ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2024

HOTĂRÂRE
25.01.2024
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 31.05.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 258/2020 emise de pârât prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și ale art. 40 alin. (1) și (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

În subsidiar, a solicitat modificarea sancțiunii dispuse, în sensul înlocuirii amenzii cu sancțiunea transmiterii unei somații de intrare în legalitate.

Prin sentința civilă nr. 2038 din 4 noiembrie 2022, Curtea a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând pe fond, admiterea cererii introductive și, în consecință, anularea Deciziei nr. 258/2022 emise de CNA.

În susținerea recursului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță și a făcut aprecieri cu privire la rolul jurnaliștilor, a făcut trimitere la jurisprudența CEDO și la analiza prezumției de nevinovăție, invocând și o serie de cauze soluționate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, ridicată din oficiu.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei A. S.R.L. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei-reclamante, rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivul de casare menționat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși, la nivel formal, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurenta-reclamantă, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a reitera aceleași argumente din cuprinsul acțiunii, fără, însă, a-și circumstanța în niciun mod critica de nelegalitate și fără a motiva de ce instanța ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ. și nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinței nr. 2038 din 4 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-10-28
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5011/2022
Ședința publică din data de 28 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curți
ÎCCJ 2024-01-25
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2024
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea instanței de fond Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la
ÎCCJ 2022-03-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2022
Ședința publică din data de 24 martie 2022 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 02.07.2020, pe
ÎCCJ 2024-04-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2072/2024
Ședința publică din data de 10 aprilie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.11.2
ÎCCJ 2025-02-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2025
Ședința publică din data de 06 februarie 2025 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înre
Sursă