ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea Deciziei nr. 48/19.07.2019 privind constatarea încălcării prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificările si completările ulterioare si sancționarea întreprinderilor B., C. S.R.L., D. S.R.L. si A. S.R.L., emisa de paratul Consiliul Concurentei, in partea care o privește pe reclamantă si, pe cale de consecința, exonerarea A. S.R.L. de plata amenzii in cuantum de 1.329.936 RON, aplicata prin Decizia contestată, și, în subsidiar, in măsura in care nu se va proceda la anularea Deciziei contestate, înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul sau reducerea cuantumului amenzii.

Prin sentința civilă nr. 1103 din 13 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea, ca neîntemeiată.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea in tot a sentinței recurate si, în principal, trimiterea cauzei spre o noua judecata instanței competente, respectiv Curții de Apel București; în subsidiar, in urma rejudecării litigiului in fond, admiterea cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. -Hotărârea atacata nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

In cauza de fata, sentința recurata cuprinde o motivare haotica, lipsita de consistenta si logica si care reprezintă, într-o proporție covârșitoare, o preluare de automată a argumentelor invocate de Consiliul Concurentei in cuprinsul Deciziei contestate si a intampinarii depuse la fond.

Astfel, incepand cu pagina 44 a sentinței recurate, sub sintagma analizând actele si lucrările dosarului, Curtea retine următoarele" ar trebui sa se găsească considerentele acesteia, respectiv "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția". In fapt insa, pagina 44 cuprinde dispozitivul Deciziei contestate; paginile 45-48 redau, ad litteram, pasaje din Decizia contestata, deși motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza soluția trebuiau sa fie cele ale instanței, nu cele ale autorității care a emis actul administrativ contestat; pagina 49 cuprinde o serie de referiri teoretice si jurisprudentiale la aplicarea prezumției de nevinovăție in materia dreptului concurentei, insa fara ca instanța sa se refere, in vreun fel, la situația dedusa judecații; ex abrupto, fara nicio legătura cu prezumția de nevinovăție analizata in paragrafele anterioare, incepand cu paragraful al patrulea de pe pagina 50, instanța de fond concluzionează ca "prin urmare, nici criticile reclamantei legate de efectele/beneficiile economice pe care societatea le-ar fi obținut ca urmare a înțelegerii anticoncurentiale si a implementării acesteia nu au fost primite de Curte" deși, pe de o parte, in cauza nu este vorba despre o intelegere anticoncurentiala, ci despre o practica anticoncurentiala si, pe de alta parte, recurenta nu a adus ca argument lipsa unor beneficii economice pe care le-ar fi obținut ca urmare a intelegerii anticoncurentiale si a implementării acesteia, aceste considerente fiind străine de cauza; ultimul paragraf de pe pagina 50 si primul paragraf de pe pagina 51 sunt identice cu paragrafele 4 si 5 de la pagina 53; paragrafele 4-9 de la pagina 51 si paragrafele 1 -6 de la pagina 52 sunt preluate din intampinarea depusa la fond de paratul Consiliul Concurentei; in paginile 52 si 53 din sentința sunt redate, din nou, aspecte teoretice si jurisprudentiale privind distincția dintre "încălcările prin obiect" si "încălcările prin efect", iar incepand cu pagina 54, instanța de fond reda, intocmai, fără a trece prin filtrul propriu, argumentele invocate de parat, fie in Decizia contestata, fie in intampinarea depusa la fond. Astfel, analiza relevantei Contractului de prestări servicii nr. x/12.11.2012 si critica argumentelor recurentei este preluata de instanța de fond din Decizia contestata; analiza achiziției de mixtura asfaltica de la B. si a emailurilor transmise de E. sunt, de asemenea, preluate din Decizia contestata; singurele considerente ale instanței de fond care se refera la practica anticoncurentiala pentru care recurenta am fost sancționată se regăsesc la pagina 55 din sentința recurata si reprezintă o reluare a susținerilor intimatului parat din cuprinsul Deciziei contestate, fara ca instanța sa arate, in vreun fel, motivele pentru care explicațiile sale privind comportamentul in timpul procedurilor - de natura sa înlăture acuzația de practica concertata - nu au fost unele plauzibile si, in consecința, au fost inlaturate; paginile 56, 57 si 58 din sentința recurata cuprind citate din Decizia contestata; pagina 59, in care instanța a analizat legalitatea individualizării sancțiunii, reprezintă o preluare a argumentelor intimatului parat din cuprinsul Deciziei contestate, privind incadrarea faptei in categoria încălcărilor de gravitate mare si cu o durata medie si a circumstanțelor aplicate, instanța de fond fiind intr-un acord perfect cu intimatul parat, dar fără a explica de ce argumentele recurentei privind nelegalitatea individualizării sancțiunii nu sunt corecte si de ce nu au fost avute in vedere.

In consecință, prin sentința care face obiectul prezentului recurs, instanța de fond nu a analizat, in niciun fel, argumentele recurentei invocate prin cererea de chemare in judecata, care aveau rolul de a justifica tocmai inexistenta unei practici concertate.

In acest sens, recurenta a oferit o serie de explicații plauzibile ale comportamentului său in cadrul procedurilor de achiziție a serviciilor de deszăpezire aferente anilor 2012 si 2013, de natura să excludă explicația dată de autoritatea de concurență sau cel puțin să pună la îndoială în mod serios această explicație. Cu toate acestea, instanța de fond nu a analizat niciuna din explicațiile sale si nici nu a arătat de ce le-a înlăturat ca nefiind plauzibile, deși din considerentele jurisprudentiale ale CJUE, invocate prin acțiune, rezulta ca, ori de cate ori întreprinderea investigata oferă explicații plauzibile si pertinente privind comportamentul sau de natura sa conducă la concluzia ca acesta a fost unul justificat de contextul economic, iar nu dictat de coordonarea cu alți operatori economici, nu se poate retine in sarcina acesteia săvârșirea unei fapte anticoncurentiale.

De asemenea, instanța de fond nu a analizat argumentele recurentei privind împrejurarea ca fapta reținută prin Decizia contestata nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi considerată o "încălcare prin obiect", ci s-a limitat sa reia, in mai multe rânduri, distincția dintre încălcările prin obiect si incalcarile prin efect si sa insiste asupra importantei acestei distincții, dar fara a explica de ce a respins argumentele sale privind inexistenta unei încălcări prin obiect.

Nu in ultimul rând, instanța de fond nu a analizat niciunul din argumentele recurentei privind încadrarea faptei in categoria încălcărilor de gravitate medie sau chiar mica, de scurta durata sau cele privind greșita neacordare a circumstanțelor atenuante.

Prin urmare, având in vedere ca instanța de fond nu s-a pronunțat, în mod explicit, asupra unor argumente esențiale invocate de recurenta în motivarea acțiunii, aceasta echivalează cu nemotivarea hotărârii și atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

3.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. -hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material

3.2.1. Hotărârea a fost data cu încălcarea art. 19 din Legea nr. 21/1996

Recurenta a invocat acest motiv, întrucât investigația a fost declanșata pentru faptele pretins anticoncurentiale săvârșite in anul 2012 in lipsa unui Ordin al Președintelui Consiliului Concurentei

Prin Ordinul nr. 324 din 31.05.2017, Președintele Consiliului Concurentei a dispus, din oficiu, declanșarea unei investigații având ca obiect posibila incalcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea 21/1996, de către B., C. S.R.L., D. S.R.L. si recurenta A. S.R.L., pe piața comercializării serviciilor de intretindere curenta pe timp de iarna a drumurilor naționale si autostrăzilor aflate in administrarea Direcției Generale Drumuri si Poduri Cluj (in continuare DRDP Cluj), pentru perioada 2013-2015, constând in impartirea contractelor in cadrul procedurilor de achiziție organizate de CNADNR.

Cu toate acestea, din Decizia contestata rezulta, dincolo de orice indoiala, ca faptele pretins anticoncurentiale analizate de parat si pentru care a fost aplicata sancțiunea au vizat si procedurile de achiziție publica organizate de CNADNR in anul 2012, respectiv: licitația publica deschisa inițiata de CNADNR la data de 14.08.2012, in cadrul căreia recurenta si ceilalți ofertanți am depus oferte pana la data limita de 27.09.2012 si care a fost anulata prin Raportul procedurii nr. x/16.10.2012, întrucât au fost depuse numai oferte inacceptabile si/sau neconforme; negocierea cu publicarea prealabila a unui anunț de participare, inițiata de CNADNR la data de 30.10.2012, prin transmiterea de invitații de participare ofertanților care au fost declarați calificați in cadrul licitației deschise 2012, recurenta si. ceilalți ofertanți depunand oferte pana la termenul limita de 02.11.2012 si in urma căreia, la data de 06.11.2012, au fost incheiate contracte cu ofertanții declarați câștigători, cu o durata de 5 luni de la data emiterii ordinului de incepere a prestării serviciilor, perioada cuprinsa intre 27.09.2012 (data limita a depunerii ofertelor in cadrul licitației publice) si 31.12.2012 nefiind, așadar, acoperita de Ordinul nr. 324 din 31.05.2017.

Cu toate acestea, instanța de fond a respins acest motiv de nelegalitate a Deciziei contestate, arătând ca "în 2013 au fost prestate servicii de deszăpezire în baza procedurilor de atribuire a loturilor desfășurate în cursul anului 2012, faptele anticoncurențiale producând efecte pe toată perioada de prestare a serviciilor achiziționate prin denaturarea concurenței".

In realitate, prima instanța face confuzie intre pretinsa fapta anticoncurentiala -care a făcut obiectul investigației si, in mod corespunzător, trebuia inclusa in Ordinul de declanșare a investigației, si efectele acesteia. Astfel, prima fapta pretins anticoncurentiala constând in "participarea A. si D. (avandu-l ca terț susținător pe C.) pentru un număr mai mic de loturi in cadrul negocierii 2012, decât in cadrul licitației deschise 2012, fora a se concura" s-a consumat la data la care recurenta a depus oferta in cadrul procedurii de negociere, respectiv 02.11.2012 sau, cel mai târziu, la data de 06.11.2012, când au fost incheiate contractele cu ofertanții declarați câștigători; împrejurarea ca, asa cum susține instanța de fond, efectele acestei fapte s-ar fi produs pe toata perioada de prestare a serviciilor, deci si in anul 2013, nu înseamnă ca perioada cuprinsa intre 14.08.2012 (data inițierii licitației publice) si 31.12.2012 ar fi fost acoperita de Ordinul nr. 324 din 31.05.2017. In fine, raportat la acest motiv de nulitate, calificarea faptei anticoncurențiale ca fiind "unica si continua", asa cum a reținut instanța de fond, este complet irelevanta, atâta timp cat ceea ce contează este momentul consumării iar acesta este, in mod cert, situat in anul 2012 (cel mai târziu la data de 06.11.2012, când au fost incheiate contracte cu ofertanții declarați câștigători), fiind complet irelevant ca fapta anticoncurentiala s-ar fi prelungit in timp, pana la momentul epuizării.

Prin urmare, in condițiile in care, in considerarea prevederilor art. 19 din Legea 21/1996, o investigație nu poate fi declanșată in mod legal decât in urma emiterii unui Ordin in acest sens de către Președintele Consiliului Concurentei, investigația urmând sa respecte limitele trasate prin ordin, atât in ceea ce privește obiectul investigației, cat si perioada investigata, investigația privind pretinsele incalcari săvârșite in perioada in care au avut loc procedurile de atribuire in anul 2012 (27.09.2012 - data depunerii ofertelor in cadrul licitației deschise - si 02.11.2012 - data la care recurenta a depus oferta in cadrul procedurii de negociere sau, cel mai târziu, la data de 06.11.2012, când au fost incheiate contractele cu ofertanții declarați câștigători) s-a desfășurat in lipsa unui Ordin al Președintelui Consiliului Concurentei, fapt de natura sa atragă nulitatea deciziei pentru sancțiunea aferenta pretinselor fapte anticoncurentiale săvârșite anterior anului 2013.

3.2.2. Hotărârea recurata a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996

Singurele considerente ale instanței de fond care se refera la practica anticoncurentiala pentru care recurenta a fost sancționată reprezintă o reluare, in rezumat, a susținerilor intimatului parat din cuprinsul Deciziei contestate.

(i) Nelegalitatea reținerii de către instanța de fond a existentei unei practici anticoncurentiale intre intreprinderi, cu ocazia participării la procedurile de achiziție publica aferente anului 2012

Recurenta a invocat nelegalitatea considerentului conform căruia depunerea de oferte pentru doar 2 loturi ale negocierii 2012, deși anterior depusese oferte pentru toate cele 6 loturi ale licitației deschise este un element ce, coroborat cu comportamentul celorlalți ofertanți, dovedește practica concertată la care reclamanta a participat.

In realitate, împrejurarea ca, in cadrul licitației deschise, recurenta a depus oferte pentru toate cele sase loturi nu reprezenta o certitudine/garanție ca recurenta avea capacitatea tehnica de a presta serviciile de deszăpezire pentru toate cele sase loturi si, drept dovada, niciuna din ofertele sale tehnice nu a fost declarata acceptata de către CNADNR.

In acest sens, se arată faptul ca, prin adresa nr. x/16.10.2012- Comunicare rezultat procedura către A. S.R.L. - CNADNR a comunicat recurentei rezultatul procedurii de licitație publica, precum si rezultatul evaluării ofertelor depuse de recurenta pentru cele sase loturi, respectiv imprejurarea ca toate propunerile tehnice si financiare din cadul ofertelor depuse pentru cele sase loturi erau neconforme/inacceptabile.

De asemenea, instanța de fond a ignorat o diferența esențiala intre cerințele licitației deschise si cele ale negocierii directe, respectiv faptul ca, la nivelul anului 2012, când au avut loc licitația si negocierea care au făcut obiectul analizei Consiliului Concurentei, legislația in vigoare permitea ofertanților in cadrul licitației deschise, sa depună doar o declarație prin care sa se oblige ca, in cazul si la momentul atribuirii contractului, sa detina (fie in proprietate, fie in folosința, in baza unui contract de inchiriere) utilajele necesare executării contractului.

Rezulta, așadar, ca, la momentul depunerii ofertelor in cadrul procedurii de licitație, un ofertant nu avea obligația de a individualiza utilajele necesare executării contractului la momentul depunerii ofertei, ci doar daca si in măsura in care oferta sa se clasa pe locul 1 si era desemnat câștigător. Asa se explica faptul ca, in cadrul licitației, recurenta a depus oferte pentru toate cele 6 loturi, urmând ca, pe parcursul desfășurării procedurii (in funcție de mai multe aspecte, cum ar fi: atribuirea unor alte contracte, in cadrul altor proceduri, preferința pentru loturi mai rentabile, fie sub aspectul apropierii fata de sediul fie sub cel al experienței anterioare), sa poată opta pentru continuarea participării doar in acele loturi care ar fi mai rentabile.

Spre deosebire de licitația deschisa, in cazul negocierii directe, oferta pentru fiecare lot trebuia, in mod obligatoriu, sa cuprindă lista si identificarea utilajelor care vor fi utilizate de către ofertant, in cazul in care i-ar fi atribuit lotul respectiv.

Prin urmare, contrar susținerilor instanței de fond, depunerea de oferte pentru toate cele sase loturi ale licitației deschise nu insemna ca a apreciat ca are capacitatea de a presta servicii pentru toate loturile, ci ca a incercat sa-și maximizeze șansele de a obține atribuirea unor loturi considerate de recurenta mai rentabile si in niciun caz de a câștiga toate cele sase loturi. De asemenea, imprejurarea ca, in cadrul procedurii de negociere, recurenta a primit invitații de participare pentru cele sase loturi nu însemna, in mod obligatoriu, ca putea depune oferte tehnice si financiare conforme pentru toate cele sase loturi, o dovada in acest sens fiind respingerea ca neconforme a ofertelor tehnice si financiare depuse in cadrul procedurii anterioare de licitație deschisa.

De asemenea, a mai invocat nelegalitatea considerentului conform căruia, in condițiile în care cerințele prevăzute în documentația de atribuire aferentă licitației deschise din anul 2012 au rămas valabile și pentru negocierea 2012, nu se justifică decizia reclamantei de a participa la negociere doar pentru 2 loturi din cele anterior ofertate, din moment ce, anterior, apreciase că are capacitatea de a presta serviciile pentru toate loturile și, potrivit informațiilor din SEAP, la momentul depunerii ofertelor în cadrul negocierii 2012, A. nu câștigase niciun contract în cadrul procedurilor de achiziție publică din anul 2012 pentru servicii de deszăpezire.

Astfel cum a arătat mai sus, chiar daca cerințele din documentația de atribuire erau aceleași, condițiile pe care trebuiau sa le îndeplinească ofertele in cadrul negocierii directe erau diferite fata de cele depuse in cadrul licitației publice. Oferta depusa in cadrul procedurii de licitație deschisa nu trebuia sa includă si lista utilajelor pentru fiecare lot in parte (fiind acceptata inclusiv o declarație ca utilajele vor fi disponibile la data si in măsura atribuirii contractului), in timp ce in cadrul procedurii de negociere, oferta pentru fiecare lot trebuie sa includă lista si identificarea utilajelor care vor fi utilizate de către ofertant, in cazul in care i-ar fi atribuit lotul respectiv. Prin urmare, era firesc ca, raportat la aceasta limitare, recurenta sa depună, in cadrul procedurii de negociere, oferte pentru un număr mai mic de loturi, comparativ cu procedura de licitație publica, atâta timp cat nu mai avea beneficiul de a nu identifica utilajele decât la momentul desemnării drept câștigător.

In realitate, in cadrul procedurii de negociere directa, recurenta și-a regandit strategia de ofertare in funcție de noile circumstanțe (condițiile de ofertare, cunoașterea informațiilor privind celelalte întreprinderi invitate la negociere si pentru care loturi) si a ales sa oferteze pentru Lotul x - Bistrița (întrucât pentru acel lot era singura intreprindere invitata de CNADNR sa depună oferta si in anul anterior, a prestat servicii in județul Bistrița, deci era familiarizată cu particularitățile zonei si dezvoltase si relații de colaborare cu agenți economici din zona) si Lotul x - Oradea (întrucât a constatat ca, pentru acest lot, mai fusese invitata o singura intreprindere, iar pentru recurenta Lotul x era atractiv, in mod suplimentar si prin prisma faptului ca sediul său se afla in Oradea, ceea ce, in mod evident, era de natura sa faciliteze prestarea serviciilor cu costuri mai reduse pentru recurenta, in condițiile in care, potrivit prevederilor art. 5.1.12 din caietul de sarcini, costul deplasării in si din bazele de deszăpezire la sediu nu se suporta de către autoritatea contractanta). De altfel, chiar in Decizia contestata, intimatul parat admite ca, din punct de vedere economic, este de preferat pentru ofertanți sa presteze servicii in județele de reședința sau in cele invecinate.

Prin urmare, in ciuda constatărilor instanței de fond, recurenta nu s-a abținut sa depună oferte pentru celelalte 4 loturi, pentru ca ar fi acționat in coordonare cu celelalte intreprinderi invitate la negociere, ci pentru ca și-a regandit strategia de ofertare in procedura de negociere si a depus oferte pentru loturile la care a considerat ca are cele mai mari șanse de a îi fi atribuite.

Mai mult decât atât, instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca insasi procedura de atribuire aleasa de autoritatea contractanta (aspect care, in niciun caz, nu poate fi imputat recurentei) era una necompetitiva prin natura ei, atâta timp cat, potrivit prevederilor legale aplicabile, invitația la negociere poate fi adresata chiar si unui singur operator economic (cum s-a si intamplat pentru lotul x Bistrița), fiind evident ca autoritatea contractanta si-a asumat lipsa competiției in cadrul acestui tip de procedura.

(ii) Nelegalitatea reținerii de către instanța de fond a existentei unei practici anticoncurentiale intre întreprinderi, cu ocazia participării la procedurile de achiziție publica aferente anului 2013

Sub un prim aspect, instanța de fond a ignorat un aspect deosebit de important si anume faptul ca recurentei nu i-a fost atribuit niciun contract in urma procedurilor de achiziție publica aferente anului 2013.

In al doilea rând, in ceea ce privește strategia de imbunatatire a ofertelor, adoptata de recurenta in cadrul procedurii de negociere, interesul economic al recurentei nu era acela de a obține atribuirea a cat mai multor contracte, indiferent de preț, ci de a incheia contracte in condiții cat mai avantajoase pentru recurenta, in urma negocierilor cu autoritatea contractanta. In acest sens, ofertanții au un comportament B. in cadrul procedurii de negociere, comparativ cu procedura de licitație deschisa, dat fiind ca, in cadrul procedurii de negociere, preturile ofertate nu sunt la fel de competitive ca in cazul licitației deschise, deoarece ofertanții nu au nicio certitudine cu privire la durata prestării servicilor ce le-ar fi atribuite, astfel ca, in mod logic, caută sa-si atribuie contractele la o valoare cat mai apropiata de cea estimata.

De altfel, conform informațiilor publice aflate pe SEAP si pe site-ul CNADNR, in perioada care a făcut obiectul investigației, toate contractele atribuite prin negociere de către CNADNR au avut un preț mai mare comparativ cu cele atribuite prin licitații, respectiv la preț de 95-108 % . Prin urmare, modul in care recurenta a stabilit strategia de imbunatatire a ofertelor (decizia de a nu reduce prețul in cazul loturilor Alba si Cluj si de a reduce cu un procent mic doar pentru lotul Bistrița) este justificat, pe de o parte, de faptul ca oferta inițiala reflecta, in mod corect, costurile recurentei, iar o reducere semnificativa a prețului ar fi condus chiar la pierderi pentru recurenta, si, pe de alta parte, de faptul ca a luat in considerare experiența anterioara pentru lotul x Bistrița, astfel ca a fost in măsura ca, pentru acest lot, sa își îmbunătățească oferta.

3.2.3. Hotărârea recurata a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, intrucat fapta sancționată nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi considerată o "încălcare prin obiect" si, in subsidiar, chiar și în ipoteza în care acțiunile părților ar fi fost anticoncurențiale, efectul asupra pieței a fost nesemnificativ

Instanța de fond a reținut, in mod nelegal, ca investigația a vizat o intelegere, in condițiile in care, din cuprinsul Deciziei contestate si a intampinarii depuse la fond de către intimatul parat, rezulta cu prisosința ca ceea ce s-a sancționat a fost o practica anticoncurentiala, iar nu o intelegere.

In al doilea rând, contrar celor reținute de instanța de fond, conform jurisprudenței CJUE, încălcarea prin obiect există doar dacă se manifestă un grad suficient de nocivitate, adică afectarea concurenței este serioasă și este reală. Caracterul nociv, afirmă CJUE în cauza Groupement de Cartes Bancaires, nu poate fi doar bănuit sau declarat - acesta trebuie să fie dovedit. De asemenea, în Cauza Maxima Latvija (C-345/14), CJUE a reținut ca "18. în ceea ce privește noțiunea de restrângere a concurenței «prin obiect», Curtea a statuat că aceasta trebuie interpretată în mod restrictiv și că nu poate fi aplicată decât anumitor tipuri de coordonare între întreprinderi care prezintă un grad suficient de nocivitate pentru concurență pentru a se putea considera că examinarea efectelor acestora nu este necesară (a se vedea în acest sens Hotărârea CB/Comisia, C-67/13 P, EU:C:2014:2204, punctul 58).

In consecința, in conformitate cu jurisprudența CJUE, încălcarea prin obiect există doar dacă se manifestă un grad suficient de nocivitate, adică afectarea concurenței este serioasă și este reală. Asa fiind, in cazul unei încălcări prin obiect, chiar dacă nu este necesară probarea efectelor produse, poziția CJUE este in sensul că este necesar să se demonstreze cel puțin ce efecte potențiale de distorsionare, împiedicare sau denaturare a concurenței s-ar fi putut produce.

In cauza de fata, in cuprinsul Deciziei contestate, intimatul parat nu a demonstrat si, cu atât mai puțin, nu a dovedit, in niciun fel, aptitudinea pe care pretinsa practica concertata de impartire a loturilor a avut-o de a produce efecte in economia reala, respectiv gradul concret de nocivitate pe care existenta acestei practici a produs-o pe piața relevanta.

Nu in ultimul rând, inclusiv în ipoteza în care acțiunile părților ar fi fost în mod real anticoncurențiale, efectul asupra pieței a fost nesemnificativ. In acest sens, se arată că piața serviciilor de deszăpezire este una limitata in timp (maxim 5 luni intr-un an) si cu o pondere redusa in ansamblul procedurilor de atribuire organizate de CNADNR, astfel ca pretinsa practica concertata a avut un impact extrem de limitat pe piața. Prin urmare, chiar dacă practica concertata ar fi fost restrictivă prin obiectul său, aceasta nu a fost aptă să restrângă semnificativ concurența și, astfel, nu încalcă dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

3.2.4. Hotărârea recurata a fost dată cu încălcarea art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a principiului in dubio pro reo

Cu privire la acest aspect, se arată că aplicarea prezumției de nevinovăție în investigațiile legate de posibile încălcări ale dreptului concurenței presupune următoarele: autoritatea de concurență este cea care trebuie să probeze existenta încălcării; orice dubiu favorizează întreprinderea investigată, în baza principiului in dubio pro reo (în acest sens, a se vedea cauzele JFE Engineering c. Comisiei din 2004, Groupe Danone c. Comisiei din 2005, Dresdner Bank A G și alții c. Comisiei din 2006); autoritatea de concurență trebuie să țină cont nu doar de elementele incriminatoare, ci și de cele dezincriminatoare, atunci când analizează dacă a avut loc o încălcare a normelor de concurență (pentru o aplicare a acestei reguli, a se vedea cauza Italian F Glass din 1988).

In cauza de fata, in mod netemeinic si nelegal, a reținut instanța de fond ca fapta anticoncurentiala ar fi fost "pe deplin dovedita" de intimatul parat, in condițiile in care înscrisurile apreciate de instanța ca fiind relevante nu fac, in niciun caz, dovada directa a unei practici concertate si nici nu pot servi drept probe indirecte, pe care sa se întemeieze prezumțiile de comportament anticoncurential.

(i) Contractul de prestări servicii nr. x din 12.11.2012 încheiat intre recurenta, in calitate de beneficiar, si D. S.R.L., in calitate de prestator

In ceea ce privește acest contract, instanța de fond a reținut ca, prin intermediul acestuia, au fost cedate de A. către D. toate activitățile specifice întreținerii pe timp de iarnă a celor 3 districte parte din lotul adjudecat în urma procedurii de negociere din 2012, fiind, în fapt, un contract de subcontractare, B. de celelalte contracte invocate de reclamantă în dovedirea practicii sale.

In realitate, obiectul contractului, chiar si recalificat de către instanța de fond ca fiind de subcontractare, nu schimba cu nimic faptul ca, in perioada respectiva, recurenta a incheiat contracte cu peste 10 prestatori, in vederea executării lucrărilor de intretinere drumuri pe timp de iarna 2012-2013, atribuite de către CNADNR. De asemenea, un alt aspect ignorat de către instanța fond este acela ca valoarea totala a acestor prestări servicii/inchirieri utilaje a fost de 2.308.681,84 RON, dintre care valoarea serviciilor prestate de D. a fost in cuantum de 608.556 RON, nefiind nici măcar cea mai mare suma dintre cele plătite de recurenta celorlalți prestatori anterior menționați.

In același timp, ponderea serviciilor prestate de D. S.R.L., in economia Contractului de servicii nr. x/06.11.2012 cu CNADNR -DRDP Cluj, având ca obiect "Prestări servicii de intretinere curenta pe timp de iarna 2012-2013 la D.R.D.P. Cluj - Lot Cj 4 - SDN Oradea", care a avut o valoare totala de 9.483.866 RON fara TVA, este complet nesemnificativa, reprezentând un procent de mai puțin de 6,5% din valoarea serviciilor prestate către CNADNR.

(ii) Achiziția de mixtura stocabila de la B.

In sentința recurata, instanța de fond a dat relevanta achiziției de mixtura stocabila de la B., prin raportare la imprejurarea ca ulterior adjudecării contractelor în cadrul negocierii 2021, trei din părțile implicate în procedură au achiziționat mixtură asfaltică de la cea de-a patra societate, B., aspect de natură a reliefa colaborarea și susținerea dintre părțile implicate în executarea contractelor.

In ceea ce o privește pe recurenta, se arată că aceasta nu poate fi ținuta sa răspundă si/sau sa explice motivele pentru care celelalte societăți au achiziționat mixtura stocabila de la B., ci doar motivele pentru care aceasta a procedat in acest fel. Astfel, este de reținut faptul ca a achiziționat o cantitate redusa, respectiv 20 t, iar motivul l-a reprezentat criteriul distantei si cel al calității produsului. In acest sens, in condițiile in care transportul mixturii asfaltice a fost asigurat de către A., criteriul distantei pana la locul de livrare a fost unul important. Mai mult, comparativ cu mixtura stocabila furnizata de Drumuri Bihor S.A., a considerat oportuna achiziționarea acestui material de la B., având in vedere calitatea produsului, mult superioara celui furnizat de Drumuri Bihor S.A., in condițiile in care in contractul privind serviciile de deszăpezire pe SDN Oradea, mixtura achiziționată de la Drumuri Bihor S.A. nu a indeplinit cerințele calitative necesare scopului pentru care a fost comandata, fapt pentru care a fost înlocuita in luna martie 2013 cu asfalt cald tip BA 16.

Cu privire la aceasta explicație a recurentei, referitoare la criteriul distantei, instanța de fond a arătat ca, chiar dacă fabrica B. era mai apropiată de locul prestării serviciilor de deszăpezire, Curte are în vedere faptul că această achiziție de mixtură stocabila este singura realizată de la B. exact în perioada prestării serviciilor adjudecate 2012- 2013. Altfel spus, instanța de fond nu a dat relevanta criteriului distantei, pe motiv ca aceasta a fost singura achiziție de mixtură stocabila realizată de la B., exact în perioada prestării serviciilor adjudecate 2012-2013. Or, chestiunea distantei este relevanta tocmai pentru faptul ca, exact în perioada prestării serviciilor adjudecate 2012-2013, recurenta a avut nevoie sa utilizeze mixtura stocabila in județul Bistrița Nasaud, astfel ca a fost mai eficient, din punct de vedere al costului transportului, sa achiziționeze de la Cluj (distanța medie Cluj - Bistrița Năsăud fiind de 90 km), in loc sa achiziționeze de la Oradea, unde se afla sediul societății Drumuri Bihor (distanta medie Oradea-Bitrita Nasaud fiind de 270 km).

In același timp, in Decizia contestata, intimatul parat a ales dintre furnizorii de mixtura stocabila ai recurentei exclusiv pe acela al cărui preț era mai mic decât cel ofertat de B., ignorând, cu rea-credinta, faptul ca recurenta a plătit pentru mixtura stocabila preturi MULT mai mari decât cel de 657 RON/tona plătit către B.. Pe de alta parte, si cantitatea de 20 t achiziționată de la B. a fost una nesemnificativa fata de cantitățile achiziționate de la alți furnizori.

(iii) Comunicările prin e-mail intre dl. E., director tehnic in cadrul recurentei, si B.

In legătura cu aceste comunicări, instanța de fond a reținut ca sunt relevante întrucât dovedesc existența și a altor comunicări între cele două societăți, fiind astfel creat cadrul favorabil pentru adaptarea comportamentului ofertanților concurenți prin recurgerea la practici anticoncurențiale.

In realitate, astfel cum rezulta din jurisprudenta europeana, nu orice comunicări intre concurenți sunt interzise, ci doar acelea al căror "obiect sau efect este fie influențarea comportamentului pe piața al unui concurent actual sau potențial, fie sa divulge unui concurent linia de comportament pe care urmează sa ii adopte sau pe care intenționează sa ii adopte pe piața" (Cazul Suike Unie and others vechiul Comisia).

Prin urmare, considerentul instanței de fond privind crearea, prin comunicările in discuție, a unui asa-zis cadru favorabil pentru adaptarea comportamentului ofertanților concurenți contravine jurisprudentei CJUE, in condițiile in care comunicările nu sunt interzise decât daca au ca obiect sau efect influențarea comportamentului de piața al unui concurent sau divulgarea comportamentului pe piața al celui care realizează comunicarea. Altfel spus, daca ar accepta argumentul instanței de fond, ar insemna ca orice comunicări intre concurenți sa fie interzise, indiferent de conținutul acestora, ceea ce, in mod evident, nu este in acord cu jurisprudenta CJUE. In consecința, nu orice interacțiune între concurenți poate fi considerată o încălcare a interdicției acordurilor anticoncurențiale, astfel ca simplele comunicări inofensive si fara conotatii anticoncurențiale, cum sunt si emailurile anterior menționate, sunt complet irelevante pentru a proba o încălcare a prevederilor art. 5 alin. 1it. c din Legea 21/1996.

3.2.5. Hotărârea recurata a fost data cu încălcarea Instrucțiunilor din 2016 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996 (i) Instanța de fond a reținut in mod greșit ca fapta este de gravitate mare.

Cu privire la acest aspect, in sentința recuranta, instanța de fond a arătat ca practica concertată este de gravitate mare, întrucât aceasta reprezintă o restricționare pe orizontală de tip cartel, ce s-a manifestat la nivel regional, în județele Alba, Cluj, Bistrița Năsăud, Bihor, Baia Mare, Maramureș și Sălaj.

In realitate, nu orice restrictionare pe orizontala de tip cartel este o fapta de gravitate mare, asa cum in mod greșit a reținut instanța de fond, ci, in funcție de circumstanțele concrete in care a avut loc, aceasta poate fi încadrată si in categoria faptelor de gravitate medie sau chiar mica.

In acest sens, din Instrucțiuni rezultă, în mod clar și neechivoc, că în categoria faptelor de gravitate medie "se încadrează, de regulă, restricțiile pe orizontală sau pe verticală, dar a căror modalitate de realizare este mai complexă și mai riguroasă decât în cazul celor de gravitate mică", iar în categoria faptelor de gravitate mică sunt incluse și înțelegerile pe orizontală. Astfel, textul prevede, în mod expres, că în categoria faptelor de gravitate mică "se încadrează, în general, restricționările pe verticală".

Or, in cauza de fata, având in vedere: dimensiunea si importanta redusa a pieței relevante (limitata atât in timp -vizează doar serviciile de întreținere drumuri pe timp de iarna - cat si geografic, fiind vorba despre o piața regionala, respectiv zonele aflate in administrarea DRDP Cluj); cotele de piața reduse ale întreprinderilor participante; impactul redus al incalcarii pe piața; si, nu in ultimul rând, lipsa oricăror elemente de monitorizare și/sau sancționare a întreprinderilor implicate, fapta sancționată este de o gravitate mica sau, cel mult, de o gravitate medie.

(ii) Instanța de fond a reținut, in mod greșit, ca fapta a avut o durata medie.

Cu privire la acest aspect, in sentința recurata s-a arătat ca în mod corect a fost încadrată fapta în cadrul celor cu o durată medie (de la 1 an la cinci ani), durata fiind stabilită având în vedere că A. a depus oferte pentru procedura din 2012 în data de 27.09.2012 iar în cursul procedurii din 2013, deși nu și-a atribuit niciun contract în cadrul achizițiilor publice 2013, a avut un comportament similar celui adoptat de celelalte întreprinderi, îmbunătățindu-și oferta pentru un singur lot în cadrul negocierii 2013, fapta sa fiind epuizată la 31.03.2014.

In realitate, aceasta concluzie a instanței de fond, care considera fapta ca fiind unica si continua, primul act având loc la data de 27.09.2012, iar epuizarea faptei fiind la data de 13.04.2014, este nelegala, având in vedere următoarele argumente: nu exista nicio dovada privind existenta unei rezoluții unice si comune, care sa fi fost pusa in aplicare in cadrul a patru proceduri de achiziție publică (2 proceduri de licitație deschisa si 2 proceduri de negociere), desfășurate pe parcursul a doi ani; durata faptelor anticoncurentiale nu poate fi egala cu durata prestării serviciilor de deszăpezire.

Astfel, practica concertata s-a manifestat cu ocazia si exclusiv pe durata desfășurării procedurilor de achiziție in modalitatea negocierilor (cu sau fara publicarea unui anunț de participare) organizate de CNADR, respectiv negocierea 2012, cuprinsa intre data depunerii ofertelor - 02.11.2012 si comunicarea rezultatului procedurii - 05.11.2012 si negocierea 2013, cuprinsa intre data depunerii ofertelor -14.11.2012 si comunicarea rezultatului procedurii - 18.11.2012 - fiind vorba, așadar, in mod evident, de o fapta de durata scurta (mai puțin de 1 an). De altfel, aceeași durata scurta este valabila inclusiv in cazul in care include in durata incalcarii si durata licitațiilor publice 2012 si 2013 (presupunând ca practica concertata s-ar fi manifestat si in cadrul licitațiilor iar nu doar a negocierilor); in urma procedurilor de achiziție organizate in anul 2013, recurentei nu i s-a atribuit niciun contract, deci nu a prestat servicii de deszăpezire.

In consecința, nu se află în prezența unei fapte de durata medie (de la 1 an la 5 ani), asa cum a reținut instanța de fond, ci a unei fapte de scurta durata (mai puțin de 1 an).

(iii) Instanța de fond a reținut in mod nelegal ca recurentei nu ii erau aplicabile circumstanțele atenuante a căror aplicare a solicitat-o prin cererea de chemare in judecata

In ceea ce privește circumstanța atenuanta privind implementarea unui program de conformare cu regulile de concurență, instanța de fond a considerat ca aceasta nu este aplicabila, deoarece o asemenea circumstanță poate fi circumstanță atenuantă doar dacă se dovedește existența și implementarea efectivă a unui program de conformare cu regulile de concurență, or reclamanta susține că într-un termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei contestate ar fi trebuit să implementeze acest program. In realitate, recurenta nu a susținut ca trebuia sa implementeze programul de conformare in termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei contestate, pentru ca, prin Decizia contestata, intimatul a fost cel care a impus recurentei obligația ca, in termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei, sa facă dovada definitivării si implementării efective a programului de conformare cu regulile de concurenta, conform celor asumate. Or, in condițiile in care recurenta a făcut dovada definitivării si implementării efective a programului de conformare, intimatul nu avea niciun motiv sa refuze acordarea circumstanței atenuante, cu atât mai mult cu cat, in Minuta pusa la dispoziția părților la sediul Consilului Concurentei, s-a reținut ca circumstanța atenuanta in favoarea recurentei "Program de conformare cu regulile de concurenta implementate parțial" si a fost menționat un procent de 5% de reducere a nivelului de baza.

In ceea ce privește circumstanța atenuanta constând in faptul ca autoritatea contractanta CNADNR a atribuit contractele in baza unei proceduri necompetitive, respectiv negociere cu publicarea prealabila a unui anunț de participare, ceea ce a afectat, prin ea insasi, gradul de competitivitate si concurenta intre ofertanți, instanța de fond a respins-o, arătând ca ceea ce a generat afectarea concurentei a fost recurgerea la o practică concertată, iar nu urmarea unei proceduri reglementate de lege. Instanța de fond a ignorat un fapt evident si anume acela ca, in unele situații, insasi autoritatea contractanta a invitat un singur ofertant la negociere (a se vedea negocierea 2012 pentru lotul Bistrița), ceea ce, in sine, a făcut imposibila concurenta - in acest sens fiind invocata circumstanța atenuanta de către recurenta recurenta reclamanta.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 din C. proc. civ.

Pârâtul Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

4.1. Chestiuni generale

În ceea ce privește recursul formulat, susținerile acesteia sunt simple critici și alegații care au fost invocate și în fața primei instanțe, nefiind astfel dezvoltate pentru a se subsuma ipotezelor reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (6) și pct. (8) din C. proc. civ. recurenta pierde astfel din vedere faptul că, o cale de atac extraordinară atât de complexă cum este recursul care poate fi formulat numai pentru motivele de nelegalitate, expres prevăzute de lege și care implică dezbateri asupra unor chestiuni juridice de ordin substanțial și procedural, trebuie să fie exercitat în condiții rezonabile iar motivele de casare să fie dezvoltate în acord cu cerințele legii.

Aspectele invocate de către recurentă în susținerea recursului nu pot fi reținute, întrucât aceasta urmărește să obțină o reexaminare a aspectelor de fapt și de drept invocate în fondul cauzei, așa cum au fost reținute în mod motivat, clar, complet și întemeiat în cuprinsul sentinței, aspecte care nu mai pot fi repuse în discuție în această etapă procesuală, respectiv, cea a recursului; întregul recurs are la bază doar simple critici, nemulțumiri ale acesteia, care nu se fundamentează pe argumente clar prezentate sau care să se bazeze pe o minimă explicație, detaliere.

4.2. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Contrar susținerilor eronate ale recurentei, instanța de fond: a analizat și avut în vedere atât argumentele și apărările autorității de concurență, cât și pe cele ale recurentei; a verificat exactitatea materială a elementelor de probă invocate de către ambele părți dar și fiabilitatea și coerența acestora, controlând și verificând dacă aceste elemente, așa cum au fost invocate și argumentate de către părți, constituie date pertinente pe care trebuie să le ia în considerare pentru a aprecia în mod clar, complet și corect situația de fapt și de drept și dacă sunt de natură să susțină cele invocate de către părți; a motivat în mod corespunzător sentința civilă recurată având în vedere toate aspectele care au fost invocate de către recurenta - reclamantă, contrar susținerilor acesteia: pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din CEDO, încadrarea faptei anticoncurențiale, așa cum a fost reținută de către autoritatea de concurență, standardul probatoriu avut în vedere, comportamentul părților sancționate prin decizia nr. 48/2019, aspectele de ordin procedural care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare, modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate, etc.

4.3. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Un alt motiv de recurare a sentinței îl reprezintă, potrivit susținerilor recurentei, faptul că hotărârea instanței de fond ar fi fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând: pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 21/1996; pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996; pretinsa încadrare greșită a faptei anticoncurențiale în categoria celor "prin obiect"; pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a principiului "in dubio pro reo"; pretinsa încălcare a Instrucțiunilor din 2016 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea nr. 21/1996.

4.3.1. Pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 19 din legea nr. 21/1996

În primul rând, recurenta face totală abstracție de contextul economic, social și legal în care au avut loc licitațiile publicei precum și de specificul acestora. Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate (la pct. 13) prin Ordinul nr. 324/31.05.2017, Președintele Consiliului Concurenței a dispus declanșarea din oficiu a unei investigații având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Lege, de către B., C. S.R.L., D. S.R.L. și A. S.R.L. pe piața comercializării serviciilor de întreținere curentă pe timp de iarnă a drumurilor naționale și autostrăzilor aflate în administrarea DRDP Cluj, pentru perioada 2013-2015.

Perioada de desfășurare a activității de întreținere curentă pe timp de iarnă a drumurilor și autostrăzilor, conform Normativului privind prevenirea și combaterea înzăpezirii drumurilor publice, este de la data de 20 octombrie anul curent, pentru zona climaterică rece (munte), respectiv 1 noiembrie, pentru celelalte zone climaterice, până la data de 31 martie anul următor, această perioadă putând fi însă modificată în funcție de condițiile meteorologice. Astfel, întrucât activitatea de deszăpezire se desfășoară în perioada noiembrie- martie, procedurile de achiziție publică organizate de CNADNR (la care s-a raportat decizia de sancționare) au vizat servicii a căror prestare începe într-un an și se finalizează în anul următor. Prin urmare, cum corect s-a reținut și în cuprinsul deciziei nr. 48/2019, prestarea serviciilor de deszăpezire aferente iernii 2012-2013 a început în luna noiembrie 2012 și s-a finalizat la 31 martie 2013. Mai mult, având în vedere caracterul activității de deszăpezire, așa cum este detaliat în cuprinsul deciziei nr. 48/2019, această activitate devine atractivă, de obicei, pentru întreprinderile active în sectorul construcției de drumuri și autostrăzi, întreprinderi care dețin o parte din autoutilajele solicitate și care, în lunile de iarnă, în lipsa altor activități, ar fi nevoite să-și suspende activitatea.

Or, în cauza dedusă judecății este vorba despre fapte anticoncurențiale care se referă la comportamentul manifestat de părțile implicate, inclusiv recurenta în cadrul procesului de achiziție organizat de CNADNR pentru atribuirea serviciilor de întreținere curentă pe timp de iarnă a drumurilor naționale și autostrăzilor din administrarea DRDP Cluj, pentru perioada 2012-2013 întrucât în cadrul acestor licitații din 2012 și 2013 procedurile de licitație deschisă organizate au fost anulate/suspendate; în cadrul procedurilor de negociere organizate ca urmare a suspendării/anulării procedurilor de licitație deschisă, participarea a fost limitată la depunerea de oferte doar de către părțile implicate, cu o singură excepție, oferta depusă de F., pentru lotul A3, în cadrul negocierii 2012.

În al doilea rând, pentru achiziția acestor servicii de deszăpezire (cu un specific aparte și urgent) CNADNR, în calitate de autoritate contractantă, organizează în mod general proceduri de licitație deschisă. Doar în situația în care o astfel de licitație deschisă a fost anulată, autoritatea contractantă, datorită caracterului urgent pe care îl au serviciile de deszăpezire, ar fi putut recurge la procedura de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Mai mult, în situația în care procedura de licitație deschisă este suspendată ca urmare a contestațiilor depuse, invocând același caracter de extremă urgență a atribuirii serviciilor respective, CNADNR ar fi putut organiza proceduri de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Or, în prezenta cauză, în ambele licitații publice, atât 2012 cât și 2013 prin comportamentul adoptat de întreprinderile sancționate, inclusiv A., s-a trecut la etapa negocierii (întrucât au existat aceste situații de anulare, respectiv de suspendare) etapă în care loturile pentru care s-a licitat au fost câștigate la valorile apropiate de valorile maxime indicate în cererea CNADNR, valori mai mari decât valorile ofertate în cadrul licitației deschise, aspect care a fost în favoarea întreprinderilor participante și mai puțin a autorității contractante.

În concluzie, aspectele invocate de către recurentă cu privire la acest aspect nu pot fi reținute, fiind eronate pentru motivele pe care le-am expus anterior, sentința civilă recurată fiind motivată în mod corect și temeinic și sub acest aspect.

4.3.2. Pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996

Deși recurenta înțelege să menționeze în cadrul recursului faptul că, la baza celui de al doilea motiv de recurs, s-ar afla pretinsa în