Decizia nr. 2065/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 786/2022 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.02.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Președintele B., Curtea de Apel București, Direcția Națională Anticorupție și Inspecția Judiciară, contestație împotriva Rezoluției C20-15/14.01.2020.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 786 din 14 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Națională Anticorupție, Președintele B. și Curtea De Apel București; A respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Națională Anticorupție, Președintele B. și Curtea de Apel București, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; A respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 786 din 14 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A..

Apărările formulate în recurs 4.1. Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că potrivit art. 18 alin. (4) C. proc. civ., cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română, iar recurentul nu a respectat această cerință. Pe de altă parte, arată că recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., or, recurentul nu aduce în concret nicio critică în susținerea vreunui motiv de casare dintre cele prevăzute de lege. 4.2. Intimatul-pârât Președintele României B., prin Administrația Prezidențială, a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, întrucât nu conține motive de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată, iar aspectele invocate prin cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală. Consideră că în raport cu obiectul dosarului de față, instanța de fond a reținut în mod corect că se impune admiterea excepțiie lipsei calității procesuale pasive a Președintelui României.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru termenul din 10 aprilie 2024.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de către recurentul-reclamant A., invocată de către intimații-pârâți Inspecția Judiciară și Președintele României B., prin Administrația Prezidențială prin întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 18 alin. (4) C. proc. civ.: "Cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română." În același sens sunt și dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, potrivit cărora: "Cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română." Astfel, depunerea cererilor în materie civilă adresate instanței de judecată, în limba română, reprezintă o cerință de formă, ce nu a fost respectată de către recurentul-reclamant. Constatând că cererea recurentului-reclamant nu îndeplinește cerința de a fi redactată în limba română, pentru termenul de judecată din data de 10 aprilie 2024, Înalta Curte a emis o adresă către acesta (tradusă în limba engleză), prin care i s-a adus la cunoștință că nu a fost desemnat un avocat din oficiu, întrucât nu a formulat o cerere de ajutor public judiciar în condițiile O.U.G. nr. 51/2008 și, dacă înțelege să formuleze o astfel de cerere, să o formuleze în limba română; că poate beneficia de serviciile unui traducător autorizat în condițiile legii române, menținând în sarcina recurentului obligația de a depune cererea de recurs tradusă în limba română, sub sancțiunea nulității. Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2024, recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei dispoziții și nu a transmis cererea de recurs în limba română. De asemenea, nu a formulat nici o cerere de ajutor public judiciar în condițiile O.U.G. nr. 51/2008, în vederea traducerii cererii de recurs în limba română. Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă, motiv pentru care va constata nul recursul de față.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la art. 18 alin. (4) C. proc. civ. și art. 14 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 786 din 14 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.