ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3385/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2023 pe rolul Curții de Apel București (CAB), secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DGIEF, a solicitat suspendarea executării dispoziției obligatorii nr. 6021/252130/IEF/29.09.2023, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea măsurilor dispuse prin această dispoziție; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1971 din 5 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală De Inspecție Economico Financiară.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată de față, reclamanta a solicitat suspendarea executării dispoziției obligatorii emise de pârâtă privind o creanță bugetară reprezentată de o redevență minieră cuvenită bugetului local al comunei Rusca - Montana în valoare totală de 221.725 RON creanța principală și de 74.205 RON creanța accesorie.

Raportat la obiectul litigiului, și anume suspendarea executării unui act administrativ constând în dispoziția de plată a unei redevențe miniere, fiind aplicabil în cauză criteriul valoric, Curtea a apreciat că obligația de plată a redevenței miniere se înscrie în categoria contribuțiilor la bugetul de stat, nefiind o creanță exclusă din enumerarea de la art. 10 din Legea nr. 554/2004, redevența minieră fiind definită de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 85/2003 ca fiind suma datorată conform legii de către titular pentru concesionarea (administrarea) activităților de exploatare a resurselor minerale, bunuri ale domeniului public al statului, aspect ce atrage competența tribunalului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2070 din 12 aprilie 2024, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Inspecție Economico Financiară, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a apreciat că Dispoziția obligatorie nr. 6021/252130/IEF/29.09.2023 are ca obiect o redevență minieră.

Această redevență minieră a fost calculată, așa cum rezultă din cuprinsul Dispoziției nr. 6021, conform Legii minelor nr. 85/2003.

Potrivit art. 3 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 85/2003, în înțelesul prezentei legi, redevență minieră este definită ca suma datorată conform legii de către titular pentru concesionarea/administrarea activităților de exploatare a resurselor minerale, bunuri ale domeniului public al statului. În enumerarea limitativă reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, redevențele nu sunt incluse, instanța reținând totodată că nu pot fi nici asimilate contribuțiilor, date fiind diferențele dintre aceste două categorii de sume. Prin urmare, criteriul valoric pentru stabilirea competenței în prezentul litigiu nu se aplică.

În ceea ce privește criteriul autorității publice emitente a actului, tribunalul a susținut că reține că actul fiscal în cauză este emis de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, iar potrivit art. 5 din Legea nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, aceasta este o autoritate publică centrală:

"Art. 5. (1) Inspecția economico-financiară se înființează și se organizează la nivel central în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 26 alin. (1), prin preluarea activității și a personalului Direcției generale de control financiar din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, și se exercită prin structura de specialitate. (2) La nivel teritorial, structurile specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice teritoriale, care exercită controlul financiar în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, cu modificările ulterioare, efectuează inspecția economico-financiară și se află în coordonarea metodologică a structurii de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice."

Prin urmare, actul fiscal în cauză fiind emis de o autoritate publică centrală, competența materială de soluționare a prezentului litigiu aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel, iar competența teritorială, Curții de Apel București, având în vedere sediul reclamantei.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DGIEF, a solicitat suspendarea executării dispoziției obligatorii nr. 6021/252130/IEF/29.09.2023, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea măsurilor dispuse prin această dispoziție.

Înalta Curte reține că prin dispoziția dispoziția obligatorie emisă de pârâtă a fost stabilită o creanță bugetară reprezentată de o redevență minieră cuvenită bugetului local al comunei Rusca - Montana în valoare totală de 221.725 RON creanța principală și de 74.205 RON creanța accesorie.

Potrivit art. 3 pct. 31 din Legea nr. 85/2003 redevența minieră este definită ca fiind suma datorată conform legii de către titular pentru concesionarea (administrarea) activităților de exploatare a resurselor minerale, bunuri ale domeniului public al statului.

În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Textul de lege mai sus citat prevede două criterii de determinare a competenței, în funcție de obiectul litigiului: criteriul poziționării autorității emitente a actului atacat în sistemul administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) și criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește o sumă de bani ce are titlu de redevență pentru exploatarea unor bunuri ce aparțin domeniului public al statului, această sumă deși fără a fi enumerată expres în cuprinsul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 această poate fi asociată unei sume ce se face venit la bugetul unei unități administrativ teritoriale sau statului asemeni unor taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, astfel că, competența nu se stabilește în funcție de poziționarea autorității emitente, ci în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 3.000.000 RON.

Cum în speță, suma ce reprezintă creanța bugetară/redevență minieră stabilită prin dispoziția obligatorie nr. 6021/252130/IEF/29.09.2023 este în valoare totală de 221.725 RON creanța principală și de 74.205 RON creanța accesorie, iar contestatoarea urmărește suspendarea acestei Deciziei, prin faptul că această sumă nu depășește pragul valoric de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei cade în sarcina tribunalului.

Din perspectiva competenței teritoriale prin raportare la același text de lege (art. 10 din Legea nr. 554/2004), având în vedere că domiciliul reclamantei se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă material și teritorial să soluționeze această cauză.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Inspecție Economico Financiară, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.