ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1266/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal reclamantă A. a solicitat revocarea/modificarea parțială a unui ordin emis de Ministerul Justiției în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și stabilirii cuantumului sporurilor cuvenite prin raportare la indemnizația de încadrare calculată potrivit deciziei civile nr. 834/A/09.12.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, respectiv avându-se în vedere o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu luna ianuarie 2022, iar în subsidiar, stabilirea cuantumului sporurilor cuvenite prin raportare la indemnizația de încadrare calculată potrivit deciziei civile nr. 834/A/09.12.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș și avându-se în vedere plafoanele prevăzute de Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. I.

Hotărârea recurată Prin încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecății cauzei promovate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții Constituționale. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva soluției de suspendare a cauzei a formulat recurs reclamanta A.. Susținând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta -reclamantă a arătat că încheierea atacată nu respectă dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., cu referire la considerentele acesteia, arătând că suspendarea judecății s-a dispus pentru motive străine de natura cauzei. Astfel, instanța de fond a reținut că în apărare s-ar fi invocat argumente legate de respectarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, deși reclamanta nu a susținut astfel de motive. Totodată s-a arătat că lipsește raționamentul logico - juridic pe care și-a fundamentat instanța soluția de admitere a cererii de suspendare a cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale. De asemenea, s-a arătat că instanța a pronunțat soluția suspendării cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 din alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. În contextul abrogării dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prin Legea nr. 177/2010, nu este în vigoare nicio dispoziție procesuală care să prevadă obligativitatea suspendării judecății cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate. În acest context, trebuie avut în vedere că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. oferă judecătorului opoțiunea de a aprecia asupra oportunității luării măsurii prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei. Or, trebuie astfel avut în vedere și termenul în care este înfăptuită justiția, pentru a aprecia asupra oportunității măsurii, având în vedere că până la pronunțarea definitivă a cauzei, aflată în primă instanță, se va pronunța și Curtea Constituțională în dosarul nr. x/2022 Independent de aceste aspecte, nu se impune suspendarea cauzei și față de remediul prevăzut de art. 509 pct. 11 din C. proc. civ. Pentru considerentele expuse s-a solicita admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate si trimiterea cauzei primei instanțe în vederea continuării judecății. În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. I.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii atacate, arătând că excepția de neconstituționalitate invocată vizează aceleași dispoziții legale invocate și in prezenta cauza ca temei al acțiunii. I.

Procedura de soluționare a recursului. Având în vedere dispozițiile art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022 care prevăd că Înalta Curte de Casație și Justiție se subrogă de drept în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției decurgând din aplicarea dispozițiilor privind salarizarea și stabilirea drepturilor de natură salarială ale judecătorilor, s-a dispus introducerea în cauză a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calitate de intimat - pârât. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului II.1Examinând legalitatea încheierii recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat în parte, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, contrar susținerilor recurentei - reclamante, constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., ce are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată de prima instanță, a fost îndeplinită. Nici critica recurentei - reclamante privind reținerea de către instanța de fond a unui argument nesusținut prin cererea de chemare în judecată, nu poate constitui motivul de casare potrivit căruia hotărârea cuprinde "numai motive străine de natura cauzei". De altfel, se constată că prin motivele invocate de recurentă pe această cale s-a susținut în esență și o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce urmează a fi analizate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și analizate ca atare în cele ce urmează. Prin cererea înregistrată, reclamanta a solicitat anularea unui ordin emis de Ministerul Justiției prin care s-au stabilit drepturile salariale ale judecătorilor din circumscripția Curții de Apel Bacău începând cu data de 30.12.2021. Recurenta -reclamantă a criticat ordinul de salarizare față de greșita aplicare a plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și stabilirii cuantumului sporurilor cuvenite prin raportare la indemnizația de încadrare calculată potrivit deciziei civile nr. 834/A/09.12.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, respectiv, avându-se în vedere o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu luna ianuarie 2022, iar în subsidiar, stabilirea cuantumului sporurilor cuvenite prin raportare la indemnizația de încadrare calculată potrivit deciziei civile nr. 834/A/09.12.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș și avându-se în vedere plafoanele prevăzute de Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea recurată, a apreciat că dosarul depinde de modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) și alin. (61) din Legea nr. 153/2017 în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (5), art. 41, art. 44, art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 76, art. 124, art. 125 alin. (2) și art. 126 din Constituția României, art. 20 din Constituție și art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, care face obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții Constituționale Instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. care reglementează un caz de suspendare facultativă atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Reține Înalta Curte, în raport de situația de fapt expusă, că nu se poate reține îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Cazul de suspendare nu vizează existența unor dosare cu același obiect, însă cu părți diferite, ci situații în care soluționarea în fond a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ar depinde de "un drept" care se află în relație de interdependență cu obiectul judecății, iar nu de o excepție de neconstituționalitate ce vizează interpretarea unor norme de lege cu aplicabilitate generală pentru personalul din familia ocupațională (aplicarea plafonării conform dispozițiilor art. 38 alin. (6), sau a cuantumului sporurilor prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, ca elemente ale salarizării de bază și comune personalului din "Justiție"). În raport de modul de redactare a textului de lege, soluția nu poate fi fundamentată pe efectele pe care o decizie a Curții Constituționale, pronunțată în condițiile art. 29 și următoarele din Legea nr. 47/1992 le-ar avea asupra unui alt litigiu vizând anularea unor acte administrative întemeiate pe aceleași dispoziții legale. II.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza instanței de fond în vederea continuării judecății.