ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare x/16.03.2022, emis de Agenția Națională de Integritate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1919 din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii judecătorești menționate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamanta A., prin care, invocând incidența motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței atacate. În susținerea căii de atac exercitate recurenta - reclamantă a arătat, în esență, că sentința recurată nu a stabilit starea de fapt dedusă judecații, care a rămas nelămurita sub aspectul motivelor care au condus instanța la înlăturarea argumentelor sale, prima instanță preluând punctul de vedere exprimat de intimată în raportul de evaluare, fără a motiva, în concret, în ce circumstanțe activitatea desfășurată în calitate de funcționar public a influențat/favorizat activitatea desfășurată în cadrul S.C. Amenajare Edilitară și Salubrizare S.A. ori modalitatea în care ar fi fost prejudiciat interesul public. Din această perspectivă, recurenta a argumentat că nu se poate reține automat starea de incompatibilitate fără ca atribuțiile avute în calitate de funcționar public să se fi întrepătruns sau să aibă legătură concretă cu atribuțiile avute în calitate de referent, funcție de execuție în cadrul AES. A mai arătat recurenta că ANI nu a procedat la o verificare în detaliu pentru a stabili dacă a desfășurat efectiv activități care să fi condus la încălcarea imparțialității funcției publice, iar instanța fondului a reținut, în mod neîntemeiat, că, din verificarea atribuțiilor exercitate de recurentă atât în calitate de funcționar public, cât și în calitate de referent în cadrul societății Amenajare Edilitara și Salubrizare S.A., ar rezulta existența unei legături indirecte între acestea, întrucât funcția publică de director economic ar fi putut influința credibilitatea și conținutul atribuțiilor de referent, or că lipsa de informare și apărare ar fi acoperite prin accesul la justiție.

Apărările formulate în cauză Intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, drept temeinică și legală a hotărârii recurate. În justificarea apărărilor formulate, intimata a arătat, urmare unei succinte prezentări a conținutului raportului de evaluare și a soluției primei instanțe, că recurenta a invocat pur formal incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea hotărârii atacate fiind structurată în raport de susținerile și cererile formulate de reclamantă, astfel încât obligația de motivare ce incumba instanței a fost respectată. Printr-un alt set de argumente, intimata a învederat că instanța de fond a analizat, în mod complet toate chestiunile deduse judecății de către ambele părți din proces, arătând, în detaliu, care sunt considerentele care au format convingerea instanței că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, respectiv că raportul de evaluare nr. x/16.03.2022 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale privind regimul incompatibilităților aplicabil în cauza dedusă judecății. În acest sens intimata a învederat că din analiza înscrisurilor depuse în probațiune la dosarul cauzei, prin raportare la prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003, cu privire la recurenta A. s-a constatat că simultan cu funcția de director la Direcția Generală Economică din cadrul Primăriei Sectorului 5 București a exercitat funcția de referent în cadrul Serviciului Urmărire Contracte Lucrări din cadrul societății Amenajare Edilitară și Salubrizare S.A. în perioada 04.10.2016 - 18.03.2019, respectiv funcția de referent în cadrul Serviciului Achiziții Publice din cadrul aceleiași societății în perioada 21.02.2020-26.10.2020, societate de interes local la care Consiliul Local al Sectorului 5 București este acționar majoritar cu o cotă de participare de 98,8%. Evocând reperele relevante ale parcursului profesional al recurentei - reclamante în cadrul Primăriei Sector 5 București, informațiile transmise de Oficiul Național al Registrului Comerțului în privința societății Amenajare Edilitară și Salubrizare S.A. și datele furnizate de această societate, intimata a apreciat că instanța de fond, urmare verificării atribuțiile celor două funcții, a reținut corect că între acestea există o legătură indirectă.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 13 iunie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 27 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs asupra căii de atac formulate Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, pentru următoarele considerente: Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității Raportului de evaluare x/16.03.2022, emis de Agenția Națională de Integritate, prin care a fost reținută încălcarea de către reclamantă a prevederilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât a exercitat simultan, în perioada 04.10.2016 - 18.03.2019, funcția de director al Direcției Generale Economice din cadrul Primăriei Sectorului 5 București și funcția de referent în cadrul Serviciului Urmărire Contracte Lucrări din cadrul societății Amenajare Edilitară și Salubrizare S.A., respectiv în perioada 21.02.2020-26.10.2020 funcția de referent în cadrul Serviciului Achiziții Publice din cadrul aceleiași societăți, societate de interes local la care Consiliul Local al Sectorului 5 București este acționar majoritar cu o cotă de participare de 98,8%. În justificarea solicitării formulate, reclamanta a evocat, drept aspect de nelegalitate a actului atacat, faptul că deținerea concomitentă a funcției publice și a celei de referent în cadrul societății comerciale nu ar atrage, automat, starea de incompatibilitate, ci s-ar impune o analiză concretă comparativă a atribuțiilor specifice fiecărei calități deținute în raport de fișa postului. De asemenea, reclamanta a subliniat că, pe întreaga perioadă de referință a acționat cu bună - credință, neexistând nicio legătură directă sau indirectă între cele două funcții, dar și că nu a primit nicio informare din partea pârâtei, neavând posibilitatea de a formula un punct de vedere, conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 176/2010, sens în care a combătut susținerile din cuprinsul raportului referitoare la faptul că informările trimise de pârâtă ar fi fost returnate cu mențiunea "expirat termen de păstrare". Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată, reținând, pe de o parte, că pârâtul și-a întemeiat constatările obiective pe prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003, iar pe de altă parte că ar există o legătură indirectă între atribuțiile reclamantei aferente funcției de referent comparate cu cele aferente funcției de director economic, fără ca instanța să explice care sunt elementele ce au condus la această concluzie. Totodată, argumentul reclamantei referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 176/2010 a fost înlăturat de către instanța de fond print-un singur paragraf, în care aceasta a învederat astfel: "Referitor la lipsa de informare și apărare, Curtea a apreciat că prin accesul la justiție este acoperită această lipsă de comunicare din fața autorității pârâte." În acest context, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile subsumate de recurenta - reclamantă cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. întrucât prima instanță nu a analizat, în mod concret, criticile de nelegalitate aduse de recurenta - reclamantă actului administrativ atacat, din considerentele sentinței recurate nerezultând raționamentul juridic pe care s-a întemeiat soluția pronunțată. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". După cum s-a interpretat atât în doctrina, precum și în jurisprudența națională, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă împrejurările de fapt dar și motivele de drept care au format convingerea instanței, astfel încât referirea generică la susținerile părților ori la probele administrate, nu este suficientă pentru a satisface standardele normei în discuție, a cărei încălcare atrage desființarea hotărârii, întrucât aceasta constituie, în realitate, o lipsă a motivării. De asemenea, nici motivarea sumară a hotărârii nu corespunde exigențelor textului enunțat, pentru că lipsa de consistență a acesteia face imposibilă realizarea controlului judiciar, considerentele hotărârii judecătorești trebuind să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, lipsite de contradicții, bazate pe incontestabilitate, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul. În fine, Înalta Curte reține că respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanțiale în măsura în care acestea nu sunt însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României). Or, în cauza pendinte, instanța de fond nu a respectat aceste repere, modalitate de abordare a motivării sentinței recurate echivalând cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, astfel cum s-a reținut anterior. În consecință, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei. Față de toate aceste considerente, constatând că sentința recurată este nelegală din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa sentința civilă nr. 1919 din 2 noiembrie 2022 și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.