ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.02.2017 pe rolul pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Unitatea de Implementare a Proiectului și Autoritatea Națională a Persoanelor cu Dizabilități:

- obligarea pârâților la plata sumei de 431.558,72 USD compusă din: 420.861,82 USD reprezentând contravaloarea serviciilor de consultanță prestate de reclamantă în baza contractului de prestări servicii de consultanță nr. 1/05.02.2014; 10.696,9 USD reprezentând costurile/cheltuielile avansate de către consorțiu în vederea prestării serviciilor de consultanță în beneficiul Ministerului, în baza Contractului de consultanță;

- obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere calculate pentru neplata la timp a sumelor solicitate, pentru perioada cuprinsă între data scadenței și data plății efective;

- suplinirea consimțământului Ministerului la modificarea contractului și încheierea actului adițional nr. x care să prevadă modificarea contractului de consultanță în sensul: (i) prelungirii termenului contractual cu un an, calculat de la data pronunțării hotărâri judecătorești definitive sau cu orice altă perioadă de timp necesară pentru executarea contractului; (ii) extinderea echipei cu un număr de 2 experți specializați în domenii de interes pentru implementarea proiectului; (iii) majorării bugetului inițial al proiectului conform propunerilor justificate ale consorțiului prezentate cu ocazia propunerii actului adițional nr. x; (iv) modificării corespunzătoare a planului de implementare și a graficului de plăți; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3623/08.06.2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței generale; a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La primul termen de judecată în fața instanței învestite prin declinare, 09.11.2017, instanța a pus în discuția părților, față de prevederile art. 131 C. proc. civ., excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată invocată prin întâmpinările formulate în cauză, apreciind că nu este ținută de soluția tribunalului asupra acestei chestiuni.

Prin sentința civilă nr. 507 din 9 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată prin întâmpinare, respingând, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești, acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Unitatea de Implementare a Proiectului și Autoritatea Națională a Persoanelor cu Dizabilități.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.A., în nume propriu și în calitate de lider al consorțiului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat: în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, casarea și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată și trimiterii cauzei la Curtea de Apel București în vederea continuării judecății.

Prin decizia nr. 2522 din data de 19 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a casat hotărârea recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În esență, prin decizia de casare s-a reținut că Ministerul nu a avut capacitatea juridică pentru a încheia o convenție arbitrală și că litigiile rezultând din contracte administrative nu pot fi supuse arbitrajului, fiind prevăzute în sfera litigiilor date în competența exclusivă a instanțelor judecătorești, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 50 și art. 126 din Constituția României,

Reținând că orice excepție de la libertatea contractuală, care include și libertatea de a stabili clauze compromisorii, trebuie să fie expres prevăzută de lege, iar nu dedusă pe cale de interpretare, a apreciat că este incidentă sancțiunea lipsirii de efecte juridice a clauzei compromisorii, în baza prevederii exprese a art. 1203 C. civ., respectiv că această clauză compromisorie este inoperantă, conform art. 554 alin. (2) din C. proc. civ., și lipsită de efecte.

În consecință, instanța de recurs a reținut că, fiind inoperantă clauza compromisorie, excepția necompetenței generale a instanței era nefondată, astfel că trimis cauza spre competentă judecare aceleiași instanțe.

Prin încheierea din data 2 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a încuviințat, în parte, probele solicitate de către părți, respectiv a încuviințat proba cu înscrisuri;

A respins proba cu expertiza tehnică medicală (opinie de specialitate) și proba cu expertiză contabilă, solicitate de către reclamantă, ca nefiind utile cauzei.

Prin sentința nr. 250 din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți;

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din data 2 noiembrie 2021 și a sentinței nr. 250 din 20 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., în nume propriu și în calitate de lider al consorțiului, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea încheierii și a sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea completării probatoriului și rejudecării cauzei, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei în vederea rejudecării, iar, în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că la data de 05.02.2014, între MMFPSPV, în calitate de beneficiar, și A., în nume propriu și în calitate de lider al consorțiului format din A., B., C., D. S.R.L. și E. S.R.L. a fost încheiat contractul de consultanță nr. x/05.02.2014, având ca obiect "Prestarea de servicii de consultanță pentru proiectarea și implementarea criteriilor armonizate de evaluare a handicapului și a structurii instituționale unificate", prin care A., împreună cu membrii consorțiului, s-au obligat să asigure servicii de consultanță, în beneficiul MMFPSPV, în vederea implementării proiectului finanțat de Banca Mondială prin grantul F. to Support Disability and Development (TF010417). La data de 26.11.2014, s-a convenit modificarea art. 41.2. din secțiunea "Condițiile Specifice ale Contractului", cu privire la graficul de plăți, sens în care a fost încheiat Actul adițional nr. x, iar durata inițială a contractului de consultanță a fost prelungită succesiv prin Actul adițional nr. x/04.02.2015 și Actul adițional nr. x/04.11.2015, fiind stabilită în final la 29 luni, termen care s-a împlinit la data de 05.07.2016.

Implementarea proiectului a fost structurată în 11 etape, fiecăreia corespunzându-i câte un livrabil, astfel cum au fost precizate în contractul de consultanță.

După transmiterea livrabilelor, Ministerul a beneficiat de un termen în care avea posibilitatea de a respinge motivat livrabilele primite sau de a formula obiecțiuni și comentarii cu privire la acestea și, deși Ministerul nu a comunicat consultantului niciun comentariu cu privire la livrabilele transmise, acesta a formulat obiecțiuni după expirarea termenelor.

Invocă dificultățile întâmpinate din partea MMFPSPV pe parcursul derulării contractului, cum ar fi refuzul de a colabora, refuzul de a coresponda în limba engleză, astfel cum a fost convenit prin contractul de consultanță, aspect care a generat costuri suplimentare, reprezentate de onorariile de traducător, la care se adaugă transmiterea cu întârziere a eventualelor comentarii cu privire la livrabilele transmise.

Susține că în speță, consorțiul a dat dovadă de bună credință și că a procedat la elaborarea unei noi versiuni a livrabilului D4, cu respectarea cerințelor excesive impuse de către beneficiar, chiar dacă acestea nu aveau un fundament contractual; că a doua formă a livrabilului D4 a fost transmisă către MMFPSPV în data de 17.09.2014; că varianta nr. 3 a fost transmisă, în limba engleză, în data de 06.04.2015, iar în limba română în data de 09.04.2015, iar varianta nr. 4 a fost depusă, în limba română, la data de 29.06.2015.

De asemenea, la data de 29.07.2015, intimatul-pârât a transmis comentarii în limba română cu privire la versiunea 4 a livrabilului D4, iar la data de 12.08.2015 au fost transmise comentariile în limba engleză.

Având în vedere întârzierea cu care intimatul a transmis comentarii privind livrabilul D4 (versiunea 4), A. a considerat că acesta a fost acceptat, astfel că a emis factura nr. x/28.11.2014, pentru suma de 105.155,40 USD, reprezentând contravaloarea tranșei a III-a de plată în cuantum de 30% din prețul contractului de consultanță.

Recurenta-reclamantă invocă ambiguitatea motivelor pentru care au fost refuzate mai multe variante ale livrabilului D4, dar și lipsa unor instrucțiuni precise în acest sens, motiv pentru care între părți, la solicitarea consultantului, au avut loc mai multe întâlniri pentru identificarea nemulțumirilor Ministerului.

Arată că în perioada 13.06.2014-07.07.2014, a transmis livrabilele 5, 6, 7 și 8, iar cu privire la livrabilele 9-11, care depind de aprobarea livrabilelor 4-8, acestea nu au putut fi întocmite.

Critică faptul că prin încheierea recurată, instanța de fond a respins proba cu expertiza tehnică în specialitatea medicală, respectiv solicitarea unei opinii de specialitate, precum și proba cu expertiza contabilă, ca nefiind utile cauzei.

Susține că prin ambele hotărâri recurate, instanța de fond a încălcat normele de procedură privind principiul egalității părților în procesul civil, principiul rolului activ al instanței și principiul contradictorialității, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 8, 14, 20, 22 alin. (2), (24)9, 254 alin. (5) și 258 C. proc. civ.

Precizează că a prezentat instanței de fond cele patru versiuni ale livrabilului D4, comentariile transmise de intimat la primele trei versiuni, însă doar un specialist poate stabili dacă criticile aduse de Minister sunt justificate sau dacă livrabilul D4 este în acord cu termenii de referință, iar pe de altă parte, deși instanța de fond a stabilit că după semnarea actului adițional nr. x, A. nu a fost în măsură să prezinte o variantă acceptabilă a livrabilului D4, aceasta nu deține cunoștințele de specialitate pentru a verifica dacă varianta transmisă corespunde ofertei tehnice și caietului de sarcini.

Menționează că, deși instanța de fond era obligată să administreze probe din care să rezulte dacă susținerile subscrisei sunt sau nu întemeiate, aceasta s-a derobat de obligația legală a aflării adevărului, procedând la respingerea unor probe esențiale pentru recurentă, instanța de fond reținând că varianta a patra a livrabilului D4 nu este acceptabilă, fără a analiza de ce aceasta nu ar fi acceptabilă raportat la caietul de sarcini și oferta tehnică.

În aceste condiții, consideră că instanța a nu cercetat fondul cauzei, iar prin refuzul de a suplimenta probatoriul în cauză, aceasta nu a făcut decât să reia susținerile pârâților, sens în care invocă rolul activ al judecătorului.

Arată că în cursul judecății a prezentat instanței de fond exemple de false obiecțiuni aduse livrabilului D4, pe care aceasta nu le-a analizat, iar pe de altă parte, nu a considerat oportun să solicite opinia unui specialist pentru a verifica dacă obiecțiunile sunt întemeiate, în condițiile în care autoritățile intimate au transmis comentarii ambigue și incoerente care nu justificau respingerea livrabilului și refuzul de plată, acesta susținând că materialul trimis este foarte greu de analizat și de aceea este imposibil de aplicat din cauza unor exprimări nepotrivite, greoaie, deseori greu de înțeles, nemedicale cu numeroase erori; capitolele sunt numerotate greșit; nu există o logică a formulării și prezentării noțiunilor.

Consideră că prin refuzul instanței de a pune în discuție în mod real propunerile părților, i-a fost încălcat dreptul la apărare și nu și-a putut formula o apărare eficientă, fiind situată pe o poziție de inferioritate în raport cu autoritatea publică căreia nu i s-a pus în discuție temeinicia respingerii livrabilului D4, inclusiv varianta transmisă după semnarea actului adițional nr. 3.

Invocă dispozițiile art. 6, art. 8, art. 13, art. 14 și art. 20 din C. proc. civ., în raport cu care apreciază că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept procesual, cauzându-i o vătămare, ceea ce atrage nulitatea actelor de procedură atacate, în baza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O altă critică vizează faptul că sentința recurată a fost dată cu încălcarea art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 13, art. 1270, art. 1272, art. 1350, art. 1516 și următoarele C. civ., ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Consideră că în raport cu textele de lege de mai sus, instanța de fond a apreciat în mod nelegal că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale a intimaților-pârâți.

Sub un prim aspect, susține că instanța de fond a plecat de la premisa greșită că prin semnarea actului adițional nr. x, recurenta ar fi recunoscut întârzierile și ar fi renunțat la orice pretenție împotriva autorităților intimate, deși din actul adițional nr. x nu reiese decât că s-a prelungit perioada de implementare a contractului de consultanță, ca urmare a întârzierilor cu care intimații au furnizat observațiile și comentariile cu privire la livrabilele transmise.

Mai susține că: potrivit art. 13 C. civ., renunțarea la un drept nu se prezumă, ci aceasta trebuie să reiasă în mod neechivoc din manifestarea de voință a titularului dreptului, or, recurenta nu a manifestat în niciun fel voința sa de a renunța la drepturile pe care le are din contractul de consultanță și nici nu a recunoscut că livrabilul D4 nu ar fi conform caietului de sarcini și ofertei tehnice.

Sub un alt aspect, instanța de fond a verificat în mod eronat condițiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâților, afirmând că nu ar fi făcut dovada executării obligațiilor corelative obligației de plată a prețului pentru serviciile de consultanță furnizate intimaților.

Precizează că instanța nu i-a acordat posibilitatea de a face dovada că toate versiunile livrabilului D4 sunt conforme, iar pe de altă parte, a reținut că după semnarea actului adițional nr. x, nu ar fi furnizat o nouă variantă a livrabilului D4, deși a patra variantă a livrabilului D4 a fost transmisă la data de 29.06.2015.

Conform prevederilor contractului de consultanță, orice obiecțiune sau respingere motivată cu privire la un livrabil trebuia formulată de către Minister în termenele contractuale agreate, sub sancțiunea neluării în seamă și a considerării ca fiind acceptate, sens în care invocă prevederile art. 20.1 din contractul de consultanță, secțiunea "Condițiile generale ale contractului", conform cărora:

"Consultantul are obligația să depună toate diligentele și să respecte toate standardele de calitate în vederea predării livrabilelor către MMPS, cu respectarea termenilor și condițiilor prevăzute expres în Anexa A a Contractului de Consultanță".

Corelativ obligației de prestare a serviciilor, Ministerul are următoarele obligații: a) de a transmite, în scris, comentarii și sugestii cu privire la fiecare dintre livrabile primite, în termen de maxim 10 zile lucrătoare, pentru livrabilele D4 și D5, și respectiv 5 zile lucrătoare, pentru livrabilele D2, D6, D7, D8 și D9 (potrivit prevederilor Anexei A și Actului adițional nr. 2); în cazul în care nu sunt transmise comentarii în termenele mai sus menționate, livrabilele se consideră acceptate.

Consideră că în cauză, fapta ilicită constă în nerespectarea obligațiilor contractuale asumate de către Minister prin contractul de consultanță, respectiv de a achita sumele datorate ca urmare a serviciilor prestate, în termen de maxim 60 de zile de la primirea livrabilelor și a facturii fiscale.

În aceste condiții, susține că și-a îndeplinit obligațiile contractuale întocmai și la timp, a transmis în termenul agreat livrabilele care au putut fi realizate, având în vedere refuzul intimatei de a coopera și de a stabili niște standarde obiective de evaluare a gradului de handicap și invaliditate, precum și faptul că Ministerul a transmis întotdeauna comentariile și observațiile în privința livrabilelor cu depășirea termenului contractual și a returnat livrabilele fără a explica care sunt elementele ce nu corespund așteptărilor sale.

Astfel, arată că în speță corespondența dintre părți și variantele livrabilului 4 evidențiază cel mai bine refuzul de colaborare a autorității și atitudinea de rea-credință de care a dat dovadă, iar instanța de fond nu a verificat prevederile contractuale asumate de către părți și procedura de acceptare/respingere a livrabilelor, limitându-se să rețină că reclamanta nu ar fi furnizat o versiune acceptabilă a livrabilului D4.

Mai arată că toate comentariile transmise de către intimați asupra acestui livrabil au fost generale, societatea fiind în imposibilitate de a identifica ce se dorea de fapt a se transmite și cum se puteau soluționa nemulțumirile intimaților, în condițiile în care comentariile erau în contradicție cu scopul contractului de consultanță care a constat în implementarea standardelor ICF lansate de Organizația Mondială a Sănătății.

Conform corespondenței din Anexa nr. 14, solicitarea MMFPSPV cuprinsă în activitatea 6.1.2 referitor la livrabilul nr. 4, vizează elaborarea unei propuneri detaliate pentru criteriile de evaluare armonizate din punct de vedere medical și funcțional, care trebuie să cuprinsă cel puțin următoarele: definiții și concepte utilizate; propunerea detaliată pentru criterii de evaluare care să includă toate elementele necesare stabilirii dizabilității, pe baza abordării sociale; propuneri pentru adaptarea și sincronizarea criteriilor de evaluare medicală și funcțională a handicapului și invalidității; propuneri pentru adaptarea și sincronizarea instrumentelor, procedurilor și metodologii/or aplicate în procesul de evaluare/expertizare a handicapului/invalidității; Ghidul de aplicare aferent care să includă instrumente, proceduri și metodologii de lucru, inclusiv descriere procedurilor de înregistrare și arhivare.

Consideră că livrabilul 4 a fost complet din punct de vedere științific, cu prezentarea detaliată a criteriilor ICF ale Organizației Mondiale a Sănătății, însă autoritatea a returnat formele livrabilului fără să explice care sunt elementele care nu corespund așteptărilor sale, aspect care nu a fost sancționat de către instanță, nefiind reținute nici comentariile ambigue și lipsite de consistență ale autorităților intimate, iar pe de altă parte, instanța de fond nu a remarcat că intimații nu au analizat conținutul transmis în forma finală a livrabilului D4, deoarece nu au formulat, în termen, niciun comentariu, iar cele transmise peste termenul contractual nu sunt pertinente, ci doar continuau conduita de rea-credință constând în invocarea a diverse pretexte pentru a respinge în mod succesiv livrabilul 4.

6.1. Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Arată că împrejurarea că probele propuse erau sau nu necesare pentru soluționarea cauzei, nu poate fi analizată în recurs.

Consideră că nu sunt incidente motivele de casare invocate, întrucât în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a invocat prevederile art. 175 și art. 176 C. proc. civ., ci pe cele ale art. 8, art. 14, art. 20, art. 22 alin. (2), art. 249, art. 254 alin. (5) și art. 258 C. proc. civ., motivare ieșită din context, având în vedere că nu au fost încălcate principiile de drept la care recurenta face referire, respectiv principiul egalității părților în procesul civil, principiul rolului activ al judecătorului și principiul contradictorialității.

De asemenea, consideră că principiul rolului activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părții, iar în ceea ce privește principiul egalității părților, arată că părțile nu au fost împiedicate să își susțină poziția procesuală ori să își susțină și dovedească drepturile.

Susține că în cauză nu a fost încălcat rolul activ al instanței și nici dispozițiile art. 249 C. proc. civ., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească.

Apreciază că instanța de fond a respins în mod corect proba cu expertiza de specialitate și că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 254 alin. (5) C. proc. civ., acestea fiind aplicabile în ipoteza în care probele propuse de părți nu sunt îndestulătoare.

Consideră că în speță, societatea recurentă este singura vinovată de neîndeplinirea întocmai și la timp a clauzelor contractuale, astfel că în mod corect și legal instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată.

6.2. Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanele cu Dizabilități a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală.

Consideră că prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă nu a demonstrat nelegalitatea sentinței recurate în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin semnarea Actului adițional nr. 4.

Susține că în recurs nu se poate proceda la reinterpretarea probelor administrate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 ianuarie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Unitatea de Implementare a Proiectului și Autoritatea Națională a Persoanelor cu Dizabilități: obligarea pârâților la plata sumei de 431.558,72 USD reprezentând: 420.861,82 USD contravaloarea serviciilor de consultanță; 10.696,9 USD costurile avansate de către consorțiu în vederea prestării serviciilor de consultanță în beneficiul Ministerului; obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere aferente; suplinirea consimțământului Ministerului la modificarea contractului și încheierea actului adițional nr. x care să prevadă modificarea Contractului de consultanță în sensul: (i) prelungirii termenului contractual cu un an, calculat de la data pronunțării hotărâri judecătorești definitive sau cu orice altă perioadă de timp necesară pentru executarea contractului; (ii) extinderea echipei cu un număr de 2 experți specializați în domenii de interes pentru implementarea proiectului; (iii) majorării bugetului inițial al proiectului conform propunerilor justificate ale consorțiului prezentate cu ocazia propunerii actului adițional nr. x; (iv) modificării corespunzătoare a planului de implementare și a graficului de plăți.

În primul ciclu procesual, prin Decizia nr. 2522 din data de 19 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că excepția necompetenței generale, admisă de către instanța de fond din primul ciclu procesual, este nefondată.

Prin încheierea din data 2 noiembrie 2021, pronunțată în al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a respins proba cu expertiza tehnică medicală (opinie de specialitate) și proba cu expertiză contabilă, solicitate de către reclamantă, ca nefiind utile cauzei, iar prin sentința nr. 250 din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii și a sentinței de mai sus a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., în nume propriu și în calitate de lider al consorțiului, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege, casarea hotărârii se poate cere când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Înalta Curte reține că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularități de ordin procedural, care atrag sancțiunea nulității sentinței în condițiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, motivul de casare invocat ar fi incident doar în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la invocarea excepției, comunicarea acesteia celorlalte părți sau discutarea excepției cu nerespectarea principiului contradictorialității, respectiv aspecte ce conduc la nelegalitatea hotărârii recurate și care sunt concomitente sau anterioare pronunțării soluției, or, asemenea aspecte nu au fost invocate de recurenta-reclamantă.

În speță, argumentele formulate de către recurenta-reclamantă în susținerea acestui motiv de casare nu conturează existența unei nulități necondiționate, ci a uneia condiționate, pentru care se impunea să se facă dovada vătămării produse.

Or, o asemenea dovadă nu s-a făcut.

În concret, recurenta-reclamantă critică faptul că prin încheierea recurată, instanța de fond a respins proba cu expertiza tehnică în specialitatea medicală, respectiv solicitarea unei opinii de specialitate, precum și proba cu expertiza contabilă, ca nefiind utile cauzei, apreciind că în acest mod instanța de fond a încălcat principiul egalității părților în procesul civil, principiul rolului activ al instanței și principiul contradictorialității, conform art. 8, art. 14, art. 20, art. 22 alin. (2), art. 249, art. 254 alin. (5) și art. 258 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că această critică nu poate fi reținută.

Sub un prim aspect, se constată că în argumentarea respingerii probei cu expertiza tehnică medicală (opinie de specialitate) și probei cu expertiza contabilă, instanța de fond a reținut că acestea nu sunt utile soluționării cauzei, raportat la obiectul cererii deduse judecății, la tezele probatorii propuse și la înscrisurile deja depuse în cauză, urmând ca elementele de nelegalitate să fie analizate prin prisma înscrisurilor încuviințate.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat cererile de probațiune formulate de către reclamantă și le-a respins motivat, apreciind că administrarea acestora nu este utilă cauzei.

Înalta Curte reține că în recurs pot fi formulate doar critici de nelegalitate cu privire la administrarea probelor de către prima instanță, cum ar fi ipoteza în care proba respectivă nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, însă pe calea recursului nu poate fi cenzurată oportunitatea administrării unei probe, astfel cum solicită recurenta-reclamantă, care în realitate este nemulțumită de soluția de respingere a probelor solicitate.

Sub acest aspect, se impun a fi reținute următoarele dispoziții legale:

Art. 255. - "(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului".

Art. 258. - (1) Probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere".

Prin urmare, nu se poate reține că instanța de fond era obligată să administreze respectivele probe sau că prin respingerea acestora, instanța s-ar fi derobat de obligația legală a aflării adevărului, necercetând fondul cauzei, ci, analizând utilitatea acestora în soluționarea cauzei pendinte, a apreciat că nu sunt necesare și că soluționarea cauzei se poate face în baza înscrisurilor de la dosar.

Din această perspectivă, în condițiile în care nu se evidențiază, sub aspectul respingerii cererilor de probațiune, încălcarea de către instanța de fond a unor norme de procedură a căror nerespectare să atragă sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că susținerile recurentei-reclamante sunt nefondate.

De asemenea, nu se poate reține nici încălcarea principiului egalității părților în procesul civil din perspectiva respingerii cererii de probațiune, a principiului contradictorialității (cererea de probațiune și toate celelalte aspecte determinante în soluționarea cauzei au fost comunicate și puse în discuția părților) și cel al respectării principiilor fundamentale, dreptului la apărare și rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Astfel, nu se poate invoca încălcarea dreptului la apărare ca urmare a respingerii unei cereri de probațiune, câtă vreme aceasta a fost pusă în discuția contradictorie a părților, iar oportunitatea administrării unei probe aparține instanței, care trebuie să analizeze utilitatea, pertinența și concludența probelor propuse spre administrare.

Cu alte cuvinte, instanța de fond nu a încălcat dreptul la apărare al părții, ci s-a pronunțat asupra probelor solicitate în limitele conferite prin normele procedurale.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 249 și art. 254 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora:

Art. 249. - "Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege."

Art. 254. - "(5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc."

Nici aceste argumente nu pot fi reținute, în condițiile în care art. 249 C. proc. civ. nu poate avea semnificația dorită de recurenta-reclamantă, în sensul că în virtutea acestuia, instanța ar fi fost obligată să îi încuviințeze cererile de probațiune, fără a le mai analiza și cenzura, iar în ceea ce privește art. 254 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauza de față, în condițiile în care textul invocat instituie o posibilitate și nu o obligație a instanței de a pune în discuție completarea probatoriului și aceasta doar în ipoteza în care instanța ar aprecia că probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, or, instanța de fond a apreciat că prezenta cauză poate fi soluționată în baza probelor de la dosar.

În plus, fiind în materie civilă, judecătorul este obligat ca, în eventualitatea aplicării art. 254 alin. (5) C. proc. civ., să nu încalce principiul disponibilității părților, care operează atât cu privire la părțile chemate în judecată și obiectul cauzei, cât și cu privire la probele de care părțile înțeleg să se folosească în proces.

Prin urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

În cauză s-a încheiat la data de 05.02.2014 contractul nr. x pentru servicii de consultanță între Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în calitate de beneficiar, și A., în nume propriu și în calitate de lider al consorțiului format din A., B., C., S.C. D. S.R.L. și E. S.R.L., în vederea implementării proiectului finanțat de Banca Mondială prin grantul "F. to Support Disability and Development (TF010417)".

Ulterior, contractul de consultanță nr. x/05.02.2014 a fost modificat și prelungit prin Actele adiționale nr. x/26.11.2014, nr. y/04.02.2015 și nr. 3/04.11.2015, după cum urmează: prin Actul adițional nr. x din data de 26.11.2014 s-a modificat art. 41.2. din secțiunea "Condițiile specifice ale contractului", cu privire la graficul de plăți; prin Actul adițional nr. x/04.02.2015 și Actul adițional nr. x/04.11.2015 durata inițială a contractului de consultanță a fost prelungită succesiv, fiind stabilită în final la 29 luni, termen care s-a împlinit la data de 05.07.2016.

Proiectul a fost structurat în 11 etape, după cum urmează: a) Livrabilul 1: Raportul de începere a lucrărilor; b) Livrabilul 2: Raportul cu privire la analiza și evaluarea și clasificarea în funcție de grad și de tip a invalidității și a sistemului de expertiză a capacității de lucru; c) Livrabilul 3: Raportul cu privire la analiza sistemului de protecție a persoanelor cu dizabilități și a sistemului pentru acordarea pensiei de invaliditate; d) Livrabilul 4: Propunerea detaliată pentru criteriile armonizate de evaluare din punct de vedere medical și funcțional, precum și propunerea pentru ghidul de implementare, inclusiv instrumentele, procedurile și metodele de lucru; e) Livrabilul 5: Propuneri analitice pentru structura instituțională care va aplica ansamblurile de noi criterii de evaluare; f) Livrabilul 6: Propuneri analitice pentru îmbunătățirea pregătirii și aplicării planurilor adaptate pentru recuperare și integrare socială; g) Livrare 7: Argumentare specială pentru aplicarea ansamblurilor de noi criterii, instrumente, proceduri și metodologii de evaluare; h) Livrabilul 8: Argumentare specială pentru serviciile de formare pentru echipa de persoane, resurse și personal care participă la proiectele pilot; i) Livrabilul 9: Propuneri analitice pentru îmbunătățirea/dezvoltare registrului electronic național al persoanelor cu dizabilități (RENPH); j) Livrabilul 10: Raportul cu privire la activitățile de asistență tehnică care sunt asumate pentru aplicarea noului mod de prestări servicii concentrat pe o structură instituțională unitară și pe noi criterii de evaluare; k) Livrabilul 11: Raportul final.

Problema litigioasă din speță o reprezintă Livrabilul nr. 4, care a fost transmis către Minister în 4 variante și care au fost respinse de către client, pe motiv că aveau deficiențe inacceptabile și nu corespundeau cerințelor caietului de sarcini, contractului de consultanță și termenilor de referință, în condițiile în care primele 3 livrabile au fost predate de consultant și acceptate de către beneficiar.

Livrabilul 4 a constat în:

"Propunerea detaliată pentru criteriile armonizate de evaluare din punct de vedere medical și funcțional, precum și propunerea pentru ghidul de implementare, inclusiv instrumentele, procedurile și metodele de lucru."

În concret, livrabilele 4, 5, 6 și 7 au fost transmise beneficiarului la data de 13.06.2014 cu adresa nr. x, iar prin adresa din 04.07.2014, emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, s-au prezentat punctual deficiențele livrabilului 4 și coordonatele în care acesta trebuie refăcut în vederea îndeplinirii cerințelor Băncii Mondiale.

Astfel, pornind de la cerința generală a livrabilului 4, au fost evidențiate punctual deficiențele primei forme a livrabilului 4, respectiv: fidelitatea și validitatea criteriilor (studii care să presupună evaluarea acelorași cazuri de către evaluatori diferiți, cu compararea rezultatelor); relația deficiență funcțională - incapacitate adaptativă - grad de invaliditate este reprezentată pe o scară negativă, în condițiile în care noul sistem de evaluare trebuie să aibă în vedere potențialul restantului funcțional și nu ceea ce nu poate realiza; atribuțiile medicului șef G. sunt greșite, fiind corelate cu Ordinul nr. 1418/2010, abrogat odată cu promulgarea Legii nr. 263/2010; realizarea unei analize SWOT pentru sistemul de invaliditate și sistemul de handicap; reformularea aspectelor cu privire la diagnosticul de coxartroze degenerative în concordanță cu prevederile Ordinului nr. 707/538, publicat în Monitorul Oficial la data de 14.05.2014; în ceea ce privește invaliditatea și handicapul, acestea sunt diferite prin definiție, iar din analiza livrabilului 4 nu s-au regăsit detalii privind modul de înțelegere al termenului de dizabilitate, conform Convenției ONU, Ministerul solicitând sub acest aspect, să se explice sintagma "opțiune clară care să șteargă diferențele"; în tabelul comparativ de încadrare în grad de invaliditate și de handicap a aceluiași caz - persoane cu amputație de coapsă cu bont greu protezabil - se observă că încadrarea medicală este identică, iar în ceea ce privește evaluarea funcțională, au fost preluate generalități pur teoretice; punctele tari ale noului sistem de evaluare propus se confundă cu avantajele noului sistem; evaluarea deficienței funcționale identificate se bazează pe metode tradiționale de investigare și corelarea rezultatelor; lipsește propunerea privind armonizarea criteriilor; personalul specializat în evaluarea persoanelor cu dizabilități este semnificativ mai redus numeric față de personalul administrativ; reformularea unor fraze și explicarea unor termeni folosiți, etc.

Prin aceeași adresă s-au menționat și deficiențe ale livrabilului 5.

Ulterior, prin adresa din 19.08.2015, s-a comunicat recurentei-reclamante faptul că, deși prin adresa nr. x/15.07.2014, consultantul trebuia să retransmită livrabilul 4 revizuit conform observațiilor reprezentanților Direcției de Protecție a Persoanelor cu Dizabilități, acesta a înaintat numai o serie de observații care nu modifică conținutul livrabilului în concordanță cu cerințele contractului și cu termenii de referință.

O primă variantă revizuită a livrabilului 4, respectiv varianta a doua a acestuia, a fost transmisă la data de 17.09.2014, cu adresa nr. x, astfel cum reiese din înscrisul depus la fila x din vol. 1 al dosarului Tribunalului București.

Prin adresa nr. x/01.10.2014, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat, prin compartimentul de resort, noi observații cu privire la livrabilul 4, prin care se menționează că armonizarea criteriilor de evaluare s-a făcut în raport de criteriile deja existente, precizându-se, de asemenea, elementele pe care livrabilul 4 trebuia să le conțină, precum și faptul că în privința acestui livrabil, termenele au fost mult depășite.

Ulterior, au mai fost transmise două variante ale aceluiași livrabil, la data de 09.04.2015 și la data de 29.06.2015, ambele considerate neconforme de către beneficiar, motiv pentru care nici acestea nu au fost acceptate.

Prin adresa din 15.07.2015 s-a respins ultima variantă a livrabilului nr. 4, după care recurenta-reclamantă a transmis MMFPSPV notificarea înregistrată la minister sub nr. x/09.09.2015 și la ANPD sub nr. x/14.09.2015.

În urma acestei notificări, ANPD a emis adresa nr. x/02.10.2015 prin care și-a exprimat disponibilitatea să continue discuțiile pe marginea formei și conținutului livrabilului 4.

Prin adresa nr. x/02.10.2015, ANPD a arătat că livrabilul 4 nu respectă cerințele stabilite prin documentele proiectului (caiet de sarcini, criterii de referință), precizându-se că acesta trebuie să cuprindă propunerea unui set de criterii de evaluare a capacității de muncă și de evaluare pentru încadrarea în grad de handicap armonizate, a instrumentelor, procedurilor și metodologiei de lucru, să aibă în vedere reorganizarea sistemului de evaluare a capacității de muncă și a celui pentru încadrare în grad de handicap, cu impact asupra unui număr de 740.000 de persoane cu dizabilități și a unui număr de peste 750.000 de persoane cu invaliditate. Pentru fiecare dintre variantele depuse, DPPD și ANPD au notificat punctual neregulile identificate, iar pentru livrabilele 5-7, pe lângă observațiile formulate față de conținutul acestora, DPPD și ulterior ANPD au notificat faptul că acestea nu pot fi validate până când livrabilul 4 nu este refăcut în forma acceptată, în concordanță cu obligațiile și cerințele stipulate în contractul de finanțare (adresa nr. x/01.10.2014).

Prin aceeași adresă s-a reiterat faptul că livrabilul 4 trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: definiții și concepte utilizate; propunerea detaliată pentru criteriile de evaluare care să includă toate elementele necesare stabilirii dizabilității, pe baza abordării sociale; propuneri pentru adaptarea și sincronizarea criteriilor de evaluare medicală și funcțională a handicapului și invalidității; propuneri pentru adaptarea și sincronizarea instrumentelor, procedurilor și metodologiilor aplicate în procesul de evaluare/expertizare a handicapului/invalidității; ghidul de aplicare aferent, care să includă instrumente, proceduri și metodologii de lucru, inclusiv descrierea procedurilor de înregistrare și arhivare.

În consecință, nefiind finalizat livrabilul 4, părțile au convenit prelungirea contractului, inițial cu 9 luni, potrivit Actului adițional nr. x din 04.02.2015 la contract, începând cu luna februarie 2015, perioadă în care consultantul a transmis 2 variante ale livrabilului nr. 4, care, de asemenea, nu au fost acceptate de către beneficiar.

Pentru același motiv, respectiv nefinalizarea livrabilului 4, la data de 04.11.2015 s-a încheiat Actul adițional nr. x prin care contractul de consultanță nr. x/05.02.2014 a fost prelungit la 29 de luni, respectiv până în data de 5 iulie 2016, ocazie cu care s-a stabilit ca livrabilul 4 să fie predat de către consultant până la finalul lunii februarie 2016, iar până în luna iulie 2016 să fie predate și livrabilele 5-8.

Cu toate acestea, consultantul nu și-a executat obligațiile asumate prin actul adițional nr. x, livrabilul 4 nefiind predat, iar celelalte livrabile, deși unele au fost predate, nu au putut fi analizate ca urmare a faptului că livrabilul 4, esențial din perspectiva obiectului proiectului, nu a fost acceptat. Pe de altă parte, inclusiv unele dintre livrabilele ulterioare urmau a fi la rândul lor refăcute conform specificațiilor din caietul de sarcini și în acord cu termenii contractului.

În acest sens, prin adresa nr. x/16.08.2016 s-a constatat că A. S.A., în calitate de consultant în contractul de servicii de consultanță nr. x/05.02.2014 - Proiectul Grantul Japonez PEIRD nu și-a respectat obligațiile contractuale privind transmiterea livrabilelor D4, D5, D6, D7 până la data de 29.02.2016 și nici livrabilele D8, D9, D10, D11 până la data de 31.06.2016, conform Actului adițional nr. x din data de 04.11.2015.

Ca urmare, recurentei-reclamante i s-au plătit doar primele 3 livrabile, ce au fost acceptate de către Minister, iar celelalte plăți nu au mai fost făcute, întrucât livrabilul 4 nu a fost acceptat, nefiind livrat în condițiile prevăzute prin contractul de consultanță și nici nu a fost revizuit cu respectarea cerințelor formulate prin adresele emise de către Minister și de cele două instituții din cadrul acestuia, implicate în derularea proiectului.

În plus, se reține că livrabilele următoare se impuneau a fi analizate ulterior acceptării livrabilului 4, esențial pentru derularea contractului de consultanță, având în vedere faptul că acestea depindeau de elemente ce urmau a fi stabilite în livrabilul 4.

Examinând susținerile recurentei-reclamante, se constată că prin prezentul demers judiciar, aceasta a urmărit să dovedească că cel puțin una dintre versiunile livrabilului 4 respectă cerințele din oferta tehnică, deși aceasta nu a combătut în concret criticile punctuale ale beneficiarului cu privire la deficiențele inacceptabile ale acestui livrabil și nici nu a arătat în mod explicit modalitatea în care a înțeles să se conformeze criticilor beneficiarului.

Din această perspectivă, prin prelungirea succesivă a duratei contractuale, tocmai pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante de a se conforma cerințelor beneficiarului, prevăzute în caietul de sarcini și în termenii contractului, pe care, de altfel, și le-a asumat prin semnarea contractului de consultanță, reiese că societatea a recunoscut aceste deficiențe și neconformitatea livrabilului 4, prin semnarea actelor adiționale la contract, prin care și-a asumat formularea altor versiuni ale livrabilului în discuție, care să fie acceptate.

În acest context, instanța de fond a reținut în mod corect că livrabilele 4, 5, 6, 7 și 8 nu au fost predate, astfel cum reclamanta s-a obligat prin semnarea Actului adițional nr. x/04.11.2015, prin care a acceptat prelungirea termenului de predare a livrabilelor nr. 4-11, recunoscând cu această ocazie neexecutarea obligațiilor contractuale, respectiv faptul că livrabilele predate anterior nu au fost conforme cerințelor tehnice ale contractului de consultanță.

Față de nepredarea livrabilelor la termenele stabilite, instanța de fond a apreciat în mod corect că expertiza tehnică solicitată de reclamantă, privind conformitatea variantelor livrabilului nr. 4, predate U.M.P., cu cerințele din oferta tehnică, nu era relevantă și utilă în cauză, cu atât mai mult cu cât până la data ajungerii la termen a contractului (05.07.2016) reclamanta nu a înaintat o altă variantă acceptabilă a livrabilului 4.

Este de remarcat că recurenta-reclamantă nu a prezentat punctual modalitatea în care a înțeles să procedeze la refacerea livrabilului 4 în conformitate cu observațiile Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și ale Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, pentru ca acesta să fie acceptat, deși, contrar celor susținute de către aceasta, observațiile formulate au fost evidențiate în concret și punctual.

Prin urmare, în condițiile în care începând cu livrabilul 4, recurenta-reclamantă nu a mai prezentat livrabile care să fie acceptate de către Minister, executate în conformitate cu obligațiile asumate prin contractul de consultanță, acesta nu poate fi obligat la executarea obligațiilor sale corelative, de plată a prețului, dat fiind faptul că nu se poate reține îndeplinirea condițiilor privind angajarea răspunderii civile contractuale.

În susținerea pretențiilor deduse judecății, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 1270 C. civ. privind forța obligatorie a contractului și art. 1272 din același act normative, referitor la conținutul contractului, potrivit căruia:

"(1) Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.

(2) Clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt stipulate în mod expres."

Este adevărat că textele de lege de mai sus constituie temei pentru plata prețului stabilit prin contract, însă această plată nu poate opera decât în ipoteza în care contractul a fost executat la timp și întocmai cum s-a prevăzut prin clauzele contractuale asumate de către părți, întrucât plata prețului reprezintă contraprestația pentru executarea obligațiilor asumate, iar în situația neexecutării obligațiilor, nici plata nu poate fi cerută.

Cu alte cuvinte, executarea obligațiilor asumate prin contract este de esența contractului și, în lipsa acestei executări, nici plata prețului nu poate fi pretinsă.

Astfel fiind, în condițiile în care livrabilul 4 nu a fost livrat într-o formă acceptabilă și în conformitate cu condițiile contractuale asumate, ceea ce a necesitat întocmirea unor acte adiționale succesive de modificare a duratei contractului și de predare a livrabilului 4, nu poate fi atrasă răspunderea contractuală a Ministerului pentru plata prețului, dat fiind faptul că obligațiile asumate de către recurenta-recl