ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 493/2024

Ședința publică din data de 26 iunie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 30 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.1, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate de inculpatul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009.

În esență, pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că în speță recurentul a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, față de omisiunea legiuitorului de a reglementa, în mod expres, posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, susținând că se încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituția României.

În examinarea admisibilității cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional relativ la îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte a reținut că în speță condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei nu este îndeplinită.

Astfel, în concret, instanța a constatat că excepția invocată vizează dispoziții dintr-o lege aflată în vigoare [art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009], recurentul inculpat susținând că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituția României.

Potrivit art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 18 noiembrie 2009, potrivit cărora "Încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în termen de 72 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluționează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părților; hotărârea este definitivă." Așadar, ipoteza normativă prevăzută de art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 (calea de atac a recursului) este circumscrisă exclusiv măsurii suspendării și nu privește soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În speță, s-a apreciat că doar aparent excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei, în realitate, prin faptul că a fost soluționat definitiv dosarul penal (prin decizia nr. 364/05 aprilie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018), sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene nu ar mai avea niciun efect, chiar în ipoteza formulării unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Prin urmare, s-a constatat că nu este îndeplinită în cauză condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, chiar și în condițiile în care Curtea Constituțională ar constata neconstituționalitatea textului, nu ar avea o finalitate pentru inculpat, neexistând o cale de atac ulterioară care să permită reformarea hotărârii judecătorești definitive.

v

Împotriva acestei încheieri, recurentul A. a formulat recurs. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 21.06.2024, sub nr. x/2018*/a1.1.1, fiind fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2024, cu citarea recurentului și cu asigurarea apărării obligatorii, întrucât la momentul luării măsurilor premergătoare ședinței de judecată acesta figura ca fiind încarcerat. Ulterior, având în vedere că recurentul nu se mai aflat în stare de deținere, a fost citat la adresa de domiciliu, IPJ Bacău înaintând la dosarul cauzei dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen, semnată de destinatar.

Pentru termenul din 26.06.2024, recurentul A. a transmis la dosar, prin e-mail, la data de 25.06.2024, o cerere prin care a solicitat să se ia act că dorește să renunțe la recursul având ca obiect excepție de neconstituționalitate.

În aceste condiții, având în vedere declarația recurentului A. care reprezintă manifestarea sa unilaterală de voință, în sensul retragerii căii de atac exercitate și, în contextul în care, exercitarea oricărei cereri este guvernată de principiul disponibilității, partea care a formulat cererea putând să o retragă până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte urmează să ia act de retragerea recursului.

În consecință, față de cele reținute, având în vedere cererea recurentului A. în sensul retragerii prezentei căi de atac, reprezentând manifestarea sa de voință valabil exprimată, Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de retragerea recursului formulat de acesta împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.1.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.1.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2024.