ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra contestației privind tergiversarea procesului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. La data de 23 iunie 2023, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect plângerea contravențională formulată de societatea A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 381 emisă la data de 23.05.2023 de Consiliul Național al Audiovizualului.

1.2. La data de 19 ianuarie 2024, petentul B. a formulat cerere, în principal, de intervenție în interesul reclamantei, iar, în subsidiar, de intervenție în folos propriu.

1.3. Prin încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel București a constatat că cererea de intervenție formulată de petentul B. este lovită de nulitate, față de lipsa semnăturii, precum și față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 61, art. 62 și art. 63 C. proc. civ., de faptul că cererea nu are legătură cu cauza, că nu are nicio logică faptică și juridică.

La data de 26 februarie 2024 a fost înregistrată contestația privind tergiversarea procesului, formulată de petentul B. cu privire la dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel București, prin care acesta a solicitat luarea măsurilor procedurale pentru înregistrarea și soluționarea cererii sale de reexaminare a respingerii ajutorului public judiciar în baza O.U.G. nr. 51/2006, despre care contestatorul afirmă că ar fi fost formulată în antereferitul dosar.

În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 522 C. proc. civ., contestatorul a arătat, în esență, că registratura Curții de Apel București a încălcat prevederile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2006 și art. 94 alin. (1)-(17) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, întrucât nu a înregistrat cererea sa antereferită, astfel încât aceasta nu a primit termen și nu a fost soluționată.

În opinia contestatorului, neînregistrarea căii de atac constând în cererea de reexaminare formulată în raport de respingerea cererii de ajutor public judiciar, reprezintă o acțiune sau inacțiune, ori omisiune vădita ce ar fi generat o încălcare a dreptului său la apărare, la un proces echitabil, la contradictorialitate, fiind un demers discreționarn ce ar fi lezat drepturile sale fundamentale reglementate de art. 1-156, art. 148 și celelalte din Constituția României, de Convenția EDO, de art. 30 și celelalte din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

A mai arătat contestatorul că instanța ar fi nesocotit obligația ce îi incumba, de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil, prin neluarea masurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea, din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

De asemenea, contestatorul a făcut trimitere prevederile art. 51 din Carta Națiunilor Unite, la Directiva 2012/29/UE a Parlamentului si a Consiliului, jurisprudența CEDO și art. 19 si celelalte din Legea nr. 211/2004.

Totodată, prin contestația depusă, contestatorul a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenței juridice prin avocat și suspendarea dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel București, până la soluționarea contestației, precum și chemarea în garanție a celor civilmente și delictuali responsabili.

Cu titlu prealabil, în raport de aspectul reținerii spre soluționare a contestației privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul B. cu privire la dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel București, Înalta Curte consideră că nu se mai impune examinarea cererii contestatorului de suspendare a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel București, până la soluționarea contestației pendinte.

Procedând, în continuare, la examinarea contestației privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 522 C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

Din motivarea contestației depuse de contestatorul B., rezultă că ceea ce invocă, în fapt, acesta ar fi incidența, în cauză, a ipotezelor reglementate de art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ.. În acest sens, contestatorul afirmă că ar fi formulat o cerere de reexaminare a soluției Curții de Apel București de respingere tacită a unei cereri de ajutor public judiciar, cerere de reexaminare despre care se susține că nu ar fi fost înregistrată de registratura Curții de Apel, nu a primit termen și nu a fost soluționată.

În vederea identificării chestiunilor clamate de contestator, Înalta Curte constată, urmare analizei coroborate a aspectelor învederate în contestație, a actelor depuse în ședință și a susținerilor contestatorului de la termenul la care instanța a reținut prezenta cauză spre soluționare (27 martie 2024), că ceea ce acesta afirmă ar fi faptul că, în raport de cererile de intervenție depuse la data de 19 ianuarie 2024, ar fi formulat o cerere de ajutor public pentru asistență judiciară pentru realizarea și ocrotirea drepturilor sau intereselor sale referitoare la cererile de intervenție, cerere ce, în opinia contestatorului, ar fi fost respinsă "tacit" de Curtea de Apel București. De asemenea, contestatorul susține că la data de 23 ianuarie 2024 ar fi formulat o cerere de reexaminare a antereferitei pretinse respingeri tacite a cererii de ajutor public, ce nu ar fi fost înregistrată de Curtea de Apel București.

Aspectele evocate de contestator nu se verifică, însă, în cauza pendinte, câtă vreme, în primul rând, în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel București nu poate fi identificată nicio cerere de ajutor public judiciar care să fi fost formulată, anterior datei de 23 ianuarie 2024, de domnul B. în considerarea cererilor de intervenție. De altfel, Înalta Curte observă că nici contestatorul nu a depus înscrisuri prin care să tindă să dovedească că această cerere de ajutor public judiciar ar fi fost formulată și nici nu afirmă că ea nu ar fi fost înregistrată (înscrisurile și afirmațiile sale vizând doar cererea de reexaminare).

De asemenea, în cauză, cu atât mai puțin, nu există nicio soluție a Curții de Apel București prin care să fi fost rezolvată o atare cerere de ajutor public pentru asistență judiciară (inexistentă, de altfel). Prin încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel București a soluționat doar cererea de intervenție depusă de domnul B., apreciind că aceasta este lovită de nulitate, față de lipsa semnăturii, precum și față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 61, art. 62 și art. 63 C. proc. civ., de faptul că cererea nu are legătură cu cauza, că nu are nicio logică faptică și juridică. O atare soluție nu poate fi, însă, calificată drept respingere tacită a unei cereri de ajutor public judiciar ce nu rezultă a fi fost formulată în cauză.

Cât privește afirmațiile contestatorului referitoare la faptul că împotriva unei soluții inexistente de respingere, a unei cereri de ajutor public judiciar, ce nu s-a dovedit a fi fost formulată în cauză ar fi comunicat Curții de Apel București, la data de 23 ianuarie 2024, o cerere de reexaminare, ce nu ar fi fost înregistrată de sus indicata instanță, Înalta Curte consideră că înscrisurile de la filele x și filele x ale prezentului dosar (depuse de contestator la termenul de judecată din data de 27 martie 2024) probează doar un demers de expediere a corespondenței electronice, dar nu fac dovada unei primiri efective, de către Curtea de Apel București, a acesteia și a documentelor despre care se afirmă că ar fi fost comunicate instanței (cererea de reexaminare).

Înalta Curte observă că, la filele x ale vol. I al dosarului principal - nr. x/2023 - format pe rolul Curții de Apel București, se regăsesc două corespondențe electronice din data de 23 ianuarie 2024, provenind de la domnul B., însă acestea au un obiect diferit de cel evocat de contestator, în sensul că prin ele antereferita parte a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, iar nu cerere de reexaminare.

De asemenea, Înalta Curte observă că cererea de ajutor public judiciar aflată la filele x ale vol. I al dosarului principal - nr. x/2023 - format pe rolul Curții de Apel București, a fost formulată la data de 31 ianuarie 2024 și a vizat o cu totul altă chestiune, respectiv cererea de recuzare depusă de B. la data de 23 ianuarie 2024, iar nu cererile de intervenție depuse în 19 ianuarie 2024 și soluționate la data de 22 ianuarie 2024.

În concluzie, în cauză nu se poate stabili, nici pe baza înscrisurilor depuse de contestator și nici din analiza faptelor cunoscute, vecine și conexe, că instanța învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2023 (Curtea de Apel București) ar fi primit o cerere de reexaminare precum cea evocată de contestator și cu atât mai puțin nu se poate determina existența sau inexistența unor persoane civilmente sau delictual responsabile (cum a solicitat contestatorul).

În atare situație, în cauza pendinte nu este îndeplinită condiția premisă impusă de art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ., în sensul că nu se poate reține că incumba Curții de Apel București vreo obligație, conform art. 15 din O.U.G. nr. 51/2006 sau art. 94 alin. (1)-(17) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, ce ar fi avut legătură cu cererea de reexaminare arătată de contestator, câtă vreme nu se poate stabili că a fost formulată o atare cerere. Din această perspectivă relevante sunt prevederile art. 183 alin. (3) teză finală C. proc. civ., ce stabilesc că mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

Cu alte cuvinte, nu se poate reține, în sensul art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ., nici existența vreunui drept și nici a obligației corelative a instanței la soluționarea într-un termen optim și previzibil a unei cereri ce nu rezultă că ar fi fost primită de Curtea de Apel București și nici existența unui termen de finalizare a unei proceduri, ce nu a fost inițiată, întrucât nu există act de învestire care să fi fost primit de instanță.

Cât privește argumentele contestatorului referitoare la prevederile art. 51 din Carta Națiunilor Unite, la Directiva 2012/29/UE a Parlamentului si a Consiliului, jurisprudența CEDO și art. 19 si celelalte din Legea nr. 211/2004, la art. 1-156, inclusiv art. 148 din Constituția României, la Convenția EDO și la art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi valorificate în cauza pendinte în sensul propus de contestator date fiind limitele învestirii instanței în soluționarea contestației privind tergiversarea procesului, coroborate cu aspectele arătate în paragrafele anterioare.

În atare situație, neputând fi reținută incidența prevederilor art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ., în temeiul art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul B., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul B., cu privire la dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.