ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2092/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, anularea, în tot, a înscrisului nr. x/M.N./14.12.2022 emis de Secretariatul General al Guvernului României pentru constatarea unui debit în valoare de 15.000 RON, conform O.U.G 63/2020, în legătură cu executarea contractului de prestări servicii nr. x/A.T/2020.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1252 din data de 18 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În considerentele sentinței a reținut că potrivit art. 8 alin. (2) Legea nr. 554/2004, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

Făcând aplicarea dispozițiilor mai sus expuse și reținând că debitul în cuantum de 15.000 RON, ce formează obiectul cauzei, a fost stabilit în legătură cu executarea contractului de prestări servicii nr. x/A.T/2020, a constatat că revine instanțelor civile competența de soluționare a cauzei.

În aceste condiții, Curtea de Apel, având în vedere valoarea obiectului cererii, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, instanță în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 434/2024 din data de 01.02.2024, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, în favoarea Curții de Apel București; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție a reținut că în reglementarea art. 96 pct. 1 C. proc. civ., instanța de drept comun în materia contenciosului administrativ este Curtea de Apel.

De altfel, prin acțiunea introductivă s-a solicitat suspendarea efectelor titlului executoriu de creanță nr. x/M.N./14.12.2022, emis de Secretariatul General al Guvernului României, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ menționat, iar în raport de aceasta, Curtea de Apel București a socotit că este competentă să soluționeze cauza, prin încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2022 la data de 12.01.2023.

A mai reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența materială de soluționare a cauzelor cu acest specific în funcție de valoarea obligației principale, în măsura în care obiectul actului administrativ este reprezentat de o creanță fiscală.

Prin actul administrativ nr. x/M.N./14.12.2022, s-a stabilit o creanță în sarcina reclamantei în valoare de 15.000 de RON plus T.V.A., instanța reținând că nu poate fi vorba de o creanță fiscală, având în vedere fundamentul juridic al acesteia (astfel cum a fost constatat de către pârâtă), respectiv valoarea încasată de reclamantă în mod necuvenit, în afara perioadei contractuale (17.10.2020-23.11.2020), în vederea prestării unor servicii media, potrivit contractului de prestări servicii nr. x/A.T./2020T.

Astfel, a reținută că în speță competența se determină în raport cu rangul autorității, respectiv prin raportare la emitentul actului administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun", având în vedere chiar petitul principal al cererii de chemare în judecată, respectiv anularea actului administrativ reprezentat de titlul de creanță nr. x/14.12.2022, emis de Secretariatul General al Guvernului României.

Reținând că obiectul cererii nu îl reprezintă executarea unui contract administrativ, ci anularea notificării emise către pârâtă, a apreciat că nu este competentă din punct de vedere material, ci, raportat la emitentul actului administrativ - Secretariatul General al Guvernului, competența materială aparține Curții de Apel București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, de anulare a înscrisului nr. x/M.N./14.12.2022, emis de Secretariatul General al Guvernului României pentru constatarea unui debit în valoare de 15.000 RON, conform O.U.G 63/2020, în legătură cu executarea contractului de prestări servicii nr. x/A.T/2020.

În fapt, reclamanta a încheiat cu Secretariatul General al Guvernului contractul de prestări servicii nr. x/A.T./05.06.2020, cu o durată de prestare a serviciilor de 120 de zile de la data semnării contractului, acesta fiind ulterior prelungit.

După finalizarea perioadei de executare a contractului, s-a emis de către pârât titlul executoriu constând în înscrisul nr. x/M.N./14.12.2022, emis de Secretariatul General al Guvernului României pentru constatarea unui debit în valoare de 15.000 RON, încasat necuvenit, în afara perioadei contractuale, în vederea prestării unor servicii media.

Având în vedere circumstanțele factuale ale litigiului, Înalta Curte constată că în cauză nu este vorba despre un simplu litigiu rezultat din executarea contractului, cum a reținut Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În realitate, peste raporturile obligaționale dintre părți s-a suprapus un act emis de către pârât în regim de putere publică, titlul executoriu având ca obiect creanța de recuperat, în baza art. 7 alin. (9) și (10) din O.U.G. nr. 63/2020.

Potrivit acestor dispoziții:

"(9) Creanțele de recuperat rezultate din derularea contractelor de prestări servicii sunt creanțe bugetare a căror recuperare se efectuează de către organele fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(10) Creanțele de recuperat se stabilesc de către Secretariatul General al Guvernului și se individualizează într-un înscris care constituie titlu executoriu, ce se transmite organului fiscal competent în vederea recuperării potrivit alin. (9).

Astfel, ce se deduce judecății în prezenta cauză nu este un raport juridic reprezentat de drepturile și obligațiile rezultate din executarea contractului, ci unul fundamentat pe un act administrativ tipic și reprezentat de titlul executoriu constând în înscrisul nr. x/M.N./14.12.2022 emis de Secretariatul General al Guvernului României, având ca obiect recuperarea unor sume încasate presupus necuvenit de reclamantă.

Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal se stabilește în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Regulile privind competența sunt de strictă interpretare și, în raport cu obiectul acțiunii, Înalta Curte apreciază că sumele stabilite prin titlul executoriu contestat nu se încadrează în cele expres prevăzute pentru atragerea aplicării criteriului valoric, având în vedere că nu privesc taxe și impozite, contribuții ori datorii vamale, ci se referă la recuperarea unor sume încasate presupus necuvenit de către reclamantă, în afara perioadei contractuale.

Prin urmare, în raport cu actul administrativ vătămător, respectiv titlul executoriu contestat, competența de soluționare a cauzei aparține, în primă instanță, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în raport cu rangul autorității emitentului actului.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâtul Secretariatul General al Guvernului, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.