ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată. Primul ciclu procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.10.2019, reclamantul A., prin împuternicit B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 20996/27.08.2019 emise de pârât și obligarea acestui la plata sumei de 55.923,25 RON, reprezentând piese Frontal factura x și achitare manoperă factura Flamiro x.
Prin sentința civilă nr. 337 din 2 iunie 2020, Curtea a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București pentru cercetarea fondului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18.08.2020.
Prin decizia civilă nr. 2917 din 24 mai 2022, Înalta Curte a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
A reținut instanța de control judiciar, în esență, că procura autentificată sub nr. x/20.10.2016 reprezintă un mandat special, în sensul art. 2016 alin. (2) C. civ., prin care reclamantul A. l-a împuternicit pe B. să îl reprezinte în relația cu C. S.A., Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraților, instanța de judecată sau cu orice instituție abilitată, persoane fizice sau juridice, cât și oriunde trebuința o va cere, la procedura de soluționare a dosarului de daune pentru autoturismul proprietatea sa, marca x, tip x.
Al doilea ciclu procesual. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs
Cauza a fost înregistrată în rejudecare după casare pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.10.2022.
Prin sentința civilă nr. 106 din 25 ianuarie 2023, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată și anularea Deciziei nr. 20996/27.08.2019 și obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 55.923,25 RON.
A susținut recurentul-reclamant că instanța de fond nu a ținut cont de situația reală de fapt, concluzionând, potrivit experților FGA, care, de asemenea, s-au aflat în eroare, cu privire la circumstanțele în care s-a produs accidentul și că el nu ar fi păstrat distanța suficientă față de autoturismul Citroen cu nr. înmatriculare x.
A prezentat recurentul circumstanțele producerii accidentului și a citat art. 37 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 26 din Norma ASF nr. 23/2014, apreciind că asigurătorul trebuia să respecte aceste dispoziții legale.
II. Soluția instanței de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu.
Argumente de fapt și de drept relevante
Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susținerilor recurentului, rezultă că acesta nu au evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor.
Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.4 al prezentei decizii, s-a referit în mod exclusiv la situația de fapt, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod criticile de nelegalitate. Nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu a prezentat vreun argument care să poată fi încadrat în textul legal, prin care să precizeze de ce sentința Curții de Apel București ar fi nemotivată sau prin care să evidențieze modalitatea în care instanța de fond ar fi interpretat/aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.
Aceste critici ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului prin hotărârea recurată încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.
Recursul are ca scop verificarea legalității hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei acesteia, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.
Simpla nemulțumire a recurentului cu privire la soluția instanței de fond, fără a invoca niciun aspect referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății sau a reaprecia probele administrate.
O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ. și nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, devenind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 106 din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.