ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 mai 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72/PI din data de 14 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 154 alin. (1) raportat la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Germania, a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 5Ks 201 Js 31120/18 Sich pronunțate de Tribunalul Traunstein, Germania, la data de 09.04.2019, rămasă definitivă la data de 17.04.2019, cu privire la persoana condamnată A., cetățean român, în prezent internată într-un spital de psihiatrie din Germania pe perioadă nedeterminată, prin care a fost condamnat la executarea unei măsuri privativede libertate, respectiv internarea medicală într-un spital de psihiatrie, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de lovituri și vătămări cauzatoare de moarte în concurs formal cu vătămarea corporală și vătămare corporală periculoasă aflate în concurs real, conform C. pen. german, fapte incriminate de legea penală română prin dispozițiile art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. (tentativă la infracțiunea de omor) și art. 193 alin. (2) din C. pen. (loviri sau alte violențe), cu aplic. art. 38 C. pen. (concursul de infracțiuni).

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus adaptarea măsurii privative de libertate dispuse prin sentința penală nr. 5Ks 201 Js 31120/18 Sich pronunțate de Tribunalul Traunstein, Germania, la data de 09.04.2019, rămasă definitivă la data de 17.04.2019, cu privire la persoana condamnată A. și a constatat că "internarea într-un spital de psihiatrie conform art. 63 din Codul german" are corespondent în legislația României în măsura de siguranță a internării medicale prevăzută de art. 110 din C. pen.

A dispus transferarea persoanei internate A. în Spitalul de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Jebel, jud. Timiș, în vederea executării măsurii de siguranță a internării medicale prevăzute de art. 110 C. pen., până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

A constatat că numitul A., începând cu data de 17.04.2019, se află internat într-un spital de psihiatrie pe o perioadă nedeterminată, în Germania, iar în perioada 08.09.2018 - 16.04.2019, s-a aflat sub măsura internării provizorii, în baza unui ordin de internare emis de Judecătoria Laufen la data de 08.09.2018.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin sesizarea nr. 1230/II/5/2024 din data de 11.03.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală sub nr. x/2024, la data de 12.03.2024, s-a solicitat recunoașterea sentinței penale nr. 5Ks 201 Js 31120/18 Sich pronunțate de Tribunalul Traunstein, Germania, la data de 09.04.2019, rămasă definitivă la data de 17.04.2019, cu privire la persoana condamnată A. și transferarea persoanei condamnate A., în prezent internată într-un spital de psihiatrie din Germania pe perioadă nedeterminată, într-o unitate spitalicească de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță din România.

În motivarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a arătat că prin adresa nr. x/08.02.2024/M.Io, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara Cererea formulată de către autoritățile judiciare din Germania cu privire la recunoașterea sentinței penale și transferarea într-o unitate spitalicească de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță din România a numitului A..

La cererea formulată, autoritățile judiciare solicitante au atașat certificatul emis în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008; sentința penală nr. 5 Ks 201 Js 31120/18 Sich a Tribunalului Traunstein, din data de 09.04.2019, rămasă definitivă la data de 17.04.2019; raportul medical german cu privire la numitul A. și poziția Ministerului Sănătății din România privind internarea persoanei în cauză într-un spital de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță, conform dispozițiilor art. 163 alin. (1) lit. e)

1

din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Din cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare germane, rezultă că numitul A., începând cu data de 17.04.2019, se află internat într-un spital de psihiatrie pe o perioadă nedeterminată, iar anterior, în perioada 08.09.2018 - 16.04.2019, s-a aflat sub măsura internării provizorii, în baza unui ordin de internare emis de Judecătoria Laufen la data de 08.09.2018.

În probațiune, s-au atașat sesizării următoarele înscrisuri: cererea formulată de către autoritățile judiciare din Germania cu privire la recunoașterea sentinței penale și transferarea într-o unitate spitalicească de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță din România a numitului A., adresa nr. x/08.02.2024/M.Io a Direcției Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției; certificatul emis în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie E008; sentința penală nr. 5 Ks 201 Js 31120/18 Sich din data de 09.04.2019, împreună cu raportul medical german cu privire A. și poziția Ministerului Sănătății din România privind persoana în cauză într-un spital de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Germania și punerea acesteia în executare într-o unitate sanitară din România este întemeiată.

S-a reținut că prin sentința penală nr. 5Ks 201 Js 31120/18 Sich pronunțată de Tribunalul Traunstein, Germania, la data de 09.04.2019, rămasă definitivă la data de 17.04.2019, numitul A. a fost condamnat la executarea unei măsuri de siguranță, respectiv internarea medicală într-un spital de psihiatrie pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de lovituri și vătămări cauzatoare de moarte în concurs formal cu vătămarea corporală și vătămare corporală periculoasă, aflate în concurs real, conform C. pen. german.

În fapt, prin hotărârea de condamnare s-a reținut că în data de 07.09.2018, la ora 10:11, învinuitul s-a deplasat inițial cu autobuzul de la Hallthurm către Bad Reichenhall. Ajuns acolo a ridicat de la poștă un colet cu 5 g de a-PHP. Acest a-PHP este o substanță cu efecte puternice, care este folosită frecvent în mod abuziv ca înlocuitor pentru droguri și despre care se spune că ar avea efectul metamfetaminei. Imediat după ce a ridicat coletul, învinuitul a prizat puțin din a-PHP și a plecat cu taxiul înapoi spre centru. Din timpul cursei cu taxiul învinuitul a început să aibă halucinații și a început a folosi expresii licențioase. In jurul orei 15:15, învinuitul s-a întors la centru. Înainte de ora 17:25, învinuitul a consumat încă aprox. 3 g de a-PHP, apoi a intrat în camera învinuitului B. (persoană vătămată), care consumase la rândul său o cantitate necunoscută de a-PHP. Cei doi au ascultat în cameră muzică la volum ridicat de pe telefonul mobil aparținând bărbatului vătămat B.. Apoi a izbucnit un conflict între învinuit și bărbatul vătămat B.. învinuitul a devenit extrem de psihotic și a fost cuprins de o stare de confuzie și furie fără contact cu realitatea, context în care a distrus mobilierul din cameră și a proferat amenințări (a afirmat față de numitul B.:

"Te iau cu mine în rai!"). Mai târziu, în jurul orei 17:25, învinuitul 1-a lovit pe numitul B. brusc cu pumnul de patru sau cinci ori în zona feței. Inițial, bărbatul vătămat nu s-a apărat, însă când loviturile nu au încetat, acesta 1-a lovit la rândul lui pe învinuit cu pumnul în zona capului și a feței pentru a se apăra. A izbucnit o încăierare. După un timp, învinuitul și persoana vătămată au încetat să se lovească și s-au îndepărtat unul de celălalt. Persoana vătămată a vrut să iasă din cameră, însă învinuitul a luat însă un ciob de la o ceașcă spartă și 1-a prins pe bărbatul vătămat din spate, cu cotul îndoit în jurul gâtului (așa-numita prinsoare de blocare a capului [headlock]). Cu ajutorul ciobului, învinuitul a făcut o tăietură Ia gâtul acestuia, cu scopul de a-l ucide. Persoana vătămată a suferit printre altele în zona gâtului, pe partea dreaptă, la o distanță de aproximativ o lățime de deget dedesubtul unghiului maxilarului de pe partea dreaptă, o leziune, de tipul tăieturii, cu o deschizătură de aprox. 4 cm, situată în linie ușor înclinată din spate sus spre față jos, care a sângerat puternic, precum și imediat deasupra acestei leziuni o mică leziune la nivelul pielii, de tipul unei zgârieturi, situată aproape perpendicular și având o lungime de 2,5 cm, dar și mai multe zone-|problematice la nivelul pielii de tipul zgârieturilor, situate paralel puțin sub proeminența laringeală, precum și dureri de intensitate deloc neglijabilă. în urma loviturilor aplicate persoana vătămată a suferit de asemenea o fractură a osului nazal. Autoritățile judiciare străine au evaluat că, învinuitul a acceptat în tot acest timp, cel puțin în mod tacit, faptul că persoana vătămată ar fi putut deceda. Persoana vătămată a reușit totuși, cu eforturi considerabile, să se elibereze din prinsoarea învinuitului, a ieșit fugind din cameră și s-a baricadat, împreună cu un alt bărbat vătămat, numit C. și cu martorii D., E. și F., într-o cameră de gardă din cadrul aceleiași secții. Ușa a fost încuiată. Acolo i-a fost aplicat un bandaj numitului B.. Au fost chemate poliția și o ambulanță. Învinuitul a încercat să pătrundă în camera de gardă, lovind ușa cu forță, în cele din urmă ușa ieșind din încuietoare. Între timp, învinuitul s-a îndreptat către bucătărie și a luat asupra sa un cuțit cu zimți, cu lungimea lamei de aprox. 15 cm. Apoi s-a întors la camera de gardă și a intrat în cameră, aplicând mai multe lovituri cu cuțitul de sus în jos în direcția gâtului bărbatului vătămat G., timp în care a luat în calcul posibilitatea de a-1 răni pe acesta. Scopul real al acțiunii învinuitului a fost însă de a continua să-l atace pe numitul B.. Martorul C. a reușit să se apere de o parte din lovituri ținând un scaun în sus. Cu toate acestea, bărbatul vătămat a fost rănit de cuțit în zona mâinii și a capului, prin cel puțin 2 lovituri. Acesta a suferit o leziune de aproximativ 9 cm la mâna stângă, pe partea interioară, o tăietură de 15 mm până la 5 cm în zona dreaptă a scalpului, situată pe partea laterală, aproximativ în zona marginii superioare a mușchiului temporal. Persoana vătămată B. a fugit apoi afară din cameră, iar învinuitul i-a dat imediat drumul numitului C. și s-a grăbit să-l urmărească pe B., cu scopul de a-și continua fapta, însă nu l-a mai putut ajunge. Ceilalți s-au îndreptat spre o zonă asigurată a centrului, adiacentă locului faptei, iar numitul C. a blocat ușile cu sticlă rezistentă specială. Învinuitul a vrut apoi să se întoarcă la bărbatul vătămat C. și la ceilalți martori și a lovit cu o furie semnificativă ușile din sticlă blindată ale zonei asigurate, astfel că un geam al ușii s-a crăpat, apoi s-a întors în camera sa și a fost reținut fără a opune rezistență.

O probă de sânge, recoltată de la învinuit la data de 07.09.2018, a evidențiat, conform analizei corespunzătoare efectuate de Centrul de toxicologie medico-legală [FTC] Munchen (expertizele din 20.09.2018 și 15.11.2018, filele x/192 din dosar, x din dosar), pe de o parte administrarea de medicamente cu substanțele active Quetiapină și Zuclopentixol, iar, pe de altă parte, administrarea cel puțin a unui tranchilizant de tipul benzodiazepinelor; nu s-a probat prezența alcoolului în sânge. În cadrul analizei unei probe de păr, s-a putut dovedi prezența cocainei și a metaboliților acesteia într-un interval foarte scăzut până la mediu, fapt ce poate fi corelat cu o administrare ocazională a substanței, precum și prezența unor componente de droguri sintetice moderne, în special a-PHP. In plus, s-a dovedit prezența a diferite substanțe active din medicamente folosite pentru tratarea printre altele a afecțiunii de bază a învinuitului (Piritramidă cu rol de opioid pentru tratarea durerilor acute; Diazepam și Lorazepam cu rol de calmante; Aripiprazol cu rol de neuroleptic atipic; Chlorprotixen cu rol de antipsihotic cu potentă scăzută; Haloperidol cu rol de neuroleptic; Pipamperon cu rol de neuroleptic; Quetiapină cu rol de neuroleptic atipic; Risperidon cu rol de substanță activă pentru tratarea tulburărilor psihice; Trazodon pentru tratarea depresiilor și Zuclopentixol cu rol de neuroleptic). Învinuitul suferă de politoxicomanie și de schizofrenie paranoidă cronică. Schizofrenia a scăpat de sub control din cauza efectului acut al a-PHP și a intervenit exacerbarea strii patologice, situație care persistă și în prezent. Drept urmare, s-a considerat de către autoritățile judiciare străine că nu a putut realiza injustețea faptelor sale la momentul comiterii acestora și nu a putut acționa în funcție de această înțelegere, astfel că s-a reținut lipsa de discernământ pe fondul unei tulburări psihice patologice, în plus a existat o intoxicare acută ca tulburare psihică patologică de natură provizorie.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

În continuare (alineatul doi) textul prevede că hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.

Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004, necesare pentru recunoașterea și executarea sentinței penale nr. 5Ks 201 Js 31120/18 Sich pronunțate de Tribunalul Traunstein, Germania, la data de 09.04.2019, rămasă definitivă la data de 17.04.2019, cu privire la persoana condamnată A..

Astfel, numitul A. (în prezent internat într-un spital de psihiatrie din Germania pe perioadă nedeterminată) a fost condamnat la o măsură privativă de libertate, respectiv internarea medicală într-un spital de psihiatrie, pentru comiterea, pe fondul acestei stări preexistente, a infracțiunilor de tentativă de lovituri și vătămări cauzatoare de moarte în concurs formal cu vătămarea corporală și vătămare corporală periculoasă aflate în concurs real, conform C. pen. german.

S-a precizat că hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, a rămas definitivă la data de 17.04.2019, faptele pentru care s-a aplicat măsura de siguranță constituie și în România infracțiuni și autorul acestora ar fi sancționabil (conform C. pen. român, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate A., comise la data de 07.09.2018, sunt incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. (tentativă la infracțiunea de omor) și art. 193 alin. (2) C. pen. (loviri sau alte violențe) cu aplic. art. 38 C. pen. (concursul de infracțiuni), iar persoana condamnată este cetățean român.

S-a constatat, de asemenea, că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a reținut că în cauză se impune adaptarea măsurii dispuse prin sentința penală nr. 5Ks 201 Js 31120/18 Sich pronunțate de Tribunalul Traunstein, Germania, la data de 09.04.2019, rămasă definitivă la data de 17.04.2019, respectiv se impune a constata că "internarea într-un spital de psihiatrie, conform art. 63 C. pen. german" are corespondent în legislația României în măsura de siguranță a "internării medicale", prevăzută de art. 110 C. pen.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea 302/2004 în sensul acestei legi prin pedeapsă se înțelege pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea ori măsura privativă de libertate aplicată, printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanță penală, ca urmare a unei acțiuni penale.

În cazul de față, "internarea într-un spital de psihiatrie" dispusă de autoritățile judiciare din Germania, constituie o "măsură privativă de libertate", respectiv constituie o pedeapsă în sensul Legii nr. 302/2004. Măsura dispusă de autoritățile judiciare din Germania are ca și corespondent în România măsura de siguranță a "internării medicale", prevăzută de art. 110 C. pen., ce se poate lua în condițiile art. 107 C. pen., pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală față de o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.

Împotriva sentinței penale nr. 72/PI din data de 14 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat apel persoana condamnată A. invocând faptul că nu este de acord cu transferul în România.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte. Atunci când condițiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracțiuni, instanța poate dispune recunoașterea parțială a hotărârii judecătorești. În acest caz, anterior pronunțării sentinței prevăzute la alin. (6), instanța solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din Ministerul Justiției, să precizeze dacă și în ce condiții este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage certificatul.

Potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la lit. a)-e) din lege. În conformitate cu prevederile art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) și e) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: hotărârea este definitivă și executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; persoana condamnată are cetățenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România.

Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Conform prevederilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când: a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României; c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei; g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa: (i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârea judecătorească pronunțată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Raportând considerentele anterior menționate la cauza dedusă judecății se constată că, prin sentința penală nr. 5Ks 201 Js 31120/18 Sich pronunțată de Tribunalul Traunstein, Germania, la data de 09.04.2019, rămasă definitivă la data de 17.04.2019 (conform certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină), numitul A. a fost condamnat la executarea unei măsuri de siguranță, respectiv internarea medicală într-un spital de psihiatrie pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de lovituri și vătămări cauzatoare de moarte în concurs formal cu vătămarea corporală și vătămare corporală periculoasă, aflate în concurs real, conform C. pen. german.

Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat A. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al unei tentativei la infracțiunea de omor, prevăzute art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. și al infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. (concursul de infracțiuni).

În ceea ce privește exprimarea consimțământul pentru transfer, persoana vizată inițial a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului, iar în motivele de apel transmise a revenit asupra poziției exprimate, solicitând să rămână în statul german.

În privința eficienței unei lipse a acordului la transfer, reține că nu este necesar consimțământul atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Se constată că apelantul A. este cetățean român, iar, din documentele transmise de statul solicitant a rezultat că, prin decizia din 27 august 2020 a Oficiului pentru străini din Germania, apelantul a pierdut dreptul de ședere în Germania, fiind emisă o interdicție de intrare în această țară pe o perioadă de 10 ani de la data plecării.

Verificând motivele de refuz al recunoașterii sau executării, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză. Astfel, din fișa de cazier și datele de la dosar, nu rezultă că numitul A., ar mai fi fost condamnată, în România sau într-un alt stat, pentru aceleași infracțiuni și acesta nici nu beneficiază, pe teritoriul satului de cetățenie, de imunitate de jurisdicție penală.

Totodată, instanța de control judiciar constată că în mod judicios prima instanță a dispus adaptarea măsurii dispuse prin sentința autorităților germane, care în ipoteza particulară evaluată a dobândit caracter determinat. Astfel, măsura aplicată apelantului A. de către autoritățile străine constând în "internarea într-un spital de psihiatrie, conform art. 63 din Codul german" are corespondent în legislația României în măsura de siguranță a internării medicale, prevăzută de art. 110 din C. pen.. Potrivit acestui text, când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive și prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În consecință, considerând întrunite condițiile de recunoaștere și executare a hotărârii definitive pronunțate de autoritatea judiciară străină, astfel cum și prima instanță a reținut, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 72/PI din data de 14 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 72/PI din data de 14 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 mai 2024.