ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1154/2023

Ședința publică din data de 02 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14.09.2018 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 16754/03.09.2018 emise de pârât și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 440.728,77 RON precum și a dobânzii legale, calculate de la data respingerii cererii de plată și până la data achitării.

Prin sentința nr. 375 din 16 octombrie 2020, Curtea a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În ceea ce privește criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea inexistenței unor argumente de nelegalitate prin raportare la cele reținute de pârât referitoare la modalitatea de întocmire a documentației necesare pentru întocmirea dosarului de daună, din perspectiva respectării obligațiilor executantului și beneficiarului, în conformitate cu Legea nr. 10/1995.

Aceste considerente, susține recurenta-reclamantă, sunt preluate din decizia emisă de intimatul-pârât și din raportul de expertiză extrajudiciară.

Contestația administrativă a vizat motivul respingerii cererii de plată, iar dosarul nu a fost instrumentat de către intimatul-pârât, ci de către asigurător, până în momentul intrării în faliment.

Recurenta-reclamantă susține că în mod greșit, prima instanță a reținut că ar fi trebuit formulate critici cu privire la nelegalitate, prin cele raportate la cele reținute de pârât, referitor la modalitatea de întocmire a documentației necesare pentru întocmirea dosarului de daună din perspectiva respectării obligațiilor executantului și beneficiarului, în conformitate cu Legea nr. 10/1995, în condițiile în care societatea a contestat raportul de expertiză extrajudiciară, raport care a stat la baza emiterii deciziei de respingere a cererii de plată.

Instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize judiciare, din cuprinsul căreia rezultă contrariul concluziilor din prima expertiză.

Instanța de fond nu analizează niciun moment concluziile expertizei judiciare, ci invocă un motiv care nu se regăsește în decizia emisă de intimatul-pârât.

Documentele din cadrul dosarului de daună nu sunt întocmite de asigurat, iar prima instanță nu a analizat raportul de expertiză judiciară din care rezultă că au fost respectate proiectul, contractul și dispozițiile Legii nr. 10/1995, fără să se rețină vreo culpă societății reclamante.

Prin urmare, recurenta-reclamantă arată că judecătorul fondului nu a realizat o motivare cu privire la criticile sale aduse deciziei administrative atacate, nu a realizat o motivare corespunzătoare cu privire la aspectele reținute și deduse judecății, nu a aplicat prevederile legale și contractuale indicate, nu a analizat probele administrate în cauză, astfel că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că rezultă, în mod clar, că prima instanță a analizat condițiile legale prevăzute în polița de asigurare, precum și prevederile Legii nr. 10/1995, în raport de cele reținute de expertul extrajudiciar, fără a face o analiză a prevederilor arătate, în raport de probele administrate în dosar, cu precădere raportul de expertiză din care reiese faptul că societatea a respectat toate dispozițiile legale.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului exercitat în cauză

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că prima instanță, în considerentele sentinței pronunțate, a constatat că documentele depuse la dosarul de daună dovedesc lipsa respectării obligațiilor executantului și beneficiarului, în conformitate cu Legea nr. 10/1995 și condițiile de asigurare.

Astfel, instanța de fond evidențiază faptul că dispoziția nr. 1 de șantier emisă de proiectant este fără dată, nu este verificată de un verificator atestat, nu este însoțită de liste de cantități, nu există o notă de constatare cu daunele produse, întocmită de comisia prevăzută de lege, devizul nu s-a întocmit după o listă cu încadrări întocmită de proiectant și vizată de beneficiar nu se observă din nicio fotografie rigola spartă și luată de apă, o bucată de șanț umflat, fărâmat și nici drumuri laterale luate de apă, dispoziția de șantier nu putea să fie pusă în aplicare deoarece nu îndeplinea prevederile legale, de asemenea, nici scrisoarea nr. 3563/01.10.2015.

Judecătorul fondului redă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/1995, precum și clauza specială 106 din contractul de asigurare, de unde rezultă că asigurătorul îl despăgubește pe asigurat pentru pierderi, numai dacă acestea sunt efectuate pe tronsoane care nu depășesc 1000 metri, iar în cadrul clauzei speciale 110, părțile au convenit plata despăgubirilor pentru pierderi, dacă au fost luate măsuri de siguranță suficiente, dacă au fost luate în considerare valorile precipitațiilor pentru amplasamentul asigurat.

De asemenea, instanța de fond reține că reclamanta a invocat nelegalitatea deciziei administrative, din perspectiva administrării probei cu expertiza tehnică, construcții, pentru a se stabili dacă lucrările efectuate au fost conforme cu proiectul, raportat la prevederile Legii nr. 10/1995.

Înalta Curte constată că instanța de fond a încuviințat și administrat proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții, însă nu a analizat concluziile expertizei și nu a ținut seama de acestea, arătând că reclamanta nu a formulat critici de nelegalitate prin raportare la modalitatea de întocmire a documentației necesare specifice dosarului de daună și respectarea obligațiilor executantului și beneficiarului în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/1995.

Din cuprinsul acțiunii introductive se observă că recurenta-reclamantă a contestat în realitate aceste aspecte, arătând că este necesar să se administreze probe din care să rezulte îndeplinirea prevederilor poliței de asigurare, întocmirea corectă a dosarului de daună și temeinicia cererii de plată.

Instanța de fond nu a luat în considerare și nu a motivat în cuprinsul sentinței pronunțate aceste susțineri ale reclamantei, hotărârea fiind întemeiată numai pe documentele depuse de pârât, deși s-a arătat expres că partea nu este de acord cu concluziile expertizei extrajudiciare.

Deși prima instanță a încuviințat și a administrat proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții, din cuprinsul dosarului rezultă că proba nu a condus la dezlegarea pricinii, nefiind utilă în cauză.

În dosar nu au fost administrate alte probe, iar hotărârea de fond a fost pronunțată numai cu referire la înscrisurile depuse de pârât, deși reclamanta le-a contestat și a solicitat administrarea unor probe în combaterea acestora.

Procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o sentință criticabilă din perspectiva motivelor de nelegalitate întocmite pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., nu există o motivare privitoare la susținerile reclamantei, iar dispozițiile contractului de asigurare și ale Legii nr. 10/1995 nu au fost analizate prin raportare la toate aspectele deduse judecății .

Mai mult, deși hotărârea primei instanțe a avut în vedere raportul de expertiză extrajudiciară, nici cu privire la acesta nu s-a analizat și nu s-au motivat cele reținute în concluziile acestuia, în sensul că cel puțin parțial, cererea de despăgubiri este întemeiată pentru suma în cuantum de 87.015,78 RON.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis sub consecința casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 375 din 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.