ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 601/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1481/A din 07 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022 (nr. 1385/2023), printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, au fost respinse, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 328 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen. și art. 347 alin. (3) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile a căror constituționalitate este contestată nu au legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile și în eventualitatea în care Curtea Constituțională le-ar sancționa în sensul dorit de recurent, acesta tot nu le va putea folosi în calea procesuală aleasă.

A reținut că, prin încheierea din data de 06.03.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a răspuns punctual la toate cererile și excepțiile invocate și a înlăturat motivat argumentele părții, astfel că și în situația în care Curtea Constituțională ar sancționa textul în discuție în sensul dorit de inculpat, acesta tot nu ar fi aplicabil în speță, întrucât încheierea contestată întrunește standardele din perspectiva motivării și a dreptului la un proces echitabil.

Mai mult decât atât, a constatat că soluția de casare cu rejudecare pentru motivul invocat de inculpat este posibil a fi dispusă în practică prin aplicarea directă a dispozițiilor art. 6 din CEDO, referitoare la dreptul la un proces echitabil inclusiv în componenta sa privind dreptul la apărare.

Referitor la dispozițiile art. 328 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., a observat că în cauză rechizitoriul contestat a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului.

Concomitent, a reținut că inculpatul a invocat pentru prima oara în contestație verificarea pur formală a rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, care nu este un caz de nulitate absolută, precum și faptul că, potrivit art. 347 alin. (4) din C. proc. pen., în soluționarea contestației nu pot invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută.

A apreciat că, în situația în care Curtea Constituțională ar sancționa textul în discuție în sensul dorit de inculpat, acesta tot nu ar fi aplicabil în speță, întrucât această critică nu a fost invocată în fața instanței de fond și nu mai poate fi valorificată direct în contestație.

În concluzie, a subliniat că invocarea excepției de neconstituționalitate a unor texte de lege care nu vor putea folosi efectiv petentului este un demers inutil și fără legătură cu soluționarea cauzei, motiv pentru care cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale la dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a și ale art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., este inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a și ale art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., din cuprinsul încheierii nr. 364 din 28 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023 (nr. 971/2023), a declarat recurs inculpatul A..

În motivarea căii de atac declarate, a susținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cu referire excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., a precizat că acesta contravine Legii fundamentale prin neîndeplinirea exigențelor de calitate a normei legislative privind accesibilitatea și previzibilitatea, precum și a celor privind dreptul la un proces echitabil, a dreptului la apărare și ale legalității procesului penal, dat fiind faptul că nu reglementează printre soluțiile care se pot pronunța în contestație și desființarea hotărârii primei instanțe și dispune rejudecare de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată.

Totodată, a subliniat că, prin raportare la motivul de contestație privind lipsa motivării încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul București din 6 martie 2023, din perspectiva argumentelor generale și abstracte din considerentele acesteia, precum și a omisiunii de a se oferi o dezlegare tuturor criticilor pe care inculpatul le-a invocat, textul invocat are legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., a precizat că încalcă dispozițiile constituționale privind dreptul la apărare și la un proces echitabil, din perspectiva clarității și previzibilității legii, având în vedere că norma în cauză poate fi interpretată cu o marjă largă de apreciere, având în vedere că în cuprinsul său nu este stabilită modalitatea în care procurorul ierarhic superior verifică rechizitoriul sub aspectul legalității și temeiniciei, inclusiv din perspectiva termenului în care aceasta se efectuează.

Referitor la legătura excepției invocate cu soluționarea cauzei, a menționat că, prin memoriul depus, a criticat modalitatea în care prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a verificat Rechizitoriul nr. x, apreciind-o pur formală prin raportare la data emiterii acestuia, data avizării, complexitatea cauzei, numărul volumelor dosarului de urmărire penală și filele actului de sesizare.

Examinând recursul formulat de inculpatul A., prin raportare la criticile invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă [alin. (1) și (2)]; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [alin. (1)]; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale [alin. (3)] și să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia [alin. (1)].

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

În acest sens, s-a pronunțat în mod constant și Curtea Constituțională (deciziile nr. 1.512 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011, nr. 347 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012, nr. 105 din 5 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 21 mai 2013, nr. 714 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018, nr. 546 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 14 octombrie 2020), prilej cu care a reținut că "dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reprezintă norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții de neconstituționalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Așadar, această procedură face posibilă doar pronunțarea în situațiile date asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată având rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți".

În virtutea acestui rol, instanța de judecată nu realizează, însă, doar o analiză formală a îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Verificând, din această perspectivă, solicitarea de sesizare a instanței de contencios constituțional formulată în fața Curții de Apel București de către inculpatul A., Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că cererea întrunește doar o parte din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, întrucât, deși excepția de neconstituționalitate a fost invocată de o parte din dosar, în fața unei instanțe de judecată și se referă la prevederi [art. 328 alin. (1) teza a II-a și art. 347 alin. (3) din C. proc. pen..] aflate în vigoare care nu au fost anterior declarate ca fiind neconstituționale, textele de lege criticate nu au legătură cu cauza în care acestea au fost invocate, având în vedere faza procesuală în care se află dosarul.

Sub acest aspect, Înalta Curte subliniază că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții care trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile menționate în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității respectivului text de lege (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014).

Rezultă, așadar, că examenul legăturii cu cauza trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și la înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

În acest sens, se constată că obiectul cauzei cu care a fost învestită Curtea de Apel București îl reprezintă contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 24.02.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2023, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2022 din data de 16.01.2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, privind, printre alții, pe inculpatul A..

În speță, inculpatul A. a invocat neconstituționalitatea art. 328 alin. (1) teza a II-a și art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., susținând, în esență, că dispozițiile legale menționate încalcă dreptul la un proces echitabil și nu sunt previzibile, având în vedere că nu reglementează printre soluțiile care se pot pronunța în contestație și desființarea hotărârii primei instanțe și dispune rejudecare de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, respectiv procedura de verificare a rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior sub aspectul legalității și temeiniciei.

Or, având în vedere considerațiile anterioare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că prin cererea de sesizare a Curții Constituționale nu se urmărește constatarea neconstituționalității dispozițiilor normative invocate, ci completarea acestora în sensul urmărit de recurentul inculpat.

În plus, o eventuală decizie a Curții Constituționale prin care condiționează caracterul constituțional al dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a și art. 347 alin. (3) din C. proc. pen. de interpretarea urmărită de recurentul inculpat nu este aptă să influențeze soluția ce s-ar putea pronunța în contestație, având în vedere posibilitatea instanței de a aplica direct dispozițiile art. 6 din Convenție din perspectiva garantării dublului grad de jurisdicție, precum și limitarea cererilor și excepțiilor pe care inculpatul le poate invoca în procedura în curs la cele ridicate în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută, situație în care excepția de neconstituționalitate invocată apare ca fiind lipsită de pertinență în raport cu procesul principal în care a fost formulată.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a și art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., din cuprinsul încheierii nr. 364 din 28 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023 (nr. 971/2023).

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a și art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., din cuprinsul încheierii nr. 364 din 28 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023 (nr. 971/2023).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2023.