ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2894/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 martie 2023, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII au solicitat instanței ca prin hotărârea se va pronunța să dispună obligarea pârâtei:

- la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate efectiv și cele cuvenite prin recalcularea acestora prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 23.03.2020 și în continuare până la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective;

- dobânda legală penalizatoare aferentă diferențelor corespunzătoare capătului de cerere nr. x, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

2.1. Prin sentința nr. 588/18.10.2023, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 17.11.2023 a admis sesizarea din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței nr. 588/2023 din data de 18.10.2023 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul înregistrat cu nr. x/2023 și a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul sentinței nr. 588/2023 din data de 18.10.2023 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul înregistrat cu nr. x/2023, în sensul "Declină competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal", în loc de "Declină competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal", cum greșit s-a menționat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut că, din punct de vedere al competenței materiale, reclamanții, care fac parte din categoria personalului salarizat potrivit art. 1 Cap. 8 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, ar fi trebuit să se adreseze Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 7 din același act normativ.

2.2. Prin sentința nr. 203/2024 din 9 februarie 2024 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza la ÎCCJ-SCAF în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că în cadrul acestei cereri nu este contestat vreun ordin de salarizare și nici soluția dată în plângerea prealabilă formulată împotriva unui asemenea de ordin, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 153/2017-Anexa V, cap. VIII, cele care prevăd competența Curții de Apel București.

Pentru obligarea la plata unor drepturi salariale neacordate ofițerilor de poliție judiciară nu este prevăzută vreo dispoziție specială de reglementare, astfel că se aplică dreptul comun în materie, respectiv prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborate cu cele ale art. 536 C. adm., potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că reclamanții nu contestă în prezenta cauză actele de stabilire a drepturilor salariale, astfel că nu poate fi reținută competența de soluționare a cauzei în temeiul art. 7, Secțiunea 1, Cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile art. 7, Sectiunea 1, Cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, conform cărora "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București" .

Dispozițiile legale anterior menționate sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal fiind reglementată pentru situații clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere împrejurarea că pentru litigiile privind drepturile salariale, în afara situației circumstanțiate, prevăzute de art. 7, Secțiunea 1, Cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, legiuitorul a stabilit o competență diferită prin art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ. Astfel, potrivit acestui text de lege:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Prin urmare, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal și în considerarea efectelor pe care le va produce hotărârea ce se va da în contextul admiterii cererii, cauza intrând sub incidența art. 536 din Codul Administrativ raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reținută incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilește competența materială de soluționare a cauzei în raport de rangul autorității emitente, deoarece dispoziția legală de la art. 536 din Codul Administrativ este o normă de drept specială care, în materia supusă judecății, derogă de la dreptul comun reprezentat de legea contenciosului administrativ potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant (norma specială derogă de la norma de drept generală) și este de imediată aplicabilitate.

Pentru toate aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., F., J., N., R., V., Z., DD., HH., LL., A., E., I., M., Q., U., Y., CC., GG., KK., D., H., L., P., T., X., BB., FF., JJ., C., G., K., O., S., W., AA., EE. și II. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 mai 2024.