acestea nu sunt însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare.

În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Or, prima instanță, în considerentele sentinței recurate, a reținut susținerile părților din cererea de chemare în judecată și apărările formulate prin întâmpinări, fără însă a face o dezbatere și analiză efectivă a argumentelor esențiale pe care s-au întemeiat acestea, respectiv fără a expune propriul raționament logico-juridic care a condus la adoptarea soluției din dispozitiv.

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea cauzei, în realitate lipsind motivarea hotărârii, ceea ce impune trimiterea cauzei spre o nouă judecată pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, astfel cum s-a reținut anterior.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului formulat de recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor invocată de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, va admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor reprezentat de Agenția Județeană a Finanțelor Publice Prahova, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului formulat de recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor invocată de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

Admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor reprezentat de Agenția Județeană a Finanțelor Publice Prahova împotriva sentinței nr. 129 din 6 iulie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.