ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1745/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, o contestație prin care a solicitat anularea rezoluției Inspectorului-șef nr. C22-733/09.05.2022 și a rezoluției nr. C22-900/18.04.2022 emisă de inspectorul din cadrul Inspecției Judiciare - Direcția procurori. 1.

La data de 31.10.2022, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a procurorilor B., C. și D.. Prin încheierea din data de 01.11.2022, s-a luat act de cererea reclamantei de modificare a cadrului procesual pasiv și s-a dispus citarea celor trei noi pârâți, cu copii ale cererii de chemare în judecată și cererii modificatoare. La termenul de judecată din 13.12.2022, Curtea a constatat că procedura de citare a pârâților C. și D. nu a putut fi legal îndeplinită. Urmare acestui aspect, reclamanta a arătat că își precizează cererea modificatoare a cadrului procesual pasiv, în sensul că solicită introducerea în cauză doar a procurorului B., în calitate de pârât. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2427 din 22 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 de mai sus, a formulat recurs reclamanta A., prin care recurenta a solicitat anularea sentinței civile recurate, pe care a apreciat-o netemeinică si nelegală, iar, în rejudecare, a solicitat anularea rezoluției de clasare C22 733 și C22 900 emise de Inspecția Judiciară - Direcția procurori, ca fiind netemeinice și nelegale și restituirea cauzei pentru reluarea/completarea cercetărilor/administrarea probatoriului în vederea stabilirii faptelor disciplinare semnalate în plângere și promovarea acțiunii disciplinare în vederea aplicării sancțiunilor prevăzute de art. 99 lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 303/2004, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și recurs. În susținerea căii de atac promovate, recurenta a reiterat aspectele evocate și în fața primei instanțe privind procedurile apreciate de aceasta ca fiind abuzive și de încălcare a legii de către procurorii de la Liești și a arătat că a prezentat exemplificativ cele două proceduri judiciare derulate în fața instanțelor de judecată în dosarul penal, fără ca acestea să facă obiectul cauzei, motiv pentru care, în aprecierea sa, Curtea de Apel București nu trebuia să facă trimitere la acestea. A mai arătat recurenta că pârâta Inspecția Judiciară a refuzat nemotivat să răspundă la interogatoriu, ignorând pur și simplu prevederile legale, iar din motivarea instanței de fond rezultă că magistrații nu pot fi trași la răspundere, chiar dacă săvârșesc abuzuri, motivare ce ar fi preluat aspectele învederate în rezoluția de clasare a Inspecției Judiciare. Făcând trimitere la aspectele reținute în dosarul penal de către Curtea de Apel Galați în rejudecare, recurenta - reclamantă a expus o serie de aprecieri ce au vizat raționamentele logico - juridice prezentate de această instanță în soluționarea cauzei penale și, arătând că ceilalți pârâți nu au depus întâmpinare, a solicitat ca, în motivarea hotărârii ce urmează a fi dată în recurs, să fie consemnate toate cele 17 motive de abuzuri evocate de reclamantă în legătură cu procedura de urmărire penală derulată în dosarului nr. x/2019 În acest sens, recurenta - reclamantă a reiterat punctual abaterile disciplinare pe care aceasta le-a apreciat ca circumscriindu-se exercitării funcției cu rea credință sau gravă neglijență de către procurorii vizați de plângerea sa disciplinară. Totodată, recurenta a învederat că prezenta cauză are ca obiect rezoluțiile pronunțate de direcția Procurori nu și cele cu privire la direcția Judecători, ca atare, în opinia recurentei, instanța de fond nu trebuia să se raporteze la aspectele învederate în sentința penală nr. 9/2021 și în decizia penală nr. 963/2021 și nici la procedura care s-a desfășurat în dosarul nr. x/2020, în fond și apel, deoarece o atare raportare ar exceda cercetării sale, fiind vorba despre o altă cercetare într-un alt dosar. În scopul de a răspunde instanței de fond, recurenta a învederat că, la camera preliminară, nu s-ar fi efectuat nicio cercetare cu privire la aspectele calificate de recurentă ca fiind abuzuri și falsuri realizate în etapa de urmărire penală, ce au fost semnalate în contestația la rechizitoriu, susținându-se, în motivare, fie că nu fac obiectul camerei preliminare, fie că sunt aspecte ce urmează a fi cercetare la fond. La fond, însă, nu s-ar fi făcut nicio trimitere la cererea de probe care a depus-o (aflată la dosarului nr. x/2020 fond), nici în sens de admitere nici în sens de respingere, fiind ignorată,. 3.2. Recurenta a depus și o completare a motivelor de recurs, prin care a reiterat situația de fapt aferentă soluțiilor pronunțate în dosarul de urmărire penală nr. 666/P/2019, nr. 1378/P/2020 și nr. 135/P/2021 și procedurile derulate în aceste dosare, precum și evoluția dosarului nr. x/2020 în față instanțelor de judecată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția insuficientei timbrări a căii de atac exercitate de recurenta-reclamantă A., precum și excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea obligației de motivare a acestuia într-o manieră care să se circumscrie cazurilor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., solicitând anularea recursului și menținerea sentinței primei instanțe, drept temeinică și legală.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 15 mai 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 27 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente: Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulate în alin. (3) al aceluiași text normativ. De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.). Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei. Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Totodată, nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate. Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurenta-reclamantă A. s-a limitat la expune o motivarea generală, prin care și-a experiment nemulțumirea față de hotărârea pronunțată și a reiterat aspectele evocate în fața primei instanțe și în plângerea adresată Inspecției Judiciare. Această reiterare nu îndeplinește, însă, exigențele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. care să vizeze sentința atacată în litigiul pendinte, întrucât nu reprezintă critici îndreptate, în concret, împotriva argumentele expuse de judecătorul fondului în hotărârea atacată. Totodată, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în mod concret și direct, soluția recurată. Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificat modul în care acestea au fost încălcate, precum și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Întrucât recurenta nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluția pronunțată de prima instanță, în limitele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară și va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului. În raport de cele prezentate mai sus, se reține că recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2427 din 22 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.