ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3085/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea în parte a deciziei nr. 25863/23.03.2021 ca fiind netemeinică și nelegală; obligarea pârâtului la plata sumei de 153,30 RON reprezentând penalități de întârziere, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Prin sentința nr. 1760 din 26 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva sentinței de fond a exercitat recurs reclamanta A. S.A., considerând-o nelegală pentru argumentele arătate în cererea de recurs formulată.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, urmând să anuleze recursul din această perspectivă, pentru considerentele ce succed.

În conformitate cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, respectiv normele cuprinse la art. 148 din C. proc. civ.: "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă . . . . . . . . . ., precum și semnătura".

În același sens, art. 196 alin. (1) din același act normativ, care reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incident în privința oricăror cereri adresate instanțelor, stipulează că: "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă".

Și dispozițiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la cererea de recurs prevăd că aceasta va cuprinde următoarele mențiuni: "e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic", iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege".

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanței de judecată, chiar și în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanță, potrivit art. 148 alin. (2) din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a depus cererea de recurs, prin reprezentant convențional, la Curtea de Apel București, fiind înregistrată la data de 3 mai 2022, fără a aplica însă semnătura.

Prin citația comunicată recurentei-reclamante la data de 02.05.2023, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația de a semna cererea de recurs formulată sau de a depune un exemplar semnat al cererii de recurs, sub sancțiunea anulării, obligație procesuală pe care aceasta nu a adus-o la îndeplinire până la termenul de judecată fixat la data de 8 iunie 2023.

Consecința lipsei semnăturii părții din cuprinsul cererii de recurs este prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., ale cărui dispoziții devin incidente în speță, sancțiunea fiind nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii.

Pentru considerentele arătate la pct. II.1. al acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 1760 din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 1760 din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.