ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1449/2024

Ședința publică din data de 13 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată la data de 22 februarie 2023, pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat:

(i) obligarea pârâtei să aplice corect formula de ajustare a prețului unitar prevăzută la art. 3.4 din contractele subsecvente nr. x înregistrate sub nr. x/26.05.2022 pentru Lotul x; nr. 47/26.05.2022 pentru Lotul x; nr. 48/26.05.2022 pentru Lotul x; nr. 49/26.05.2022 pentru Lotul x; nr. 50/26.05.2022 pentru Lotul x, în sensul de a utiliza indicele "rata anuală a inflației" și nu indicele "rata medie anuală a inflației", începând cu data de 26.05.2022;

(ii) obligarea pârâtei să aplice corect formula de ajustare a prețului unitar prevăzută la art. 3.4 din contractul subsecvent nr. x încheiat pentru lotul x, înregistrat cu nr. x/7.09.2021 și atribuit în baza Acordului-cadru nr. 91/7.09.2021, în sensul de a utiliza indicele "rata anuală a inflației" și nu indicele "rata medie anuală a inflației, începând cu data de 21.07.2022";

(iii) obligarea pârâtei să aplice corect formula de ajustare a prețului unitar prevăzută la art. 3.4 din contractul subsecvent nr. x încheiat pentru lotul x, înregistrat cu nr. x/7.09.2022 și atribuit în baza Acordului-cadru nr. 91/7.09.2021, în sensul de a utiliza indicele "rata anuală a inflației" și nu indicele "rata medie anuală a inflației, începând cu data de 07.09.2022";

(iv) obligarea pârâtei la încheierea unor acte adiționale la fiecare dintre contractele subsecvente mai sus menționate cu scopul de a fi indicat explicit faptul că prin noțiunea de "rata inflației" menționată în cadrul formulei de ajustare prevăzută la art. 3.4 se înțelege "rata anuală a inflației" calculată de Institutul Național de Statistică;

(v) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

1.2. Prin sentința civilă nr. 902 din 10 iulie 2023, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 octombrie 2023, la completul C1R.

2.1. Prin încheierea din 7 decembrie 2013, completul de recurs C1R al Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nelegalei învestiri și a trimis dosarul în vederea repartizării aleatorii la un complet de recurs specializat în achiziții publice.

În motivarea acestei soluții, completul a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 53 și art. 55 alin. (3) teza I din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data de 22.03.2023, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel că recursul declarat de reclamantă trebuie soluționat de un complet specializat în achiziții publice constituit la nivelul Curții de Apel Constanța conform Legii nr. 304/2022 și Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

2.2. Prin încheierea din 15 ianuarie 2024, completul de recurs C2RAP al Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței procesuale a acestui complet, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului de recurs C1R și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, completul a reținut că instanța de fond a apreciat că este învestită cu soluționarea unui litigiu de contencios administrativ întemeiat pe Legea nr. 554/2004, iar nu a unui litigiu de achiziții publice. În acord cu Decizia nr. 4/24.04.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, instanța de recurs nu poate schimba natura cauzei și să aprecieze că acțiunea este una ce ține de materia achizițiilor publice, contrar primei instanțe, care a reținut că natura litigiului este de contencios administrativ. Prin urmare, a concluzionat instanța, în calea de atac competența procesuală revine completului nespecializat care judecă conform Legii nr. 554/2004.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două completuri de judecată ale secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Constanța, în raport de încheierile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului de recurs C1R, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că cele două completuri ale secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Constanța au statuat diferit asupra competenței materiale procesuale în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 902 din 10 iulie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, completul C1R nespecializat invocând prevederile art. 53-55 din Legea nr. 101/2016, iar completul specializat în materia achizițiilor publice susținând că aceste texte de lege nu sunt aplicabile cauzei, care se judecă în condițiile Legii nr. 554/2004, competența aparținând completului de recurs care judecă în materia contenciosului administrativ.

Asupra problemei de drept vizând competența materială procesuală a instanței învestite cu soluționarea căii de atac s-a pronunțat anterior Înalta Curte, prin decizia nr. 4 din 24.04.2023, dată în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina: - cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac; - în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri)."

Considerente similare acestei soluții se regăsesc în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 40/2020, care, în cuprinsul paragrafului 132, a statuat că "De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai reținut deja și prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164), că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.", iar în cuprinsul paragrafului 130, a reținut "Competenței materiale procesuale i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018), în cadrul curților de apel și al tribunalelor, funcționează secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale. În consecință, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauza ce intră în competența de soluționare a acestora trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac."

Pornind de la soluțiile și considerentele deciziilor interpretative amintite, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a vizat, în esență, obligarea pârâtei B. S.R.L. la adaptarea Acordurilor-cadru privind achiziția publică de servicii de transport mărufuri, mixt (personal și materiale) și închiriere utilaje, încheiate cu reclamanta A. S.R.L., în sensul ajustării prețurilor unitare, în condițiile art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1527 C. civ. raportat la H.G. nr. 395/2016.

Prin încheierea din data de 14.06.2023, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit că este competent să judece cauza în raport de dispozițiile art. 131 C. proc. civ., respectiv art. 2 alin. (1) lit. c)

1

, art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar nu potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016.

De asemenea, din considerentele sentinței civile nr. 902/10.07.2023 rezultă că instanța de fond nu a soluționat litigiului prin prisma prevederilor legislației speciale din domeniul achizițiilor publice, în special reglementarea Legii nr. 101/2016, ci în raport de prevederile art. 18 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit natura și obiectul litigiului ca aparținând contenciosului administrativ comun, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar nu materiei achizițiilor publice, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 101/2016. Competența de soluționare a cauzei a fost stabilită conform Legii nr. 554/2004, cauza a fost judecată prin raportare la dispozițiile acestui act normativ, astfel încât, în calea de atac a recursului, cauza trebuie soluționată de un complet având aceeași competență materială procesuală cu cel care a soluționat cauza în primă instanță, respectiv de către un complet nespecializat în materia achizițiilor publice în sensul dispozițiilor Legii nr. 101/2016, respectiv de către completul de recurs C1R al instanței de recurs, pe rolul căruia a fost înregistrat inițial prezentul recurs.

Unicul argument (succint) pentru care completul nespecializat a considerat că pricina este de competența completului specializat în materia achizițiilor publice a fost "natura cauzei", însă aceasta a fost stabilită de instanța de fond la termenul prevăzut de art. 131 C. proc. civ. pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei, iar instanța de recurs nu poate schimba în calea de atac natura cauzei, apreciind că acțiunea ține de materia achizițiilor publice, deși prima instanță a apreciat că natura litigiului este de contencios administrativ. Este de observat și că recursul nu cuprinde critici referitoare la obiectul pricinii, astfel cum a fost stabilit de prima instanță și, chiar dacă astfel de critici ar exista, nu ar fi de natură să modifice competența materială procesuală a instanței de recurs, care, conform deciziei nr. 4/2024 pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, se determină cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție) și în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului de recurs C1R al Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta-reclamantă A. S.R.L. și pe intimata-pârâtă B. S.R.L., în favoarea completului de recurs C1R al Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.