CASE OF EVT COMPANY v. SERBIA

RESPONDENT

SRB

HOTĂRÂRE

21.06.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF EVT COMPANY v. SERBIA (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

La 7 mai 1996, Curtea Comercială din Leskovac (Priverdni sud u Leskovcu) a ordonat „Jedinstvo”, o societate cu sede la Lebane, să dea reclamantului 87.480 kilograme de sare comună și să își plătească costurile juridice în valoare de 2 850 Dinari iugoslavi (“YUD”). Această hotărâre a devenit finală până la 8 iunie 1996. La 21 iunie 1996, reclamantul a depus o cerere de executare în ceea ce privește hotărârea. La 24 iunie 1996, Curtea comercială din Leskovac („Curtea comercială”) a eliberat un ordin de executare împotriva societății contestate („debitorul”). La 17 octombrie 1996, Curtea Comercială a adoptat o decizie în care a afirmat că debitorul nu a putut elibera suma specificată de sare comună și, în schimb, a ordonat să plătească reclamantului YUD 218.700. 10. Între timp, debitorului a fost transformat în patru companii separate - „Holding Jedinstvo”, “Caričin grad” și “8. novembar”, toate cu sediul în Lebane și „Agrar” cu sediul în Bošnjaca (“debitorii”). 11. La 21 decembrie 1998, Curtea Comercială a ordonat debitorilor să plătească reclamantului YUD 218.700 cu dobânzi legale la 30 octombrie 1996, plus un alt YUD 4.850 pentru costuri juridice, și a decis că au asumat în comun obligațiile financiare ale debitorului inițial. 12. La 12 februarie 1999 și 17 septembrie 1999, Curtea Comercială și Curtea Comercială Înaltă din Belgrad (Viši privilegiedni sud u Beogradu), respectiv, au respins cererile de suspendare a procedurii de executare. 13. La 23 decembrie 1999, reclamantul a depus o depunere la Curtea Comercială, cerând expediția acestor proceduri. 14. Dl Marko Momčilović a devenit ulterior proprietarul reclamantului și reprezentantul autorizat. 15. În acest timp și în timpul anilor care au urmat, reclamantul a propus diferite mijloace de executare, inclusiv conturile bancare, precum și licitarea mobiliară a debitorilor și, dacă este necesar, a bunurilor imobile. 16. La 11 iulie 2001, 25 martie 2002 și, respectiv, 14 noiembrie 2002, reclamantul a depus cereri în acest sens la Curtea Comercială și a solicitat să fie accelerată procedura. 17. La 21 februarie 2004, reclamantul a trimis Curtea Serbiei și Muntenegru o plângere, prin post, declarând, printre altele, că debitorii încă aveau active suficiente pentru a-și plăti obligația de amânare, deoarece Tribunalul Comercial ar fi fost „numai prea bucuros” pentru a declara impozitarea executării (“sud bi [inače] jedva [do]čekao da [to] konstatuje i obavesti nas kako je nemoguće sprovesti izvršenje”). Cu toate acestea, această plângere pare să nu fi ajuns la Curtea Serbiei și Muntenegru. 18. Până la 18 martie 2004, debitorii au plătit reclamantului un total de 838.148,06 Dinari sârbi, moneda internă fiind redenumită între timp. 19. La 22 noiembrie 2004 și 30 noiembrie 2004, reclamantul s-a plâns la Curtea Comercială, la 15 decembrie 2004 la Curtea Comercială Înaltă de la Belgrad, precum și la 2 iulie 2001 și la 15 decembrie 2004 la Curtea Supremă de Serbia (Vrhovni sud Srbije), respectiv 20. La 21 ianuarie 2005, președintele Curții de Comerț a informat reclamantul că procedura de executare a fost împiedicată de angajații debitorilor, precum și de poliție. În timp ce primele au împiedicat fizic judecătorii să efectueze un inventar al activelor mobiliare ale debitorilor, în mai multe ocazii separate, cele din urmă au refuzat să asisteze judecătorii în încercările lor ulterioare de a confisca aceste proprietăți. Președintele a remarcat, de asemenea, că cel mai recent refuz al poliției de a sprijini judecătorii a avut loc la 18 noiembrie 2004, motiv pentru care a trebuit amânat aplicarea. În sfârșit, el a afirmat că procedura va relua imediat ce judecătorul care gestionează cazul a clarificat situația cu șeful poliției locale și a concluzionat că refuzul poliției de a asista judecătorii în sarcinile lor era comun în cazurile în care „lucrătorii necontenți” implicați în obstrucționarea procedurilor de aplicare a justiției. 21. art. 4 § 1 prevede că instanța de executare este obligată să procedeze cu urgență. 22. În conformitate cu art. 47, dacă este necesar, judecătorii pot solicita asistență de poliție. În cazul în care poliția nu furnizează astfel de asistență, instanța de executare informează ministrul Afacerilor Interne, Guvernului sau organismul parlamentar competent de acest eșec. 23. Prezenta lege a intrat în vigoare la 23 februarie 2005, de abrogare a Legii de procedură de executare 2000 în conformitate cu art. 304, însă toate procedurile de executare instituite înainte de 23 februarie 2005 trebuie încheiate în temeiul Legii de procedură de executare 2000. 24. art. 1 prevede că dobânzile statutare se plătesc începând cu data scadenței unei cereri monetare recunoscute până la data decontarii sale (care include acordările acordate prin hotărâri finale de instanță). 25. art. 2 prevede că acest dobânzi se calculează pe baza indicelui oficial al prețurilor cu amănuntul (mesečna stopa rasta cena na malo) plus un alt 0,5% lunar (mesečna fiksna stopa). 26. art. 40 §§ 1-3 prevede, printre altele, că procedura de insolvență judiciară poate fi instituită de creditorul unei societăți, cu condiția ca aceasta să își poată susține creanța și documentul pe care debitorul în cauză nu le poate acoperi în alt mod obligațiile în curs. 27. În conformitate cu art. 54 alineatul (1), Banca Centrală sârbă (Narodna banka Srbije) monitorizează solvabilitatea tuturor entităților corporative și inițiează proceduri de insolvență judiciară în ceea ce privește cele ale căror conturi bancare au fost „blocate” datorită datoriilor în curs pentru o perioadă de 60 de zile consecutive, sau pentru 60 de zile intermitente, în ultimele 75 de zile. 28. Dispozițiile relevante ale prezentei acte se citesc după cum urmează: „Curtea Supremă a Serbiei înființează un consiliu de supraveghere [„Nadzorni odbor”] („Consiliul”). Acest consiliu este compus din cinci judecători ai Curții Supreme aleși pentru o perioadă de patru ani de la sesiunea plenară a Curții Supreme a Serbiei.” „În răspunsul unei plângeri sau ex officio, Consiliul este autorizat să supravegheze procedurile judiciare și să examineze desfășurarea unor cazuri individuale. În urma încheierii acestui proces, Consiliul poate iniția, înaintea Consiliului Înaltului Personal, procedurile de îndepărtare a unui judecător pe baza comportamentului său neconștient sau neprofesional sau propune impunerea de alte măsuri disciplinare.” 29. Articolele 213, 242, 243 și 245 din prezentul cod incriminează „obstrucția unui funcționar în îndeplinirea sarcinilor sale” (sprečavanje službenog lica u vršenju službene dužnosti), „abutilitatea de birou” (zloupotreba službenog položaja), „malfeanță judiciară” (kršenje zakona od strane sudje) și „malfeanță oficială” (nasavestan rad u službi), respectiv 30. art. 340 incrimina „ne-executarea unei hotărâri judiciare” (neizvršenje sudske odluke). 31. Prezentul Cod a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2006, de abrogare a Codului Penal 1977. 32. Dispozițiile relevante referitoare la Curtea Serbiei și Muntenegru și succesiunea Uniunii de Stat a Serbiei și Muntenegru sunt stabilite în hotărârea Matijašević c. Serbia (nr. 23037/04, §§ 12, 13 și 16-25, 19 septembrie 2006).

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 5. On 7 May 1996 the Commercial Court in Leskovac (Privredni sud u Leskovcu) ordered “Jedinstvo”, a company based in Lebane, to hand over 87,480 kilograms of common salt to the applicant, and pay its legal costs in the amount of 2,850 Yugoslav Dinars (“YUD”). 6. This judgment became final by 8 June 1996. 7. On 21 June 1996 the applicant filed an enforcement request in respect of the judgment. 8. On 24 June 1996 the Commercial Court in Leskovac (“the Commercial Court”) issued an enforcement order against the respondent company (“the debtor”). 9. On 17 October 1996 the Commercial Court adopted a decision stating that the debtor could not deliver the specified amount of common salt and, instead, ordered it to pay to the applicant YUD 218,700. 10. In the meantime, the debtor was transformed into four separate companies - “Holding Jedinstvo”, “Caričin grad” and “8. novembar”, all based in Lebane, and “Agrar” based in Bošnjaca (“the debtors”). 11. On 21 December 1998 the Commercial Court ordered the debtors to pay the applicant YUD 218,700 with statutory interest as of 30 October 1996, plus another YUD 4,850 for legal costs, and ruled that they had jointly assumed the financial obligations of the initial debtor. 12. On 12 February 1999 and 17 September 1999, the Commercial Court and the High Commercial Court in Belgrade (Viši privredni sud u Beogradu), respectively, rejected the debtors' requests for a stay of the enforcement proceedings. 13. On 23 December 1999 the applicant filed a submission with the Commercial Court, seeking the expedition of these proceedings. 14. Mr Marko Momčilović subsequently became the applicant's owner and authorised representative. 15. Throughout this time and during the years that followed, the applicant proposed different means of enforcement, including bank account seizures as well as the auctioning of the debtors' movable and, if needed, immovable assets. It emphasised that, where appropriate, police assistance should be sought. 16. On 11 July 2001, 25 March 2002 and 14 November 2002, respectively, the applicant filed requests to this effect with the Commercial Court and urged that the proceedings be expedited. 17. On 21 February 2004 the applicant sent a complaint, by post, to the Court of Serbia and Montenegro, stating, inter alia, that the debtors still had sufficient assets to pay their outstanding obligation, as the Commercial Court would have otherwise been “only too glad” to declare the enforcement impossible (“sud bi [inače] jedva [do]čekao da [to] konstatuje i obavesti nas kako je nemoguće sprovesti izvršenje”). This complaint, however, appears not to have reached the Court of Serbia and Montenegro. 18. By 18 March 2004 the debtors paid the applicant a total of 838,148.06 Serbian Dinars, the domestic currency having been renamed in the meantime. 19. On 22 November 2004 and 30 November 2004 the applicant complained to the Commercial Court, on 15 December 2004 to the High Commercial Court in Belgrade, and on 2 July 2001 and 15 December 2004 to the Supreme Court of Serbia (Vrhovni sud Srbije), respectively. 20. On 21 January 2005 the President of the Commercial Court informed the applicant that the enforcement proceedings had been hindered by the debtors' employees as well as the police. While the former physically prevented the bailiffs from conducting an inventory of the debtors' movable assets, on several separate occasions, the latter refused to assist the bailiffs in their subsequent attempts to seize those very assets. The President further noted that the most recent refusal of the police to assist the bailiffs occurred on 18 November 2004, which is why the enforcement had to be postponed. Finally, he stated that the proceedings would recommence as soon as the judge handling the case clarified the situation with the head of the local police, and concluded that the refusal of the police to assist the bailiffs in their duties was common in cases involving “discontented workers” engaged in the obstruction of judicial enforcement proceedings. 21. Article 4 § 1 provides that the enforcement court is obliged to proceed urgently. 22. Under Article 47, if need be, bailiffs may request police assistance. Should the police fail to provide such assistance, the enforcement court shall inform the Minister of Internal Affairs, the Government, or the competent parliamentary body of this failure. 23. This Act entered into force on 23 February 2005, thereby repealing the Enforcement Procedure Act 2000. In accordance with Article 304, however, all enforcement proceedings instituted prior to 23 February 2005 are to be concluded pursuant to the Enforcement Procedure Act 2000. 24. Article 1 provides that statutory interest shall be paid as of the date of maturity of a recognised monetary claim until the date of its settlement (which includes awards granted by final court judgments). 25. Article 2 states that such interest shall be calculated on the basis of the official retail price index (mesečna stopa rasta cena na malo) plus another 0.5% monthly (mesečna fiksna stopa). 26. Article 40 §§ 1-3 provides, inter alia, that judicial insolvency proceedings may be instituted by a company's creditor, providing that it can substantiate its claim and document that the debtor in question cannot otherwise cover its outstanding obligations. 27. Under Article 54 § 1, inter alia, the Serbian Central Bank (Narodna banka Srbije) shall monitor the solvency of all corporate entities and initiate judicial insolvency proceedings in respect of those whose bank accounts have been “blocked” due to outstanding debts for a period of 60 days consecutively, or for 60 days intermittently, within the last 75 days. 28. The relevant provisions of this Act read as follows: “The Supreme Court of Serbia shall set up a Supervisory Board [“Nadzorni odbor”] (“the Board”). This Board shall be composed of five Supreme Court judges elected for a period of four years by the plenary session of the Supreme Court of Serbia.” “In response to a complaint or ex officio, the Board is authorised to oversee judicial proceedings and look into the conduct of individual cases. Following the conclusion of this process, the Board may initiate, before the High Personnel Council, proceedings for the removal of a judge based on his unconscientious or unprofessional conduct, or propose the imposition of other disciplinary measures.” 29. Articles 213, 242, 243 and 245 of this Code incriminate “obstruction of an official in the performance of his or her duties” (sprečavanje službenog lica u vršenju službene dužnosti), “abuse of office” (zloupotreba službenog položaja), “judicial malfeasance” (kršenje zakona od strane sudije) and “official malfeasance” (nesavestan rad u službi), respectively. 30. Article 340 incriminates “non-enforcement of a court decision” (neizvršenje sudske odluke). 31. This Code entered into force on 1 January 2006, thereby repealing the Criminal Code 1977. 32. The relevant provisions concerning the Court of Serbia and Montenegro and the succession of the State Union of Serbia and Montenegro are set out in the Matijašević v. Serbia judgment (no. 23037/04, §§ 12, 13 and 16-25, 19 September 2006).

§ Cauze similare