ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 iulie 2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, a solicitat: (i) în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Trastuzumab Emtansine (denumire comercială Kadcyla) pentru indicația terapeutică adenocarcinom (cancer) de colon; (ii) în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1517 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1517 din 27 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. În motivarea recursului, se susține că instanța de fond a admis în mod eronat excepția inadmisibilității, având în vedere că, anterior promovării acțiunii, reclamanta s-a adresat autorităților pârâte cu cerere prin care a solicitat includerea medicamentului în litigiu în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, astfel cum rezultă din dovezile anexate recursului.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar intimatul-pârât Guvernul României a invocat și excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Alte aspecte procesuale Excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât Guvernul României, a fost respinsă la termenul din 31 ianuarie 2024, pentru considerentele cuprinse în practicaua prezentei decizii. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămată într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a actualiza lista medicamentelor compensate 100%, prin includerea medicamentului Trastuzumab Emtansine (denumire comercială Kadcyla) pentru indicația terapeutică adenocarcinom (cancer) de colon, de care suferă reclamanta. Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, "...se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri (...)". Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile". Față de conținutul acestor texte de lege, Înalta Curte constată că este necesar ca reclamantul să facă dovada existenței premisei refuzului nejustificat și anume adresarea unei cereri către autoritatea/autoritățile chemate în judecată, în caz contrar acțiunea fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile. Este de observat că sintagma de "procedură prealabilă" vizează, în acest context, condiția depunerii unei cereri în legătură cu care se invocă pretinsul refuz nejustificat, iar nu recursul grațios prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În cauză, instanța de control judiciar constată că soluția de respingere a acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă, se impune a fi menținută, prima instanță reținând în mod corect că, în dosarul de fond, nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că reclamanta s-ar fi adresat în prealabil autorităților pârâte cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate. În ceea ce privește înscrisurile atașate cererii de recurs, cu privire la care recurenta-reclamantă susține că reprezintă dovezile de comunicare prin poștă a cererilor adresate autorităților pârâte, Înalta Curte constată că acestea nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile. În acest sens, se observă că, potrivit ștampilelor poștale și mențiunilor din cuprinul confirmărilor de primire, cererile reclamantei au fost comunicate către autoritățile pârâte la datele de 08.07.2022 (Ministerul Sănătății), 11.07.2022 (Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Guvernul României), respectiv 13.07.2022 (Casa Națională de Asigurări de Sănătate), în timp ce acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11.07.2022, fiind predată serviciului specializat de curierat la data de 08.07.2022 (astfel cum reiese din mențiunile înscrise pe plicul aflat la fila x). Prin urmare, nu se poate reține că recurenta-reclamantă a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie de adresare a unei cereri, câtă vreme data înregistrării cererii la autoritatea pârâtă Ministerul Sănătății este aceeași cu data predării acțiunii la serviciul de curierat (08.07.2022), pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Guvernul României au primit cererile administrative în aceeași zi cu înregistrarea acțiunii la instanță (11.07.2022), iar în ceea ce privește pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, data care atestă confirmarea primirii cererii este ulterioară sesizării instanței de judecată, respectiv 13.07.2022. Astfel fiind, autoritățile pârâte nu au fost sesizate în prealabil și nu li s-a dat posibilitatea să răspundă solicitantei în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererilor, astfel cum statuează dispozițiile Legii nr. 554/2004, pentru ca instanța de contencios administrativ să poată analiza existența unui refuz nejustificat sau o nesoluționare în termen legal a unei cereri. În concluzie, având în vedere că adresarea unei cereri către autoritățile pârâte, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, iar criticile formulate nu pot conduce la reformarea sentinței atacate. Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.