ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1192/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2023, sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. S.A. SPRL a solicitat completarea sentinței civile nr. 70/18.01.2023, în sensul pronunțării asupra cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 70/18.01.2023 rămasă definitivă prin nerecurare, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca devenită fără interes, întrucât, în timpul litigiului, pârâtul a soluționat cererea de plată care a format obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 694/2023 pronunțată la 26 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare formulată de reclamantul A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 70/18.01.2023 și a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 929,16 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 694/2023 pronunțată la 26 aprilie 2023 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea cererii de completare.

Sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 40 alin. (1), art. 453, 454 C. proc. civ. având în vedere că acțiunea a fost respinsă ca lipsită de interes și nu ca rămasă fără obiect, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

Contrar celor reținute prin Sentința recurată, acțiunea înregistrată la data de 08.04.2021 a avut ca obiect obligarea FGA să soluționeze cererea de plată nr. x/30.11.2016 (borderou 87291/25.11.2016), care fusese soluționată cu 3 ani înainte de formularea acțiunii, prin Decizia nr. 14452/03.05.2018.

Susține că nu sunt incidente dispozițiile art. 454 C. proc. civ. deoarece, pe parcursul cauzei pendinte FGA nu a recunoscut pretențiile intimatei-reclamante și nici nu a soluționat cererea de plată nr. x/30.11.2016, raportat la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, aceasta fiind soluționată încă din anul 2018.

Conform acțiunii formulată de către intimata-reclamantă pct. I subpct. 6., 7., 8., aceasta nu a avut cunoștință de faptul că cererea sa de plată fusese soluționată prin decizia 14452/03.08.2018.

Nu sunt incidente nici prevederile art. 453 C. proc. civ. deoarece, FGA nu a pierdut procesul, cererea de chemare fiind respinsă pe cale de excepție ca lipsită de interes.

Aspectul pe care instanța de fond l-a avut în vedere este eronat, deoarece analizarea pe fond a cererii de plată s-a făcut ca urmare a anulării Deciziei 14452/03.05.2018, în cadrul dosarului x/2018

De asemenea, FGA nu a fost în culpă procesuală chiar de la debutul cauzei, apărările formulate prin întâmpinare fiind în sensul admiterii excepției lipsei de interes. Or, în cauza dedusă judecății, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 70/18.01.2023 prin care a admis excepția lipsei de interes, și pe cale de consecință a respins cererea.

Faptul că, în temeiul art. 24 din Legea 554/2004 pârâta a procedat la respectarea Deciziei pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2018 și a analizat pe fond cererea plată, nu prezintă relevanță în cauza pendinte, deoarece intimata-reclamantă a formulat acțiunea arătând că FGA în aproximativ 5 ani de la data depunerii cererii de plată nu a emis nicio decizie, practic refuzând nejustificat soluționarea acesteia.

În concluzie, susține că sentința recurată este netemeinică, deoarece FGA a soluționat cererea de plată nr. x/30.11.2016 cu 3 ani înainte de data formulării cererii de chemare în judecată, prin Decizia 14452/2/2021, iar soluționarea pe fond a cererii de plată prin emiterea unei alte Decizii nr. 44565/18.01.2022, a avut ca temei dispozițiile art. 24 din Legea 554/2004 și, nu obiectul acțiunii introductive din prezenta cauză.

Analizând recursurile declarate în cauză, în raport de sentința recurată și de criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul-pârât a susținut că sentința atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 40 alin. (1), art. 453, 454 C. proc. civ. având în vedere că acțiunea a fost respinsă ca lipsită de interes și nu ca rămasă fără obiect și că a soluționat cererea inițială anterior depunerii acțiunii inițiale, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate avea în vedere acest aspect, întrucât sentința civilă nr. 70/18.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2001 a rămas definitivă prin nerecurare, instituția-pârâtă atacând cu recurs doar sentința nr. 694/2023 pronunțată asupra cererii de completare a dispozitivului sentinței 70/2023.

Conform art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Cu privire la efectele autorității de lucru judecat, Înalta Curte că art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ. stabilește că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă", precum și a dispozițiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează obligativitatea hotărârii judecătorești pentru părțile în proces.

În concret, recurentul-pârât nu a contestat considerentele sentinței civilă nr. 70/18.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2001, în cuprinsul cărora a fost consemnat faptul că există "lipsa de interes din partea reclamantei în susținerea prezentului demers judiciar, atât timp cât FGA a emis o decizie în soluționarea cererii de plată nr. x/30.11.2016, iar decizia a fost contestată de reclamantă în cadrul altui dosar pendinte". Instanța a admis excepția lipsei de interes prin sentința nr. 70/2023, întrucât cererea de plată a fost soluționată, dar nu a răspuns cererii de acordare a cheltuielilor de judecată depusă anterior pronunțării.

Având în vedere că recurentul nu a contestat motivarea instanței asupra fondului procesului, care a statuat asupra unei excepții procesuale și asupra faptului că acțiunea este lipsită de interes, întrucât instituția pârâtă a soluționat cererea care făcea obiectul acțiunii, fără a se consemna faptul că această acțiune a fost realizată anterior introducerii cererii de chemare în judecată, există putere de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Înalta Curte precizează că atât timp cât recurentul-pârât nu a contestat soluția și considerentele sentinței inițiale care a rămas definitivă, nu poate susține prin motivarea recursului formulat la sentința prin care s-a admis cererea de completare și a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată, o altă situație de fapt decât cea consemnată în considerentele și minuta primei hotărâri, aceasta intrând în puterea lucrului judecat.

Recurentul-pârât nu se poate prevala, în prezenta cauză, de vreun dubiu cu privire la elementele dezlegate cu putere de lucru judecat în cuprinsul sentinței civile nr. 70/18.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2001, pentru a susține faptul că a fost obligată în mod eronat la plata cheltuielilor de judecată prin sentința civilă nr. 694/2023.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 694/2023 pronunțate la 26 aprilie 2023 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 694/2023 pronunțate la 26 aprilie 2023 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 februarie 2024.