ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 13.02.2023, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a și a II-a din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a și a II-a a fost achit inculpatul B. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uciderea din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

În temeiul art. 26 din C. proc. pen., a fost disjunsă acțiunea civilă promovată de persoanele vătămate C., și D., ambii cu domiciliul procesual ales Cabinet de avocat "E." în București, B-dul x, nr. 29.

S-a dispus formarea unui nou dosar, având ca obiect acțiune civilă disjunsă, cu aceleași părți ca și în prezenta cauză și termen în data de 03 septembrie 2023 pentru când se vor cita părțile.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul emis la data de 10.02.2020 în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) din C. pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea.

Instanța de fond a reținut că, pentru a putea fi antrenată răspunderea penală a inculpaților este necesar să se constate întrunite toate elementele care caracterizează latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii tip (să se rețină tipicitatea infracțiunii de uciderea din culpă).

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective, ar trebui să se constate că acțiunile sau inacțiunile inculpaților au fost, în tot sau parte, contrare dispozițiilor legale ori măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii ori pentru desfășurarea unei activități.

Mai precis, ar trebui să se constate că inculpații nu au respectat obligațiile stabilite în sarcina lor prin lege, ordine sau regulamente și că această nerespectare a avut loc în timpul exercitării profesiei.

Urmarea imediată constă în moartea victimei. Astfel, ar trebui să se constate că, anterior momentului desfășurării acțiunilor imputate inculpaților victima era în viață, iar ulterior a intervenit decesul acesteia.

În sfârșit, ar trebuie să se dovedească existența unei legături de cauzalitate între acțiunile/inacțiunile imputate inculpaților și urmarea imediată.

Sub aspectul laturii subiective, ar trebuie să se rețină ca și formă de vinovăție culpa fie cu prevedere (imprudența), fie fără prevedere (neglijența). În caz contrar, s-a reținut că răspunderea penală nu poate fi antrenată (dacă nu există vinovăție) sau nu poate fi antrenată pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 din C. pen. (în cazul intenției ca și formă a vinovăției sunt incidente alte prevederi ale legii penale).

Instanța de fond a cercetat, în primă fază, existența urmării imediate, ulterior elementul material - eventualele acțiuni sau inacțiuni ilicite ale inculpaților, urmând ca în măsura în care aceste două cerințe se constată a exista să verifice și existența legăturii de cauzalitate. În final, a analizat forma de vinovăție a autorilor.

Astfel a subliniat că, pentru a fi antrenată răspunderea penală este necesar a se constata că a intervenit decesul victimei, iar această urmare a avut loc ulterior momentului la care au fost săvârșite presupusele acțiuni/inacțiuni.

Potrivit Concluziilor raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. x decesul victimei F., în vârstă de 8 ani a intervenit la data de 18.04.2015 și s-a produs la Spitalul Municipal Curtea de Argeș.

Potrivit actelor administrate în cauză, minorul a fost internat în Spitalul mun. Curtea de Argeș cu aproximativ 24 de ore anterior intervenției decesului, iar în tot aceste interval de timp s-a aflat sub supravegherea directă a celor 2 inculpați.

S-a reținut, așadar, că urmarea imediată a avut loc în data de 18.04.2015, iar în continuare s-a analizat conduita inculpaților, anterior momentului intervenției decesului.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate în cauză că, în seară zilei de 17.04.2015 minorul F. a fost adus de către părinții săi la Unitatea Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Municipal Curtea de Argeș, întrucât acuza dureri abdominale.

Minorul a fost dirijat către camera de gardă din cadrul secției de pediatrie a spitalului unde a fost primit de către medicul de gardă, inculpata A..

Inculpata a arătat că, inițial a solicitat relații de la mama minorului care i-a precizat că minorul a început să prezinte dureri de burtă și vărsături cu o zi înainte după care acestea au continuat și în ziua prezentării la spital (ziua de vineri). S-a reținut că afirmațiile inculpatei se coroborează cu cele ale persoanei vătămate, mama minorului, care a arătat în fața instanței că, primele semne au apărut în noaptea de 16/17 aprilie 2015 când minorul a reclamat o stare de rău. A vomat și s-a liniștit. A doua zi, în jurul orelor 15 a acuzat dureri de burtă însă după ce i s-a administrat Panadol s-a liniștit din nou pentru o perioadă scurtă de timp. Durerile au revenit în jurul orelor 19 când a luat hotărârea de a merge la spital.

Inculpata a arătat că, în continuare, a cules informații despre afecțiunile anterioare ale minorului chiar de la mama acestuia, spunându-i-se că minorul ar mai fi fost internat anterior la Budimex (Spitalul Clinic de Urgenta pentru copii Maria Sklodowska Curie din București) pentru afecțiuni la plămâni. Instanța de fond a constatat că și aceste afirmații sunt reale, chiar partea civilă D. arătând în declarația din data de 01.10.2021 că fiul său ar fi răcit la plămâni în anul 2010 și a fost internat cu el în București la Budimex

În baza acestor informații furnizate chiar de către mama minorului, inculpata a reținut în anamneza minorului pneumonie cu insuficiență respiratorie.

Instanța de fond a reținut că anamneza a fost corect stabilită de către inculpată chiar dacă aceasta cuprindea date incomplete. Astfel, inculpata a arătat că, după ce a intervenit decesul minorului, contrariată fiind, a efectuat personal unele investigații în urma cărora a aflat că minorul a fost internat la Budimex pentru alte afecțiuni și, mai mult, ar fi fost internat în urmă cu aproximativ 6 ani chiar la Spitalul mun. Curtea de Argeș unde a fost tratat chiar de inculpată pentru bronhopneumonie acută și anemie severă. Însă, aceste antecedente medicale ale minorului nu au fost comunicate medicului de gardă la momentul internării lui, în culpă fiind mama minorului și nicidecum medicul care a depus diligențele necesare stabilirii anamnezei.

În acest sens, instanța de fond a reținut declarațiile persoanei vătămate D. din data de 24.07.2015 potrivit cărora ar fi povestit medicului de gardă doar de internarea de la Budimex pentru o răceală la plămâni. S-a constatat că aceste declarații au fost date la scurt timp după producerea evenimentului negativ, când memoria părții civile nu era afectată de procesul psihic al uitării; de altfel, aceste declarații ale persoanei vătămate/parte civilă nu au fost schimbate în cursul procesului penal pentru a fi puse la îndoială.

În continuare, s-a reținut că, după stabilirea anamnezei, pe baza informațiilor furnizate de către mama minorului bolnav, medicul de gardă a inițiat primele proceduri de verificare a minorului.

Astfel, a fost ascultat cu ajutorul stetoscopului în zona plămânilor constatându-se că nu semne ale unei afecțiuni la nivelul acestor organe. În continuare au fost efectuate investigații asupra inimii, abdomenului, gât, meninge. S-a constat că nu sunt semne că ar avea probleme cardiace, nici meningene, abdomenul era suplu, moale, dureros difuz și avea puțin roșu în gât.

Instanța de fond a constatat că și aceste afirmații ale medicului inculpat au fost reale, mama minorului confirmând în declarația din data de 24.07.2015 că medicul de gardă a ascultat copilul, cu stetoscopul în zona toracelui, față și spate după care l-a întins pe spate și l-a palpat pe abdomen.

Ulterior acestor prime investigații, medicul de gardă, inculpata A., a stabilit diagnosticul inițial de "gastroenterocolită acuta, SDA, colică abdominală" recomandând internarea minorului.

Cu privire la acest diagnostic la internare, instanța a reținut că majoritatea probelor administrate în dosar sunt de natură a demonstra că a fost corect stabilit.

Astfel, potrivit concluziilor cuprinse în raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. x întocmit de SML Argeș "diagnosticul la internare a fost corect stabilit, în concordanță cu simptomatologia și datele examenului clinic obiectiv, tabloul clinic inițial fiind dominat de manifestări gastro-intestinale" .

Concluziile SML Argeș au fost preluate și în cuprinsul Raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de INML în data de 21.10.2016 unde la pct. 7 din concluzii s-a reținut că "diagnosticul la internarea în Spitalul Municipal Curtea de Argeș a fost corect".

Singura lucrare de specialitate care nuanțează aceste aspecte este opinia expertală medico-legală judiciară întocmită de expertul parte G. unde s-a reținut că, "diagnosticul de la internarea în Spitalul Municipal Curtea de Argeș a fost incorect și incomplet, fără a fi obiectivat prin investigații clinice interdisciplinare, examene de laborator și imagistice" .

Aceste concluzii, în urma analizării lor, au fost considerate ca fiind nesusținute științific de către Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul INML Mina Minovici .

Date fiind aceste aspecte precum și faptul că opinia dr. G. nu este susținută de nici o altă probă administrată în cauză, instanța a reținut că diagnosticul la internare a fost corect stabilit. S)-a) confirmat, astfel, și concluzia la care a ajuns procurorul de caz, potrivit căreia diagnosticul la internarea în spital a fost corect stabilit (Rechizitoriu, fila x, alin. (5).

Instanța de fond a reținut, însă, pe baza lucrărilor de specialitate întocmite în cauză că, ulterior stabilirii diagnosticului de internare, se impuneau a fi efectuate mai multe investigații care să permită confirmarea acestui diagnostic, o eventuală completare a sa cu alte afecțiuni descoperite sau după caz stabilirea diagnosticului real, în măsura în care cel inițial a fost greșit stabilit.

Potrivit actului de sesizare a instanței, investigațiile paraclinice (investigații de laborator și imagistice) dispuse și neefectuate pe parcursul internării minorului F. la Spitalul Municipal Curtea de Argeș sunt următoarele: ecografie abdominală, radiografie abdominală pe gol, exudat faringian, examen urină, examen coproparazitologic, hemoleucogramă, coagulogramă, calcemie, uree, TGP, TGO și VSH.

Tot în actul de sesizare s-a reținut că, potrivit Protocolului general privind setul minim de analize obligatorii pentru pacienții care se internează, pentru internările de lungă durată, pe secția de pediatrie, în cazul diagnosticului de gastroenterocolite sunt obligatorii următoarele analize: hemoleucograma cu tablou sanguin, coprocultura.

Analizând înscrisul de la filele x d.u.p., instanța de fond a reținut că, într-adevăr investigațiile minime necesare pentru gastro-enterită cu deshidratare în formă ușoară sau medie erau coprocultura, examen coproparazitologic, urină, homoleucogramă completă, ionograma.

Pe de altă parte, s-a constatat că medicul de gardă, inculpata A. a dispus un examen chirurgical care a fost efectuat în chiar seara internării de către dr. H..

În urma examinării s-a reținut că pacientul minor nu are abdomen acut, nefiind o urgență chirurgicală. Același medic chirurg a recomandat ecografie abdominală și radiografie (în acest sens au fost avute în vedere mențiunile din FOGC, filele x d.u.p. și declarația martorei H., dosar instanță).

Din cuprinsul FOGC a rezultat că medicul de gardă și medicul chirurg au dispus, respectiv recomandat următoarele investigații: examen chirurgical, efectuat în data de 17.04, urocultura, coprocultura, ecografie abdominală și radiografie abdominală pe gol, examen faringian, examen coproparazitologic, HLG "TGP,TGO,VSH, calcemie, uree.

Instanța de fond a apreciat ca fiind relevant și faptul că, în data de 18.04.2015, au fost recoltate probe de exudat faringian și urină pentru un examen bacteriologic, iar probele de sânge și ecografia abdominală au fost amânate pentru data de 20 aprilie 2015.

Cu privire la această amânare a efectuării unor investigații, din declarația inculpatei A. a rezultat, în esență, că efectuarea lor în chiar seara internării era imposibil de realizat în cadrul spitalului municipal Curtea de Argeș întrucât laboratoarele nu funcționau în intervalul vineri, orele 16:00 - luni, orele 08:00 din lipsă de personal, iar starea pacientului nu reclama o urgență în efectuarea lor.

Instanța de fond a reținut că, în cuprinsul Protocolului general privind setul minim de analize obligatorii pentru pacienții care se internează, sunt menționate analizele care se impun a fi efectuate însă nu și perioada de timp/de reacție a medicului .

Din declarația martorului H. a rezultat că nu toate analizele solicitate trebuie efectuate în regim de urgență, unele dintre acestea putând fi amânate: "am recomandat efectuarea unei ecografii abdominale, însă la rece, adică nu era urgentă", "dacă aveam pacienți cu abdomen acut, în momentele în care medicul care deservea ecograful nu era de serviciu, îi direcționam către alt spital" .

S-a reținut că aceste afirmații sunt susținute de cele ale inculpatei A. potrivit cărora "ecografia eu am cerut-o, eu am consemnat-o în fișă; nu am apreciat-o însă ca urgentă; mai mult copilul a fost văzut de către dna. Dr. H. care, fiind și doctor chirurg, dacă ar fi considerat urgentă această ecografie, ar fi făcut-o/dispus-o dânsa" .

Trecând peste faptul că ambii doctori au susținut că au solicitat ecografia abdominală, instanța de fond a reținut unitatea de opinie, potrivit căreia această analiză nu era urgentă.

Instanța de fond a apreciat că toate aceste aspecte, precum și concluziile din majoritatea expertizelor întocmite în cauză, potrivit cărora cei doi inculpați sau doar unul dintre aceștia, în calitatea lor de medici, nu ar fi avut o atitudine medicală incorectă sau neadecvată cazului, sunt aspecte de natură a genera concluzia că anumite investigații medicale pot fi amânate în situația în care pacientul nu prezintă o urgență medicală.

Așadar, pentru a se stabili dacă atitudinea celor doi medici de a amâna efectuarea unor investigații a fost sau nu corectă s-a apreciat necesar a se stabili dacă existau indicii cu privire la o urgență medicală.

Prioritar, instanța de fond a subliniat că nu are cunoștințele necesare și nici competența în a distinge între cauzele cu un grad de urgență ridicat și unul scăzut, astfel că a analizat cu prioritate concluziile și opiniile exprimate de instituțiile abilitate, respectiv specialiștii cooptați ca experți parte.

Astfel, în primul raport de expertiză întocmit în cauză, respectiv Raportul de constatare medico-legală (autopsie) s-a reținut că diagnosticul clinic de internare (diagnostic de etapă) necesită efectuarea unor investigații complementare pentru realizarea unui diagnostic complet, investigații ce ar fi putut evidenția și alte suferințe organo-sistemice. Din documentația medicală rezultă paraclinic determinarea glicemiei (17 aprilie) precum și recoltarea de exudat faringian și urină pentru examen bacteorologic (recoltat în 18 aprilie). De asemenea, s-a indicat coprocultura, ecografie abdominală, radiografie abdominală cu ocazia examenului chirurgical și examen de urină, coproparazitologic, hemoleucograma, TGO, TGP, HSV, coagulograma, calcemie, uree (pentru 20.04.2015), examinări recomandate dar neefectuate/rezultate neconsemnate în FO clinică. (...) S-au constat deficiențe prin neefectuarea investigațiilor paraclinice uzuale, absolut necesare atât pentru confirmarea și paraclinic a diagnosticelor sus amintite, cât și, implicit, completarea diagnosticelor de la internare cu celelalte afecțiuni evidențiate ulterior, în vederea punerii în evidență a complexității afecțiunilor și implicit a conduitei terapeutice și măsurilor medicale de urgență care se impuneau.

În continuare, expertul SML Argeș a făcut trimitere la evoluția stării de sănătate a bolnavului minor în data de 18.04.2015, în intervalul 17,00-17,35. S-a reținut că, începând cu orele 17:00 s-a consemnat apariția semnelor de insuficiență cardio-respiratorie acută (cianoză periorală și a extremităților, tahicardie ulterior, bradicardie, scăderea saturației sanghine a O2, încărcare bronșică cu evoluție rapid nefavorabilă și stop cardio-respirator la ora 17:35) care impuneau o monitorizare a funcțiilor vitale și un tratament de terapie intensivă de urgență.

Instanța de fond a reținut că raportul de expertiză are rolul de a sublinia conduita care s-ar fi impus a fi abordată începând cu orele 17:00 când ar fi apărut primele semne de insuficiență cardio-respiratorie acută, însă nu lămurește în ce măsura starea de sănătate a minorului, pe durata internării, dar anterior acestui moment, impunea sau nu o altă conduită decât cea abordată de inculpați.

Într-adevăr, la ultimul alineat s-a susținut că, în condițiile unor limitări tehnice de investigare, monitorizare și, implicit, de tratament medical adecvat afecțiunilor, era necesară îndrumarea pacientului către o altă unitate medicală de rang superior cu alte posibilități de investigații și tratament medical.

Însă, același expert a subliniat anterior că diagnosticul la internare a fost stabilit corect, după cum și tratamentul recomandat a fost corect indicat.

Apreciind informațiile primite prin acest prim raport de expertiză întocmit de SML Argeș ca fiind incomplete, instanța a analilzat celelalte rapoarte întocmite în cauză.

Astfel, a reținut că al doilea raport de expertiză întocmit în cauză a fost "Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x din data de 21.10.2016" al Comisiei din cadrul INML Mina Minovici .

Analizând pct. vechiul Concluzii din considerentele acestui raport s-a constatat că sunt reținute, în linii mari, concluziile raportului de expertiză întocmit de către SML Argeș.

În acest sens, s-a subliniat că, "evoluția rapid nefavorabilă cu dezvoltarea insuficienței cardio-respiratorii acute și deces, corelat cu lipsa rezultatelor examinărilor de laborator recomandate și a unor investigații de urgență nu a permis stabilirea unor diagnostice complementare ulterioare".

Instanța de fond a reținut că nu s-a lămurit de către Comisia din cadrul INML Mina Minovici dacă toate examinările de laborator recomandate aveau caracterul unor investigații de urgență, doar o parte dintre acestea sau nici una.

De asemenea, nu s-a expus niciun criteriu obiectiv care să permită o înțelegere a termenului "urgent", respectiv dacă există situații generate de starea de sănătate stabilă a pacientului care permit amânarea efectuării unor investigații și situații care justifică urgentarea lor sau dacă, dimpotrivă, indiferent de starea pacientului anumite investigații sunt urgente și altele nu.

Or, s-a apreciat că aceste aspecte sunt cele care interesează în mod special instanța în condițiile în care, așa cum s-a arătat în actul de sesizare, investigațiile nu au fost ignorate de inculpați, ci doar s-a stabilit un termen mai îndelungat în vederea efectuării lor, respectiv după momentul la care a intervenit decesul.

Rămânând în sfera concluziilor expuse în raportul menționat anterior, s-a constatat că, potrivit pct. 9 din dispozitiv (denumit tot Concluzii), există elemente medico-legale care pledează pentru o conduită medicală deficitară privind investigarea pacientului.

Așadar, instanța de fond a apreciat că pot fi primite concluziile finale, care sunt un rezumat al concluziilor anterioare, doar în completarea celor din considerente.

Or, în considerente au fost reținute aceleași aspecte ca și în Raportul SML, respectiv faptul că, ulterior orelor 17:00 (data 18.04.2015), se impunea o monitorizare a funcțiilor vitale și un tratament de terapie intensivă de urgență iar, ulterior, faptul că, în condițiile unor limitări tehnice de investigare, monitorizare și implicit de tratament medical adecvat afecțiunilor, era necesară îndrumarea pacientului către o altă unitate medicală de rang superior cu alte posibilități de investigații și tratament medical.

Instanța de fond a reținut că, în mod cert, cele două deficiențe privesc perioade de timp diferite, fiind greu de admis că un eventual transfer al pacientului, la o altă unitate, s-ar putea realiza în timpul acordării tratamentului de terapie intensivă de urgență.

În continuare, instanța de fond a constatat că, în cuprinsul Suplimentului la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x din data de 21.08.2017, în răspunsul la primul obiectiv sunt identificate, exhaustiv, investigațiile paraclinice dispuse și neefectuate pe parcursul internării minorului, respectiv: ecografie abdominală, radiografie abdominală pe gol, examen urină, examen coprocultură, hemoleucograma, TGP, TGO și VSH

Aceste investigații, în măsura în care erau efectuate, ar fi permis o imagine parțială asupra echilibrului biologic prezentat de pacient, dar suficientă pentru a permite medicului să decidă dacă va menține pacientul în acea unitate medicală sau dimpotrivă va solicita transferul său într-o unitate de rang superior, cu posibilități de evaluare, echilibrare și de terapie intensivă superioară, în considerentele faptului că dotarea și echipa medicală din cadrul spitalului mun. Curtea de Argeș ar fi considerat cazul peste posibilitățile de investigații și terapeutice disponibile.

Răspunsurile la obiectivul 2 (B, în raport) sunt însă cele care justifică într-o bună măsură urgența investigațiilor.

Astfel, s-a reținut că, deși existau premisele unui dezechilibru hidroelectrolitic și acido-bazic al pacientului (prin febră, scaune diaretice, vărsături alimentare), s-a solicitat efectuarea analizelor la sânge pentru a 3-a zi de la internare.

În continuare, au fost detaliate aspectele reținute anterior stabilindu-se că simptomatologia clinică, respectiv febra, scaunele diaretice și vărsăturile alimentare puteau determina un dezechilibru hidroelectrolitic și acido-bazic și impunea investigații paraclinice și imagistică chiar de la momentul internării, iar în caz de imposibilitate de efectuare a acestor investigații, transferul pacientului la o unitate medicală de rang superior care avea posibilitatea de a le efectua.

Așadar, investigațiile paraclinice (sânge și urină) și cele imagistice (ecografie și radiografie) erau impuse în regim de urgență tocmai de simptomatologia pacientului, respectiv de febra, scaunele diuretice și vărsăturile alimentare, din considerentul că toate acestea au ca și efect eliminarea de lichide din corp (apă, săruri, etc..) și pot genera dezechilibre hidroelectrolitic și/sau acido-bazic.

Ultima lucrare întocmită de către comisiile din cadrul INML Mina Minovici este Avizul nr. x/2018 din data de 03.10.2018 .

Potrivit acestui aviz, întocmit de Comisia Superioară medico-legală "nu sunt elemente obiective care să ne permită să afirmăm că asistența medicală acordată la Spitalul Curtea de Argeș a fost neadecvată".

Astfel cum a remarcat și procurorul de caz, aceste afirmații nu au fost motivate, susținute în mod științific.

S-a reținut anterior că simptomatologia pacientului putea determina un dezechilibru hidroelectrolitic și acido-bazic și impunea investigații paraclinice și imagistică chiar de la momentul internării. Asemenea concluzii ale unei Comisii din cadrul INML Mina Minovici au fost înlăturate de către Comisia Superioară din cadrul aceleiași autorități fără însă a se specifica dacă sunt sau nu eronate și fără a se fundamenta această opinie.

În cursul urmăririi penale s-a solicitat motivarea acestui punct de vedere, iar la data de 29.05.2019 au fost comunicate prin avizul x/2018 unele lămuriri. În ceea ce privește asistența medicală acordată de inculpați s-a reținut doar că nu se pot face aprecieri certe cu privire la aportul rezultatelor investigațiilor paraclinice asupra evoluției pacientului.

Instanța de fond, apreciind că aceste din urmă lămuriri vizează în special legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată și mai puțin aspectele care țin de elementul material, a revenit cu adresă la Comisia Superioară solicitând completarea motivării avizului inițial.

În data de 01.08.2022, s-a primit la dosar răspunsul Comisiei Superioare din cadrul INML Mina Minovici .

Potrivit acestui aviz, analizele de laborator ar fi putut aduce date suplimentare, fiind în măsură a dovedi prezența unui simptom inflamator sau a deshidratării.

Aceste lămuriri tind mai degrabă a susține opiniile exprimate în Suplimentul la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x din data de 21.08.2017 potrivit cărora simptomatologia pacientului impunea, încă de la internare, efectuarea investigațiilor paraclinice și imagistice.

De asemenea, instanța de fond a reținut că, din analiza lucrărilor întocmite de experții parte, sunt desprinse următoarele aspecte:

În raportul întocmit de către dr. G. s-a reținut că, având în vedere bogatul istoric al patologiei pulmonare cu potențial de acutizare și riscul de afectare cardiacă, minorul a fost insuficient investigat, incomplet, incorect și greșit diagnosticat .

Instanța de fond a observat anterior că, din bogatul istoric al patologiei pulmonare cu potențial de acutizare doar unele aspecte au fost aduse la cunoștință de către aparținător medicului de gardă, respectiv acea internare la Budimex însă, și cu privire la această internare nu s-a comunicat diagnosticul corect.

Incompleta investigare a minorului a fost reținută și în celelalte rapoarte de expertiză, iar în ceea ce privește greșita diagnosticare, s-a apreciat că nu pot fi reținute concluziile expertului întrucât acestea nu se coroborează cu alte probe din dosar.

S-a mai reținut că prezența unei saturații în oxigen a sângelui arterial (de 92% față de normal 100%) și tahicardia, impunea extinderea investigațiilor și începerea de urgență a unui tratament de prevenire a decompresării cardio-pulmonare.

Instanța de fond a constatat că, în cuprinsul Avizului Comisiei Superioare Medico-Legală din cadrul INML Mina Minovici din data de 01.08.2022 s-a reținut că, din punct de vedere clinic, hipoxia se stabilește la valori mai mici de 90%, dar răsunetul clinic semnificativ apare la valori mult mai mici.

În același sens sunt și explicațiile formulate de prof. dr. I. în cuprinsul Referatului privind asistența medicală a copilului F. .

Contraargumentele aduse de către Comisia Superioară care se coroborează și cu opiniile altor experți în domeniu au determinat instanța să înlăture și aceste aspecte semnalate de expertul parte.

În cuprinsul rapoartelor denumite "Opinie expertală medico-legală" din data de 18.05.2017 și 19.10.2017, ambele semnate de dr. J. s-a reținut că, pe parcursul celor 21 de ore de internare a minorului, tratamentul a fost instituit în conformitate cu diagnosticul clinic stabilit.

În continuare, expertul a reținut că medicul de gardă, după stabilirea diagnosticului de internare, a dispus efectuarea investigațiilor pe care le-a considerat necesare, parte dintre acestea rămânând neefectuate/rezultate neconsemnate în FOCG .

Evoluția pe parcursul zilei de 18.04.2015, începând cu orele 08:00 când dr. B. a preluat garda a fost favorabilă, fără elemente de agravare care să poată fi constatate de către medicul de gardă, asistentele medicale și mama copilului și care să impună investigații suplimentare din partea medicului de gardă, dr. B..

Expertul a concluzionat că atitudinea medicală a medicului B., nefiind medicul curant al copilului, ci medicul de gardă din ziua de 18.04.2015, a fost corectă și adecvată cazului.

Instanța de fond a apreciat că raportul nu este de natură a aduce lămuriri suplimentare. Astfel, deși s-a făcut trimitere la faptul că au existat investigații neefectuate sau al căror rezultat nu a fost trecut în FOCG nu s-a explicat dacă aceste investigații aveau un caracter urgent, respectiv se impuneau a fi efectuate în raport de simptomatologia pacientului sau de starea sa de sănătate ori, dimpotrivă, puteau fi amânate.

Mai mult, expertul a omis a depune concluzii asupra conduitei medicului A., limitându-se a caracteriza doar conduita medicului B.. Însă, nici aceste caracterizări nu au fost fundamentate științific, subliniindu-se că, în calitatea sa de medic de gardă, dat fiind faptul că exista un alt medic curant, a efectuat un act medical corect.

Instanța de fond a apreciat că dr. B. putea să ia act de simptomatologia minorului fie din explicațiile medicului de gardă, la schimbul gărzii, fie din FOCG sau chiar direct de la mama pacientului care era internată cu acesta.

Tot din FOCG dr. B. putea să observe care investigații au fost dispuse și care au rămas neefectuate, majoritatea investigațiilor stabilite de medicul curant având inserată în dreptul lor data efectuării.

Luând act de simptomatologie și de investigațiile dispuse, și dr. B. putea să constate dacă există investigații urgente care nu au fost efectuate și, în respectarea interesului superior dat de viața pacientului, ar fi putut dispune efectuarea lor sau transferul de urgență al pacientului chiar dacă această ingerință a sa ar fi contravenit regulamentelor, ordinelor sau doar cutumei.

De altfel, instanța a apreciat că această concluzie este susținută și de concluziile expuse în Referatul privind asistența medicală a copilului F. întocmit de prof. Dr. I., referat în care se arată că medicul de gardă A. nu l-a orientat pe bolnav spre un alt spital și nici nu și-a alertat echipa (laborator, radiologie) să-i vină în ajutor, fapt ce nu s-a întâmplat nici a doua zi de la internare, la predarea gărzii.

În continuare, instanța a reținut că, în Referatul de specialitate semnat de conf. Dr. K., expertul arată în cadrul concluziilor de la pct. 8 - 10 că investigațiile necesare au fost recomandate în concordanță cu simptomatologia și diagnosticul stabilit la internare și că tratamentul și conduita medicală pe parcursul internării au fost corecte și adecvate diagnosticului stabilit.

Deși expertul a recunoscut că au fost stabilite investigații medicale, nu a făcut trimitere la cele neefectuate și nu a stabilit dacă această neefectuare a unora dintre investigații răspunde tipicității unei conduite medicale corecte.

Așadar, ăn lipsa unei opinii întemeiate științific, instanța de fond a reținut că nu poate primi fără rezerve concluziile expertului.

Analizând Referatul privind asistența medicală a copilului F. întocmit de prof. dr. I., instața a constatat concluzia potrivit căreia dr. A. și apoi dr. B. au instituit un tratament în conformitate cu diagnosticul stabilit, fără a face investigații biologice, care se puteau face în data de 17.04.2015 prin solicitarea laboratorului de la domiciliu sau în 18.04.2015, având în vedere faptul că sâmbătă erau în serviciu la laborator nu mai puțin de 1 biolog, 1 chimist și 2 asistente

Ceea ce aduce în plus această opinie medicală este faptul că, în data de 18.04.2015, o parte din analizele dispuse pentru data de 20.04.2015 puteau fi realizate. Sub aspectul oportunității lor, prof. dr. I. a arătat că, dacă sindromul acut de deshidratare nu a fost sever (severitatea sa nefiind specificată) și starea clinică a fost bună, nu era necesar transferul într-o altă unitate spitalicească, dar explorările ce se puteau face în laboratorul local era indicat să fie făcute, indiferent de severitatea deshidratării.

Instanța de fond a observat o concluzie asemănătoare celei expuse în Suplimentul la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x din data de 21.08.2017 potrivit căreia, sindromul acut de deshidratare generat de simptomatologia pacientului (febră, scaune diaretice, vărsături alimentare), indiferent de severitatea sa, solicita efectuarea investigațiilor paraclinice.

În concluzie, dând eficiență concluziilor expuse în cuprinsul Suplimentului la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x din data de 21.08.2017, întocmit de Comisia din cadrul INML Mina Minovici care, se coroborează în parte și cu concluziile expuse de către prof. dr. I. în cuprinsul Referatului privind asistența medicală a copilului F., întocmit în data de 03.05.2016, instanța a reținut că inculpații A. și B. în calitatea lor de medici primari pediatrici nu au respectat dispozițiile legale care reglementează activitatea de pediatrie și protocolul existent la nivelul spitalului în sensul că:

- nu au efectuat investigațiile paraclinice (sânge și urină) și cele imagistice (ecografie și radiografie) care erau impuse de simptomatologia minorului și nici nu au solicitat transferul pacientului minor, la o altă unitate medicală de rang superior care putea să efectueze aceste investigații, în măsura în care efectuarea lor imediată era imposibil de realizat în cadrul Spitalului mun. Curtea de Argeș.

Instanța a reținut că, prin expertizele menționate anterior s-a imputat inculpatului B. și faptul că, ulterior orelor 17:00 (data 18.04.2015), nu a dispus o monitorizare a funcțiilor vitale și un tratament de terapie intensivă de urgență, însă aceste acte materiale nu au făcut însă obiectul trimiterii în judecată a inculpatului și nu pot fi analizate în această fază procesuală înntrucât instanța și-ar depăși limitele învestirii și, mai mult, ar încălca dreptul la apărare al inculpatului.

Ca atare, instanța de fond nu a cercetat dacă aceste inacțiuni caracterizează conduita inculpatului și dacă acesta ar fi avut posibilitatea efectivă de a monitoriza funcțiile vitale sau de a aplica tratament de terapie intensivă de urgență.

În continuare, instanța de fond a subliniat că inculpații A. și B., în calitatea lor de medici primari pediatrici, nu au efectuat investigațiile paraclinice (sânge și urină) și cele imagistice (ecografie și radiografie) care erau impuse de simptomatologia minorului și nici nu au solicitat transferul pacientului minor, la o altă unitate medicală de rang superior care putea să efectueze aceste investigații, în măsura în care efectuarea lor imediată era imposibil de realizat în cadrul Spitalului mun. Curtea de Argeș, însă, nu orice conduită medicală comisivă sau omisivă neglijentă se transformă într-o infracțiune precum cea analizată în prezenta cauză, pentru antrenarea răspunderii penale fiind necesară dovedirea unui raport de cauzalitate între acțiunea/inacțiunea prestatorului de servicii medicale și decesul pacientului.

Existența unui raport de cauzalitate nu trebuie înțeles ca fiind o relație de cauzalitate completă, fiind suficient ca respectiva conduită medicală deficitară să constituie o cauză concuratoare, condiție sau circumstanță care a condus la decesul pacientului.

Pentru a se stabili această legătură de cauzalitate este necesară întocmirea unui raport de expertiză medico-legală de către un serviciu sau institut de medicină legală prin care un expert medic legist sau o comisie medicală urmează să stabilească existența/inexistența unui raport de cauzalitate între decesul pacientului și conduita medicală adoptată.

Astfel, art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 1 din 20 ianuarie 2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală stabilește că:

(1) Activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter științific organelor de urmărire penală, instanțelor judecătorești, precum și la cererea persoanelor interesate, în soluționarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.

(3) Instituțiile de medicină legală contribuie la realizarea cercetării științifice în domeniul medicinei legale și la îmbunătățirea asistenței medicale, prin elaborarea de opinii științifice medico-legale în cazurile solicitate de organele sanitare.

În cauza de față, s-a dispus și s-au întocmit: Raportul de constatare medico-legală de către SML Argeș (17.07.2015), Raport de nouă expertiză medico-legală de către Comisia din cadrul INML Mina Minovici (21.10.2016), Avizarea acestui raport (31.10.2016), Supliment la Raportul de nouă expertiză medico-legală de către Comisia din cadrul INML Mina Minovici (21.08.2017), Avizarea acestui raport (11.09.2017), Avizul nr. x/2018 din 03.10.2018 al Comisiei superioare Medico-Legală din cadrul INML Mina Minovici, Avizul nr. x/2018 din 29.05.2019 al Comisiei superioare Medico-Legală din cadrul INML Mina Minovici și Avizul nr. x/2018 din 01.08.2022 al Comisiei superioare Medico-Legală din cadrul INML Mina Minovici.

De asemenea, au mai fost întocmite la cererea părților sau de către terți (Colegiul Medicilor) alte lucrări în care sunt expuse opiniile unor specialiști din domeniul medical.

În toate aceste lucrări de specialitate au fost analizate într-un mod mai amănunțit sau, după caz, mai sumar care au fost cauzele decesului minorului F. care a fost conduita medicilor care l-au supravegheat pe minor pe durata internării acestuia în Spitalul mun. Curtea de Argeș și dacă există vreo legătură între actul medical exercitat de către inculpații din prezenta cauză și decesul minorului.

Pentru a stabili existența legăturii de cauzalitate între acțiunile/inacțiunile inculpaților și decesul pacientului instanța de fond a apreciat că este necesar a se stabili, cu prioritate, cauza decesului iar, ulterior, a se stabili dacă actul medical exercitat de către cei doi medici a concurat la acest efect în vreun fel sau nu.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală emis de către SML Argeș, moartea s-a produs prin disfuncție organică multiplă, consecința unei infecții virale acute cu determinări pluriviscerale (meningeale, cardiace, pulmonare, gastro-intestinale) și răspuns inflamator sistemic cu evoluție rapid nefavorabilă particulară (necroză corticosuprarenaliana de tip sdr. Waterhouse-Friederichsen) survenit la o persoană cu deficiență imună.

Având în vedere rezultatul examenului histo-patologic care a evidențiat prezența unor leziuni pulmonare specifice infecției cu citomegalovirus (celule cu morfologie particulară în "ochi de bufniță") și infiltrate limfomonocitare pluriorganice s-a apreciat că infecția sistemică a avut ca etiologie virusul citomegalic.

S-a mai reținut că, din datele clinice prezentate a rezultat că minorul a prezentat în antecedente multiple episoade infecțioase (predominant infecții ale căilor respiratorii superioare și pulmonare) care, coroborat cu etiologia infecțioasă histo-patologic, obiectivează un deficit imunologic preexistent.

În cuprinsul raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de către Comisia din cadrul INML Mina Minovici s-a reținut că, cel mai probabil, cauza medicală a morții a fost insuficiența organică multiplă, survenită în condițiile evoluției unei gastro-enterite cronice nespecifice acutizate cu arii erozive, pe fond de bronșiolită cronică reziduală focală, nespecifică, posibil în condițiile unui deficit imunologic preexistent.

Potrivit Suplimentului la Raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de către Comisia din cadrul INML Mina Minovici, cauza medicală a morții a fost insuficiența organică multiplă, survenită în condițiile evoluției unei gastro-enterite cronice nespecifice acutizate cu arii erozive, pe fond de bronșiolită cronică reziduală focală, nespecifică, posibil în condițiile unui deficit imunologic preexistent.

Dată fiind existența unor contradicții în rapoartele menționate anterior, procurorul de caz a sesizat Comisia Superioară din cadrul INML Mina Minovici . Lucrarea a fost înregistrată la INML Mina Minovici sub nr. x/2018.

În scopul soluționării cererii, Comisia Superioară din cadrul INML Mina Minovici a solicitat Spitalului Universitar de Urgență București să stabilească diagnosticul histopatologic consecutiv efectuării autopsiei numitului F..

Instanța a reținut că unitatea sesizată - Spitalului Universitar de Urgență București - a răspuns acestei solicitări arătând că diagnosticul a fost elaborat prin examinarea fragmentelor de organe recoltate (50 cupe histologice și 25 blocuri aferente cu nr. x; lamele histopatologice primite sunt colorate: 25 hematoxilină-eozina(HE) și 25 van Gieson (vG) .

În urma analizării fragmentelor de organe recoltate s-a stabilit că diagnosticul a fost: pancreatită hemoragică favorizată de o infecție virală care s-a acutizat digestiv la debutul actualului episod patologic pe fondul unei scăderi a rezistenței organismului (modificările din sistemul limfo-ganglionar apendicular și de la baza cavumului)

După primirea acestei lucrări, Comisia superioară a emis avizul x/2018 din data de 03.10.2018 în care a susținut că moartea s-a produs prin insuficiență multiplă organico-sistemică pe fondul stării septice consecutivă unei infecții virale cu multiple diseminări: cerebrale, pulmonare, cardiace, în sfera tubului digestiv - cu pancreatită acută necrotico-hemoragică.

Așadar, la data de 03.10.2018 a fost evidențiată pentru prima dată pancreatita ca fiind unul dintre elementele tanatogeneratoare (cauză a decesului).

Instanța de fond a observat că prima dată când s-a pus în evidență afecțiunea pancreatică a fost în data de 17.07.2015, când medicul specialist legist care a întocmit Raportul de autopsie a constatat la nivelul pancreasului zone de necroză și hemoragie a pancreasului; acest medic nu a identificat însă pancreatita acută necrotico-hemoragică ca și cauză determinantă în intervenția decesului .

Ulterior însă, urmare a faptului că procurorul de caz a sesizat Comisia Superioară din cadrul INML Mina Minovici, cercetările cu privire la cauza/cauzele care au generat decesul minorului au fost reluate.

Pentru a răspunde acestor solicitări, la data de 23.08.2018, prin adresa nr. x/2018, Comisia Superioară din cadrul INML Mina Minovici a sesizat Spitalul Universitar de Urgență București cu solicitarea de a se stabili diagnosticul histopatologic consecutiv efectuării autopsiei numitului F..

Urmare acestei adrese, unitatea sesizată a desemnat-o pe dna. prof. dr. L. care, la data de 29.08.2018, a întocmit un raport elaborat cu privire la afecțiunile pe care le prezenta minorul la momentul intervenției decesului, identificând în același timp și cauza decesului, respectiv "pancreatita hemoragică favorizată de o infecție virală care s-a acutizat digestiv la debutul actualului episod patologic, pe fondul unei scăderi a rezistenței organismului".

Așadar, contrar celor afirmate de către persoanele vătămate, afecțiunea pancreatică a fost pusă în evidență la scurt timp după intervenția decesului, prin chiar raportul de autopsie dar, recunoscută ca și cauză principală a intervenției decesului abia la data de 29.08.2018 prin raportul întocmit de prof. dr. L..

Acest diagnostic a fost valorificat, de altfel, de către Comisia superioară, încă din primul Aviz (cel din data de 03.10.2018), însă fără a dezvolta aspectele semnalate de prof. dr. L., fapt care a generat unele suspiciuni pentru procurorul de caz.

Instanța de fond a reținut că a valorificat acest diagnostic stabilit de către prof. dr. L. din următoarele considerente:

Specialistul care a stabilit acest diagnostic de pancreatită hemoragică și-a axat concluziile pe rezultatele obținute în urma examinării fragmentelor de organe recoltate de la minor. A existat, așadar, o examinare directă a unor fragmente de organe nu doar a concluziilor la care au ajuns anterior alți specialiști și/sau a planșelor fotografice (examinare indirectă).

Competențele profesionale ale specialistului nu pot fi puse la îndoială, acesta având nu doar calitatea de angajat într-una dintre cele mai prestigioase unități medicale din România (Spitalul Universitar de Urgență București), ci și pe aceea de Șef Disciplină Anatomie Patologică în cadrul UMF "Carol Davila" București.

Nu există niciun indiciu în sensul că cercetările efectuate de către prof. dr. L. ar fi putut fi afectate, specialistul făcând parte dintr-o unitate medicală neimplicată în eveniment și având la îndemână nu doar cunoștințe teoretice (profesor universitar) și practice (persoană care profesează într-o unitate medicală de elită), ci și tehnica realizării unor examinări corespunzătoare.

Rezultatul la care a ajuns specialistul nu este contrar celui stabilit prin raportul de autopsie ci dimpotrivă, există concordanță, cu mențiunea că medicul legist nu a acordat acestei afecțiuni caracter determinant în intervenția decesului.

Fiind reținută cauza care a generat intervenția decesului, instanța de fond și-a axat cercetările asupra posibilităților efective ale medicilor de prevenire a urmării imediate, respectiv dacă inculpații ar fi putut să facă ceva care să permită cel puțin ameliorarea stării de sănătate a pacientului minor.

Așa cum s-a arătat anterior, Comisia Superioară din cadrul INML Mina Minovici nu a motivat cele două avize date în cursul urmăririi penale, respectiv cel din data de 03.10.2018 și 29.05.2019 fapt care a determinat procurorul de caz să solicite instanței, în temeiul jurisprudenței CEDO, înlăturarea din probatoriu a acestora.

Ulterior însă, în cursul cercetării judecătorești, Comisia Superioară a emis un nou aviz, respectiv cel din data de 01.08.2022 care, în fapt, reprezintă o completare a avizelor inițiale.

În acest din urmă aviz, aceeași Comisie Superioară detailează consecințele acestui diagnostic reținând: "se confirmă existența unei tanatogeneze diferite față de cea prezentată în cadrul raportului de nouă expertiză medico-legală, în sensul existenței unei cauze inițiale de deces diferite (pancreatită acută necrotico-hemoragică în cadrul avizelor E1 versus gastroenteritei cronice nespecifice acutizate în cadrul Raportului de nouă expertiză medico-legală nr. x/2016)".

În continuare s-a arătat că "nediagnosticarea acestei afecțiuni a fost cauzată de caracterul nespecific al simptomatologiei (nu existau elemente patognomonice pentru o afecțiune pancreatică acută)". În lipsa acestor elemente patognomonice care ar fi putut trăda afecțiunea pancreatică acută, Comisia Superioară a apreciat că diagnosticele prezumtive stabilite la internarea minorului în Spitalul mun. Curtea de Argeș au fost în concordanță cu simptomatologică clinică care sugera mai degrabă o gastroenterită și care a fost la rândul său confirmată de examenul histopatologic.

Analizând lucrarea întocmită de prof. dr. L. s-a constatat că, într-adevăr, examenul histopatologic a confirmat existența unei gastro-enterite cronice nespecifică, acutizată cu arii erozive (pct. 10, dosar instanță, vol. II).

Comisia a susținut, în continuare, că, dat fiind caracterul cronic acutizat al acestei gastro-enterite, cel mai probabil pacientul prezenta la momentul internării o gastro-enterită cronică care s-a acutizat în urma șocului generat de apariția afecțiunii pancreatice; simptomatologia acestei gastro-enterite acutizată mascând simptomatologia pancreatică.

Instanța de fond a reținut, pe baza mențiunilor cuprinse în Ghidul de practică medicală pentru specialitatea gastroenterologie, că simptomele generate de gastro-enterită sunt durerea epigastrică (durere în coșul pieptului) și vărsături și care erau prezente la pacientul minor, iar simptomele specifice pancreatitei acute sunt dureri în etajul abdominal superior .

S-a constatat, așadar, că simptomele specifice gastro-enteritei și cele specifice pancreatitei acute sunt asemănătoare, putând fi mascate unele de către celelalte.

În avizul Comisiei Superioare din cadrul INML Mina Minovici s-au mai reținut următoarele: "Analizele de laborator care ar fi trebuit să fie efectuate în cadrul unității sanitare ante menționate, deși ele ar fi putut aduce date suplimentare, fiind în măsură a dovedi prezența unui sindrom inflamator sau a deshidratării, aceste elemente nu ar fi fost suficiente pentru a stabili diagnosticul inițial tanatogenerator, ci doar consecințele acestuia, care erau evident clinic".

Altfel spus, prin avizul Comisie Superioare din cadrul INML s-a arătat că investigațiile paraclinice (sânge și urină), în măsura în care ar fi fost efectuate, nu ar fi putut conduce la identificarea diagnosticului real, mai precis al afecțiunii care a generat decesul, respectiv pancreatita acută necrotico-hemoragică.

Revenind asupra Ghidului de practică medicală pentru specialitatea gastroenterologie, instanța de fond a constatat că pentru afecțiunea menționată anterior (pancreatita acută) sunt necesare unele investigații în vederea diagnosticării, dar nu și cele privind investigațiile paraclinice (sânge și urină).

Ca atare, chiar dacă cei doi inculpați și-au neglijat atribuțiile de serviciu și nu au dispus efectuarea în regim de urgență a analizelor de laborator, aceste acțiuni sau mai degrabă inacțiuni nu prezintă legătură de cauzalitate cu urmarea imediată și nu pot atrage antrenarea răspunderii penale ci, cel mult, a celei administrative.

Comisia superioară a mai subliniat că, pentru diagnosticarea pancreatitei acute ar fi fost necesară realizarea unor analize de laborator de specialitate - lipaza și amilaza - care nu se lucrează în mod curent dacă nu sunt suspiciuni diagnostice pentru o pancreatită acută.

Potrivit Ghidului de practică medicală pentru specialitatea gastroenterologie, investigațiile paraclinice recomandate sunt: lipaza, singura enzimă cu specificitate și sensibilitate crescută pentru diagnosticul de pancreatită acută. În același ghid se arată că, actualmente se consideră că amilazemia și amilazuria au sensibilitate și specificitate redusă în diagnosticul pancreatitei acute