ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2024

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 31.08.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 24016/11.08.2020 emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraților și obligarea pârâtului să soluționeze pe fond cererea de plată, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1972 de la data de 17 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare A Asiguraților.

A fost anulată decizia nr. 24016/11.08.2020 emisă de pârât și a fost obligat pârâtul să emită o decizie prin care să soluționeze pe fond cererea reclamantei din 30.08.2016 de deschidere a dosarului de daună ca urmare a riscului asigurat produs la 25.08.2016 în baza poliței x/01.03.2016.

A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2550 RON aferente solicitărilor admise (din care 50 RON taxa timbru și 2500 RON onorariu avocat).

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii primei instanțe, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată si menținerea in întregime a Deciziei nr. 24016/11.08.2020.

În esență, în motivare, a arătat că sentința de la fondul cauzei a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale de la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 și art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015 actualizată prin Norma ASF nr. 24/2019.

A precizat că deschiderea procedurii de insolvenței împotriva B. S.A. s-a realizat la data de 23.01.2017, de la această dată începând a se calcula cele 90 de zile pentru creanțele născute anterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.

A precizat că evenimentul rutier care este reclamant în prezenta cauză s-a produs la data de 25.08.2016, moment de la care intimata - reclamantă avea cunoștință de prejudiciu și de la care s-a născut dreptul de creanță al acesteia.

Petenta a depus cererea la data de 17.07.2017, ulterior datei de 24.04.2017, aceasta din urmă fiind ultima zi în care se putea formula cererea de plată pentru societatea B. S.A..

În mod nejustificat, intimata - reclamantă a susținut că recurentul - pârât a respins cererea de plată ca fiind tardiv formulată deoarece cererea de deschidere a dosarului de daună fost depusă la data de 30.08.2016, asimilând aceasta a fi o reală cerere de plată.

A precizat că din dispozițiile Legii nr. 213/2015 rezultă cu claritate care este termenul limită până la care poate fi depusă o cerere la FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR în scopul încasării despăgubirii.

Legea nr. 213/2015, lege speciala care se aplica cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, a instituit o procedura administrativa pentru a se putea crea raporturi juridice intre recurent si creditorii de asigurări care înțeleg sa se adreseze Fondului in cazul falimentului unui asigurător (ei având posibilitatea prevăzuta de lege de a se adresa si direct asigurătorului in cadrul procedurii de faliment, prin înscrierea la masa credala), FGA nefiind un succesor/reprezentant/continuator/mandatar al asigurătorului in faliment, obligațiile sale fiind obligații noi, ex legem, si nu o continuare a obligațiilor asigurătorului in faliment, iar patrimoniul asigurătorului in faliment nu s-a transmis si nici nu se va transmite către Fond.

Cererea de plata a intimatului-reclamant a fost respinsa ca tardiva deoarece NUMAI depunerea unei cereri de plata investește FGA cu stabilirea despăgubirii si plata acesteia neexistând o obligație prezumtiva de plata a despăgubirii din disponibilitățile FGA. obligație care sa decurgă dintr-o cerere de deschidere a dosarului de dauna.

Intr-adevăr, FGA a respectat art. 18 din Norma ASF nr. 16/2015 in sensul ca a preluat dosarele de dauna, evidentele tehnico-operative si contabile aferente acestor contracte si dosare dar FGA având ca scop protejarea intereselor asiguraților, a creditorilor de asigurare, în general, prin gestionarea acestor evidențe nu sunt soluționate automat, deoarece FGA numai în baza unei cereri de plată poate despăgubi creditorul de asigurare.

Persoanele interesate să primească despăgubiri rezultate din contractele de asigurare încheiate de asigurătorul falit au vocația de a solicita realizarea dreptului de creanță pretins în procedura specială a cererii de plată reglementată de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților și Norma ASF nr. 16/2015 actualizata prin Norma ASF nr. 24/2019. Fondul de garantare a asiguraților nu preia de la asigurătorul în faliment o creanță certa, lichidă și exigibilă.

Faptul că FGA nu este continuatorul asigurătorului în faliment implică o serie de consecințe juridice, printre care și aceea că Fondul nu poate să achite solicitanților fără nici o verificare, analiza și, eventual, cenzura sumele de bani pe care aceștia le cer cu titlu de despăgubiri, ținând cont că Fondul de garantare a asiguraților este obligat să se comporte ca un profesionist în ceea ce privește utilizarea resurselor financiare de care dispune și în considerarea scopului pentru care a fost,înființat, și anume protejarea creditorilor de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător.

In mod greșit, instanța de fond a dispus anularea Deciziei nr. 24016/11.08.2020 si a obligat FGA la analizarea cererii de plată pe fond, deși instrumentarea cererii de plată și a dosarului de daună s-a făcut întocmai și conform cu respectarea prevederilor Legii speciale 213/2015, precum si a Normei ASF nr. 16/2015 actualizata prin Norma ASF nr. 24/20191.

Instanța de fond a stabilit in mod nelegal faptul ca nu poate fi invocata tardivitatea atâta timp cat cererea de deschidere de dosar dauna a fost depusa in termenul legal către autoritatea -recurentă - pârâtă.

Astfel, aceasta eroare pleacă de la ideea potrivit căreia subscrisa ar avea calitatea de mandatar al unui asigurător în faliment, însă Fondul de garantare a asiguraților garantează plata creanțelor de asigurare în virtutea principiului protecției consumatorului produselor și serviciilor de asigurării iar nu către obligații proprii ale recurentului, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarului asigurării cu asigurătorul.

Prin urmare, cererea de deschidere dosar de dauna despre care a menționat intimata-reclamantă precum si instanța de fond, nu echivalează cu depunerea unei reale cereri de plată către FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, cererea formulată de creditorul de asigurare fiind o manifestare a actului de voință al acestuia prin care investește FGA să soluționeze dosarul de daună existent sau; dacă FGA deschide dosare de daună ulterior declarării stării de faliment a asigurătorului și până la denunțarea polițelor de asigurare de lichidatorul judiciar desemnat în respectiva cauză sau prin împlinirea termenului de acoperire a riscului.

Cererea de plată transmisa conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 a fost depusă cu depășirea termenului de 90 de zile, caz în care Comisia Specială din cadrul FGA a stabilit în mod temeinic si legal că a intervenit tardivitatea.

Totodată, termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 este un termen de decădere și reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat să-și exercite acel drept (într-un anumit mod sau anumite condiții), sub sancțiunea stingerii dreptului respectiv, termen ce NU poate fi suspendat sau întrerupt și este incompatibil cu instituția repunerii în

Așadar, pentru soluționarea dosarului de daună nr. unic x și a cererii de plată înregistrată la FGA cu nr. x/17.07.2017, Fondul de garantare a asiguraților a emis în mod întemeiat Decizia nr. 24016/11.08.2020 prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de plată depusă de către intimatul-reclamant, nefiind respectate prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 si art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015 actualizata prin Norma ASF nr. 24/2019.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare la recursul promovat de recurentul - pârât, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

II. Soluția instanței de control judiciar asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

I.1. Aspecte procesuale relevante

Prin cererea formulată la data de 30.08.2016, reclamanta A. S.R.L., prin administrator C., a solicitat deschiderea dosarului de daună ca urmare a producerii riscului asigurat în data de 25.08.2016, astfel cum acesta a fost prevăzut în Contractul de asigurare seria x nr. x din data de 01.03.2016 încheiat între reclamantă și asigurătorul B. S.A.

Prin Decizia nr. 24016/11.08.2020 emisă de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) a fost respinsă cererea de plată, ca tardivă.

Prima instanță, învestită cu soluționarea contestației formulate împotriva deciziei FGA nr. 24016/11.08.2020, a admis acțiunea, a anulat decizia atacată și a dispus soluționarea pe fond a dosarului de daună care o privește pe petenta A. S.A..

În cadrul controlului exercitat în calea de atac a recursului promovată de pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, Înalta Curte constată, contrar celor reținute de prima instanță, că decizia FGA nr. 24016/11.08.2020, a fost emisă cu respectarea legii, judecătorul fondului dând o interpretare eronată dispozițiilor legale incidente cauzei prin raportare la probatoriul administrat (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Astfel, în ceea ce privește tardivitatea formulării cererii, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 și art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, cererea de plată se poate depune la Fondul de Garantare a Asiguraților în maxim 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acest s-a născut ulterior.

Față de aceste dispoziții, în contextul în care în privința B. S.A. hotărârea de deschidere a procedurii de faliment a rămas definitivă la data de 23.01.2017, rezultă că la data de 17.07.2017 când a formulat cererea de plată, reclamanta era decăzută din dreptul de recuperare a creanței de asigurare din disponibilitățile recurentului - pârât.

Susținerile intimatei - reclamante potrivit cărora, în realitate, cererea de plată a fost depusă cu respectarea termenului, în cadrul dosarului de daună nu sunt susținute.

Astfel, din cuprinsul dosarului administrativ se constată lipsa unei alte cereri de plată în interiorul termenului de 90 de zile la care am făcut referire anterior. Într-adevăr, cererea depusă de către reclamantă în fața inspectorului constatator de daune este cea de deschidere a dosarului de daună (prevăzută de art. 12 din Legea nr. 213/2015 și Capitolul II din Norma A.S.F. nr. 16/2015) care nu se confundă cu cererea-tip de plată (prevăzută de art. 14 din Legea nr. 213/2015 Capitolul III - art. 20 din Norma A.S:F. nr. x/2015).

Dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015 și cele ale art. 20 alin. (1) din Norma 16/2015 prevăd în mod expres faptul că:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva societății de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condițiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, și în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanțele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări..."

Fondul nu este un succesor în drepturi și obligații al societăților de asigurare intrate în faliment, fiind doar un garant al plății despăgubirilor, ale cărui obligații se nasc, conform art. 22 din Legea 503/2004 la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară și constatarea stării de insolvență a societății de asigurare/reasigurare, când se naște și dreptul creditorilor de asigurări de a solicita de la Fond plata sumelor cuvenite.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod neîntemeiat a constatat că cererea deschidere a dosarului de daună depusă la data de 30.08.2016 reprezintă o reală cerere de plată și a fost formulată în termen în raport de data deschiderii procedurii insolvenței împotriva societății de asigurare, fiind o creanță născută anterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului față de asigurător.

Având în vedere că data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a falimentului B. S.A. a fost 23.01.2017, iar de la această dată încep a se calcula cele 90 de zile pentru creanțele născute anterior rămânerii definitive hotărârii de insolvență, petenta avea la dispoziție, până la data de 24.04.2017, dreptul de a formula o cerere de plată în vederea recuperării, din disponibilitățile Fondului, a sumelor de bani cu titlu de despăgubire.

Or, formularea cererii de plată de către intimata - reclamantă conform Anexei 6, însoțită de documente justificative, abia la data de 17.07.2017, în contextul în care termenul limită se împlinise în luna aprilie 2017, nu poate fi apreciată a fi în termen astfel că aceasta era decăzută din dreptul de a solicita despăgubiri.

În raport de considerentele anterior expuse, alegațiile recurentului-pârât sunt întemeiate și vor conduce la reformarea sentinței civile prin care prima instanță a admis acțiunea și a obligat FGA la soluționarea pe fond a cererii de deschidere a dosarului de daună.

În consecință, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod nelegal a calificat cererea de la data de 30.08.2016 ca fiind o cerere de plată în forma cerută de Anexa 6 din Norma ASF nr. 16/2015 și a considerat că aceasta atestă o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței, fiind depusă în termen.

Înalta Curte reține contrariul, respectiv cererea intimatei - reclamante a fost depusă cu depășirea termenului de decădere de 90 de zile, prevăzut de art. 14 teza a I-a din Legea nr. 213/2015, iar decizia nr. 24016/11.08.2020 este emisă în mod legal de către recurentul - pârât și se impune a fi menținută.

I.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, fiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurentul - pârât, va casa sentința atacată, iar pe fondul cauzei, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1972 din 17 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.