ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 670/2023

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 06 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.3, în temeiul art. 29 alin (5) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 C. proc. pen., prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O., formulată de contestatoarea-parte responsabilă civilmente A. S.R.L.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 3.07.2023, în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. x/2021, având ca obiect contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, inculpatul B. și partea responsabilă civilmente A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 1.11.2022 și a încheierii nr. 32/CP din data de 21.02.2023 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2021, a fost înregistrată cererea A. S.R.L. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 C. proc. pen.

S-a arătat în motivarea cererii că excepția vizează dispozițiile art. 342 C. proc. pen., în măsura în care nu prevede dreptul părților de a formula cereri și excepții în latura civilă a cauzei, întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a susținut că excepția de neconstituționalitate este admisibilă fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, s-a arătat că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 342 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. în măsura în care nu prevede dreptul părților de a formula cereri și excepții în procedura camerei preliminare cu privire la latura civilă a cauzei.

Examinând admisibilitatea cererii A. S.R.L. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 C. proc. pen., Curtea a apreciat că nu este îndeplinită condiția ca dispoziția legală ce face obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

In această privință, Curtea a reținut că A. S.R.L. are calitate de parte responsabilă civilmente în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. x/2021 în care Tribunalul Neamț a fost sesizat cu rechizitoriul nr. x/2020 din data de 10 noiembrie 2021, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău. La data formulării cererii de sesizare a Curții Constituționale, cauza se afla în procedura de cameră preliminară, în faza contestației.

În procedura de cameră preliminară, A. S.R.L. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț în contradictoriu cu A. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivarea acestei excepții s-au arătat următoarele:

S-au invocat dispozițiile art. 2, art. 246, art. 247 și art. 40 alin. (1) C. proc. civ., susținându-se că este permisă analizarea calității procesual pasive a părții responsabile civilmente introduse în cauză în faza camerei preliminare și că excepția lipsei calității procesual pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie, ceea ce înseamnă că aceasta se află în strânsă legătură cu pretenția dedusă judecății, privește încălcarea unei norme de ordine publică, putând fi invocată de parte sau de instanță în orice stare a procesului, și tinde la împiedicarea judecății pe fond, astfel că a fost ridicată în etapa camerei preliminare prin prisma faptului că este necesar ca încă de la acest moment să fie lămurit cadrul procesual.

Întrucât C. proc. pen. nu a oferit o reglementare a acestei excepții, nerezervându-i vreun articol care să-i stabilească elementele esențiale, iar procedura de cameră preliminară configurează în cea mai mare măsură regimul excepțiilor, stabilind că acestea pot privi legalitatea actelor de urmărire penală, a sesizării instanței și a administrării probelor, statuând și modalitatea în care acestea vor fi analizate, dispozițiile din procedura civilă de drept comun sunt singurele care au oferit o reglementare a excepției procesuale; raportarea la normele procesual civile este justificată, în primul rând, de art. 2 C. proc. civ., potrivit căruia dispozițiile C. proc. civ. se aplică în materie civilă, precum și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrară.

Excepțiile procesuale sunt mijloace de apărare în procesul civil, acestea fiind puse atât la dispoziția reclamantului, cât și la dispoziția pârâtului, în funcție de interesul fiecăruia în a le invoca, având rolul de a întârzia judecata sau de a o opri, iar potrivit art. 248 C. proc. civ., instanța de judecată se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei, astfel că s-a apreciat că se impune soluționarea acestei excepții în procedura camerei preliminare, lămurirea cadrului procesual fiind esențială, în condițiile în care ridicarea acestei excepții procesuale reprezintă un mijloc prin care se exercită dreptul la apărare, părților fiindu-le recunoscută posibilitatea de a invoca în fața judecătorului sau a instanței neregularități ale actelor de procedură, solicitând aplicarea sancțiunilor procesuale specifice și pronunțarea unei soluții care nu implică cercetarea fondului cauzei sau a propunerii formulate în fața judecătorului.

Pe fondul excepției invocate, s-a arătat că A. S.R.L. nu are calitate procesuală pasivă în sensul art. 36 teza I C. proc. civ., întrucât nu există identitate între persoana introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente și persoanele care au calitatea de comitenți ai inculpaților din prezenta cauză (comitenți ar putea fi, după caz, Ministerul Sănătății, Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, C.); nu există un raport de prepușenie între A. S.R.L. și inculpați, niciunul dintre aceștia neaflându-se pe o poziție de subordonare față de această societate, în îndeplinirea atribuțiilor sau executarea funcțiilor care le-au fost încredințate, element esențial în stabilirea raportului de prepușenie, condiție specifică pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, în baza art. 1373 C. civ.

De asemenea, nicio persoană din cadrul A. S.R.L., reprezentant sau angajat, nu a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni dintre cele ce au făcut obiectul cercetării din prezentul dosar.

S-a arătat că, potrivit art. 36 teza I C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părțile din proces și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății, iar în speță Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, în calitate de persoană vătămată, îi revenea obligația de a expune în mod lămuritor motivele de fapt și motivele de drept pentru care solicită introducerea în cauză a societății A. S.R.L., în calitate de parte responsabilă civilmente, în temeiul art. 21 C. proc. pen.

Or, analizând conținutul Adresei nr. x din data de 08.11.2021, emise de Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, este lesne de observat că acesta nu conține niciun temei de drept substanțial ori raționamentul juridic pentru care ar putea fi atrasă răspunderea civilă delictuală a societății A. S.R.L. pentru fapta altor persoane (inculpații B., D., E.).

Referitor la motivele de fapt ale introducerii A. S.R.L., acestea se reduc, în esență, la faptul că această societate ar fi beneficiat în mod direct de plățile efectuate de spital în executarea contractului și s-ar fi bucurat de un avantaj financiar considerabil care a condus în final la sporirea patrimoniului celor două societăți prin mijloace necinstite/dolosive și neconcurențiale.

Or, s-a susținut că, prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. x/2020 nu s-a formulat nicio acuzație împotriva A. S.R.L. ori a reprezentanților săi, așa încât persoana vătămată nu poate invoca o eventuală faptă personală a celei dintâi ca temei pentru a justifica cererea de introducere în cauză a părții.

S-a arătat că, în lipsa îndeplinirii condiției speciale a existenței unui raport de prepușenie între autorii faptelor ilicite și prejudiciabile (inculpații B., D., E.), în calitate de prepuși, și persoana pentru care s-a solicitat introducerea în calitate comitent - parte responsabilă civilmente (A. SRL), nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a societății A. S.R.L. pentru fapta altuia în condițiile art. 1373 C. civ.

Excepția invocată de A. S.R.L. a fost respinsă de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Neamț, soluție menținută de judecătorii de cameră preliminară de la instanța de control judiciar.

În privința acestei excepții, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău constată că aceasta nu a vizat legalitatea unor acte de urmărire penală, ci are ca obiect lipsa calității de parte responsabilă civilmente a A. S.R.L., prin admiterea acestei excepții petenta urmărind scoaterea sa din cauză și respingerea acțiunii civile exercitate de partea civilă S.J.U. Piatra-Neamț împotriva acesteia. Așadar, această excepție nu are legătură cu obiectul procedurii de cameră preliminară la care se referă art. 342 C. proc. pen., ci reprezintă în fapt o excepție ce vizează judecata în fond a cauzei sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.

Prin urmare, s-a arătat că dispoziția legală cuprinsă în art. 342 C. proc. civ..pen., ce face obiectul excepției de neconstituționalitate invocate de A. S.R.L., nu are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată, motiv pentru care excepția este inadmisibilă, astfel că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție a fost respinsă ca atare.

Împotriva încheierii din data de 06 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.3 a declarat recurs, în termenul legal, recurenta A. S.R.L., motivele fiind expuse oral cu ocazia dezbaterilor și consemnate în partea introductivă a hotărârii.

Examinând recursul declarat de recurenta A. S.R.L., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

După cum prevăd dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întruct instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Astfel, alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiții privind atât obiectul excepției de neconstituționalitate - respectiv legi sau ordonanțe în vigoare sau dispoziții în vigoare ori asemenea acte normative - cât și o condiție relativă la existența unei legături între norma atacată sub aspectul constituționalității și obiectul cauzei, cu soluționarea căreia a fost învestită instanța, în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Dispozițiile alin. (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiții de admisibilitate ale excepțiilor de neconstituționalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepție (părțile, procurorul sau instanța din oficiu) și nepronunțarea anterioară a unei decizii privind neconstituționalitatea acelorași reglementări de către Curtea Constituțională.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă, așadar, că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, prin urmare, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

Înalta Curte reține că însăși Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 385 din 04 iunie 2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 25 octombrie 2019), a stabilit că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, din examinarea argumentelor invocate de recurent în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că obiecțiunile formulate de acesta cu privire la dispozițiile art. 342 C. proc. pen. nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României, excepția invocată neavând legătură cu cauza, având în vedere că o posibilă admitere a acesteia nu este de natură să influențeze soluția ce va fi pronunțată în speță și să producă un efect real, concret, în soluționarea cauzei pe fond, situație în care excepția de neconstituționalitate invocată apare ca fiind lipsită de pertinență în raport cu procesul principal în care a fost formulată.

Înalta Curte reține că excepția lipsei calității de parte responsabilă civilmente a A. S.R.L., invocată de aceasta pe fondul cauzei, nu a vizat competența, legalitatea sesizării instanței și nici verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar ceea ce urmărește recurenta prin admiterea acestei excepții este scoaterea sa din cauză și respingerea acțiunii civile exercitate de partea civilă S.J.U. Piatra-Neamț împotriva acesteia, excepția vizând, așadar, judecata în fond a cauzei sub aspectul soluționării laturii civile și nu are, prin urmare, legătură cu obiectul procedurii de cameră preliminară la care se referă art. 342 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, apărarea nu urmărește, în realitate, armonizarea cu legea fundamentală a dispozițiilor art. 342 C. proc. pen., ci se tinde la completarea dispozițiilor enunțate, prin adăugarea la lege, în sensul modificării obiectului procedurii de cameră preliminară prin extinderea acestuia. Însă, aceste aspecte nu pot fi cenzurate pe calea controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Or, modificarea unor dispoziții din C. proc. pen. reprezintă o opțiune de politică legislativă de competența exclusivă a Parlamentului, care nu poate fi cenzurată de instanța de contencios constituțional prin intermediul mijlocului procedural prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, raportat la prevederile art. 146 din Constituția României și art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională verifică constituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare atunci când este ridicată o excepție de neconstituționalitate a acestora în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, și față de faptul că, în speță, excepția invocată nu vizează, în realitate, o problemă de neconstituționalitate, ci de reformare legislativă, Înalta Curte apreciază că aspectele invocate de recurentă nu reprezintă chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 06 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.3.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 06 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.3.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2023.