ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2024
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 17 aprilie 2024
Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 79 din data de 21 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de petentul A..
Pentru a pronunța o astfel de soluție, prima instanță a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (2), art. 260 alin. (1) și art. 275 din C. proc. pen. nu vizează aspecte care să pună în discuție însăși admisibilitatea cererii de strămutare și nu are legătură cu soluționarea cauzei, așa încât sesizarea instanței de control constituțional nu ar prefigura niciun efect asupra soluției ce se va pronunța în cauza cu nr. x/2024, având ca obiect cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
II. Împotriva dispoziției cuprinse în sentința penală nr. 79 din data de 21 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (2), art. 260 alin. (1) și art. 275 din C. proc. pen. a formulat recurs petentul A..
Cererea de recurs a fost formulată la data de 24.02.2024, ora 20:57, prin e-mail, astfel cum rezultă din cererea de recurs, aflată la dosarul cauzei la fila nr. x.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți și Casație la data de 09.04.2024, fiind repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 17.04.2024.
Petentul A. nu a motivat în scris recursul formulat.
La termenul de judecată din data de 17.04.2024, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția tardivității recursului declarat de petentul A..
III. Analizând excepția tardivității recursului declarat de petentul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă. Din acest punct de vedere, recursul apare ca fiind tardiv formulat pentru următoarele considerente:
Excepția de neconstituționalitate constituie un remediu procedural prin care cetățenii își pot apăra drepturile și libertățile fundamentale prin intermediul instanței de control constituțional, invocând neconformitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță cu Constituția României.
Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă faptul că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, controlul de constituționalitate este unul a posteriori (ulterior) și implică examinarea prealabilă a unor condiții de admisibilitate, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, poate pronunța fie sesizarea Curții Constituționale (când sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992) sau respingerea cererii de sesizare, excepția fiind inadmisibilă (când aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992). În situația în care sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, sesizarea Curții Constituționale este obligatorie.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva soluției de respingere poate fi formulat recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, iar, conform dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
În aceeași ordine de idei, art. 269 alin. (1) C. proc. pen., prevede că la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar la alin. (2) se arată că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Din analiza hotărârii atacate, se constată că aceasta a fost pronunțată la data de 21.02.2024, motiv pentru care termenul de 48 de ore, de declarare a recursului s-a împlinit pentru petentul A. la data de 24.02.2024, ora 02:00.
Or, Înalta Curte constată că prezentul recurs a fost formulat de petentul A. la data de 24.02.2024, ora 20:57, cu mult după expirarea celor 48 de ore prevăzute pentru exercitarea căii de atac a recursului.
Prin urmare, exercitarea căii de atac a recursului după expirarea celor 48 de ore prevăzute de lege atrage în speță incidența dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora, atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
Concluzionând, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de inculpatul petentul A. împotriva dispoziției cuprinse în sentința penală nr. 79 din data de 21 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (2), art. 260 alin. (1) și art. 275 din C. proc. pen. este tardiv formulat și, pe cale de consecință, îl va respinge ca atare.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției cuprinse în sentința penală nr. 79 din data de 21 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (2), art. 260 alin. (1) și art. 275 din C. proc. pen.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2024