CtEDO 21.06.2007 Auto

AFFAIRE NOEL BAKER c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
21.06.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE NOEL BAKER c. GRECE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

În cazul Noel Baker c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii L. Loucaide, președinte, C.L. Rozakis, A. Kovler, K. hagiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători, și domnul S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 mai 2007, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 32155/04) îndreptată împotriva Republicii Elene de doi resortisanți britanici, domnii. Francis Edward Noel Baker și Edward Noel Baker (adică, cei care au sesizat Curtea la 25 august 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (adică Convenția privind drepturile omului). Reclamanții sunt reprezentați de domnul I. Paparigopoulos, avocat în baroul din Atena. În conformitate cu art. 36 alineatul (1) din Convenție și cu art. 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, guvernul britanic nu a dorit să se prevaleze de acest lucru. Reclamanții s-au plâns în special, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție, de durata procedurii civile pe care au inițiat-o pentru a-și exercita drepturile de proprietate. Prin decizia din 29 iunie 2006, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din regulament). DE FAPT, reclamanții s-au născut în 1920 și, respectiv, 1948 și au locuit pe insula Eubeu. În centrul acestui litigiu se află o pădure de 42 936 000 m2, cumpărată de strămoșii reclamanților în secolul 19. În 1984, persoanele interesate au fost expulzate din domeniu, exploatate în scopuri forestiere, pe care statul pretindea drepturi de proprietate. La 6 octombrie 1992, reclamanții au sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Chalkida cu o cerere de recunoaștere a proprietarilor domeniului în cauză. La 19 noiembrie 1993, Tribunalul a dispus prezentarea probelor pentru a permite reclamanților să își susțină afirmațiile (Decizia nr. 60/1993). În cursul procedurii de probă, care durează mai mult de cinci ani, părțile au solicitat de mai multe ori amânarea instanței. După încheierea acesteia, ședința a avut loc la 7 octombrie 1999. 10. La 20 ianuarie 2000, instanța a recunoscut reclamanții ca fiind coproprietari indivizibili cu statul de domeniu (Decizia nr. 55/2000). 11. La 18 septembrie 2000, statul a făcut apel la această decizie. La 16 martie 2001, o cooperativă agricolă cu sediul în regiune a intervenit în procedura în favoarea statului. 12. La 18 ianuarie 2002, Curtea de Apel din Atena a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 354/2002). 13. La 4 aprilie 2002, statul s-a ocupat de Casație. 14. La 10 aprilie 2002, cooperativa agricolă s-a ocupat, de asemenea, de casarea împotriva Hotărârii nr. 354/2002. 15. La 17 martie 2004, Curtea de Casație a respins recursurile (hotărârile nr. 325/2004 și 320/2004). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 16. În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare 17. Procedura în litigiu a început la 6 octombrie 1992, cu sesizarea Tribunalului de Mare Instanță din Chalkida și s-a încheiat la 17 martie 2004, cu hotărârile nr. 325/2004 și 320/2004 ale Curții de Casație și, prin urmare, a durat mai mult de 11 ani și cinci luni pentru trei instanțe. Caracterul rezonabil al duratei procedurii 18. Guvernul afirmă că a fost o chestiune deosebit de complexă și că cronologia procedurii atestă absența diligenței părților interesate care nu au încercat să accelereze procedura și care au acceptat toate amânările în fața Tribunalului de Mare Instanță 19. Reclamanții consideră că cauza lor a trecut printr-o perioadă excesivă de timp și că statul este responsabil exclusiv pentru amânările și întârzierile care au avut loc în cauza lor. 20. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 21. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 22. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Deși este adevărat că dosarul prezenta o anumită complexitate și că părțile sunt responsabile pentru unele întârzieri în desfășurarea procedurii, Curtea consideră că aceste elemente nu sunt suficiente pentru a determina autoritățile judiciare să își asume responsabilitatea pentru durata generală a procedurii. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. pentru fiecare an de prelungire excesivă a procedurii mai mult, aceștia solicită 30 000 EUR fiecare pentru daune morale. 25. Guvernul invită Curtea să elimine cererea depusă pentru daune materiale și afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral. 26. Curtea amintește că constatarea încălcării convenției la care a ajuns rezultă exclusiv dintr-o necunoaștere a dreptului persoanelor interesate de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil În aceste condiții, Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și orice prejudiciu material de care ar fi avut de suferit reclamanții; prin urmare, acest aspect al pretențiilor lor trebuie respins. În schimb, Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral cert. 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 27. Reclamanții solicită, de asemenea, 5 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. În acest sens, aceștia prezintă o factură de 4 000 EUR stabilită în numele avocatului lor. 28. Guvernul susține că această cerere este excesivă, dat fiind că Curtea a respins o mare parte din obiecțiunile reclamanților. 29. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). 30. În cazul de față, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce în comun reclamanților 4 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție afirmă că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 10 000 EUR (zece mii EUR) fiecărui reclamant pentru daune morale și suma totală de 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 21 iunie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-29
0,96
NOEL BAKER ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 32155/04 présentée par Francis Edward NOEL BAKER et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 juin 2006 en une chambre
CtEDO 2005-06-02
0,95
AFFAIRE NIKOLOPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE NIKOLOPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 21978/03) ARRÊT STRASBOURG 2 juin 2005 DÉFINITIF 02/09/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2007-02-22
0,95
AFFAIRE SAKKOPOULOS (N° 2) c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SAKKOPOULOS (N o 2) c. GRÈCE ( Requête n o 14249/04) ARRÊT STRASBOURG 22 février 2007 DÉFINITIF 22/05/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2007-12-06
0,95
AFFAIRE ALEXIOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ALEXIOU c. GRÈCE ( Requête n o 26682/05) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2007 DÉFINITIF 06/03/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2007-01-11
0,95
AFFAIRE GOROU c. GRECE (N° 4)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GOROU c. GRÈCE (N o 4) (Requête n o 9747/04) ARRÊT STRASBOURG 11 janvier 2007 DÉFINITIF 23/05/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
Sursă