Secțiunea a treia Cerere nr. 8262/04 prezentată de Ludivine NARCISI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 iunie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, J.-P. Costa, e. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, I. Ziemel, I. Berro-Lefevre, judecători, și dlui S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 27 februarie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie în fața recurentei, Ludivine Narcisi este un resortisant francez, născut în 1976 și rezident în Quievrechain. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Blandine Olivier-Denis, avocat în Valenciennes. Guvernul pârât este reprezentat de domnul Edwige Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 30 decembrie 1998, angajatorul recurentei, SA Langudocian de bijuterii, și-a încheiat perioada de probă pentru un loc de muncă de vânzătoare. Printr-o hotărâre din 4 septembrie 2000, consiliul de administrație din Valenciennes a luat în considerare faptul că: a avut loc o încălcare abuzivă a contractului de muncă pe durată determinată și a acordat recurentei diverse indemnizații. La 26 aprilie 2002, instanța de apel a lui Douai a infirmat hotărârea cu privire la caracterul abuziv al rupturii, dar a acordat recurentei o sumă cu titlu de rechemare a salariilor și a concediilor plătite pe ore suplimentare. Printr-o declarație primită la grefa Curții de Casație la data de 31 mai 2002, recurenta s-a ocupat de casare fără a fi reprezentată de un avocat în Consiliul de Instanță și în Curtea de Casație (denumită în continuare "Avocatul în Consiliul de Consiliu") dar cu adresa avocatului său în instanța de judecată. La 1 iulie 2002, acesta din urmă a adresat grefei Curții de Casație un memoriu în patru exemplare în numele reclamantei. Potrivit guvernului, memoriul în apărare întocmit de avocatul SA Langudocian de bijuterii, depus la grefa Curții de Casație la 20 decembrie 2002, a fost comunicat recurentei printr-o scrisoare simplă la 24 decembrie 2002, în conformitate cu art. 992 din noul Cod de procedură civilă. Printr-o scrisoare din 8 ianuarie 2003, avocatul recurentei a solicitat grefa Curții de Casație a instanței informații cu privire la stadiul procedurii, despre care nu a fost nici o noutate de la trimiterea memoriului său. Printr-o scrisoare în răspuns din 15 ianuarie următor, grefa la Printr-o scrisoare din 25 martie 2003, grefa Curții de Casație a informat recurenta că o ședință ar fi stabilită, în principiu, în luna iulie 2003 cu privire la cauza sa. Prin scrisoarea din 30 august 2003, recurenta a fost informată cu privire la hotărârea camerei sociale a Curții de Casație din 9 iulie 2003, care își declara recursul neacceptat, în special în ceea ce privește viza de Observații scrise din partea SCP Lyon-Caen, Fabiani și Thiriez, avocat al societății Langudociene de bijuterii și ale memoriilor părților sau ale mandatarilor acestora primite la grefa Curții de Casație GrieFS Invouchuch la art. 6 din convenție, recurenta se plângea a încălcat principiul contradicției în fața Curții de Casație din cauza lipsei comunicării observațiilor scrise și a memoriilor adversarului său. Pe același temei, aceasta se plângea și de lipsa comunicării raportului consilierului raportor în apropierea Curții de Casație, de lipsa unui răspuns din partea Curții de Casație (articolul L. 131-6 din Codul Organizației Judiciare) prin intermediul pe care l-a dezvoltat în memoria sa și, în cele din urmă, de la absența de a se pronunța în instanță în fața Curții de Casație, în timp ce avocatul Consiliului adversarului său și-ar fi prezentat observațiile verbale, ceea ce nu i-ar fi permis să se apere în mod egal cu acesta din urmă. Curtea arată că, la 8 septembrie 2006, președintele Camerei a decis să comunice cererea guvernului pârât și să pună în aplicare art. 29 alineatul (3) din convenție pentru a fi examinate în comun admisibilitatea și fondul cauzei. Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii la 28 noiembrie 2006. Curtea arată că, prin scrisoarea din 5 decembrie 2006, avocatul recurentei a fost invitat ulterior să își prezinte observațiile ca răspuns la observațiile guvernului, precum și la cererile recurentei cu titlu de satisfacție echitabilă. Cu toate acestea, Curtea constată că avocata recurentei nu a transmis o scrisoare de rechemare, deși i s-a adresat o scrisoare de rechemare prin recomandarea cu aviz de primire la 23 februarie 2007, avertizând cu privire la posibila radiere a cererii de rol în la. În concluzie, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bošjan domnul Zupančič Prezidențial
Requête n
o
8262/04
présentée par Ludivine NARCISI
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 21 juin 2007 en une chambre composée de
:
MM.
B.M. Zupančič,
président,
J.-P. Costa,
M
mes
E. Fura-Sandström,
juges,
et de M. S.
Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 février 2004,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
lle
Ludivine Narcisi, est une ressortissante française, née en 1976 et résidant à Quievrechain. Elle est représentée devant la Cour par M
e
Blandine
Olivier-Denis, avocate à Valenciennes. Le gouvernement défendeur est représenté par M
me
Edwige
Belliard, Directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 30 décembre 1998, l’employeur de la requérante, la SA
Languedocienne de bijoux, mit fin à sa période d’essai pour un emploi de vendeuse. Par un jugement du 4 septembre 2000, le conseil des prud’hommes de Valenciennes considéra qu’il s’agissait d’une rupture abusive du contrat de travail à durée déterminée et octroya diverses indemnités à la requérante. Le 26 avril 2002, la cour d’appel de Douai infirma le jugement sur le caractère abusif de la rupture mais accorda à la requérante une somme à titre de rappel de salaires et de congés payés sur heures supplémentaires.
Par une déclaration reçue au greffe de la Cour de cassation le 31
mai
2002, la requérante se pourvut en cassation sans être représentée par un avocat au Conseil d’Etat et à la Cour de cassation (ci-après, «
avocat aux Conseils
») mais avec l’assistance de son avocat à la cour d’appel.
Le 1
er
juillet 2002, ce dernier adressa au greffe de la Cour de cassation un mémoire en quatre exemplaires au nom de la requérante.
Selon le Gouvernement, le mémoire en défense produit par l’avocat de la SA
Languedocienne de bijoux, déposé au greffe de la Cour de cassation le 20 décembre 2002, fut communiqué à la requérante par une lettre simple le 24 décembre 2002, en application de l’article 992 du nouveau code de procédure civile.
Par une lettre du 8 janvier 2003, l’avocat de la requérante demanda au greffe de la Cour de cassation de l’informer de l’état d’avancement de la procédure, dont il était sans nouvelle depuis l’envoi de son mémoire. Par une lettre en réponse du 15
janvier
suivant, le greffe l’informa que le dossier se trouvait «
en attente de la nomination d’un conseiller rapporteur
».
Par une lettre du 25 mars 2003, le greffe de la Cour de cassation informa la requérante qu’une audience serait en principe fixée au mois de juillet
2003 concernant son affaire.
Par une lettre du 30 août 2003, la requérante se vit notifier l’arrêt de la chambre sociale de la Cour de cassation du 9 juillet 2003, qui déclarait son pourvoi non admis, notamment au visa des «
observations écrites de la SCP
Lyon-Caen, Fabiani et Thiriez, avocat de la société Languedocienne de bijoux
» et des «
mémoires des parties ou de leurs mandataires reçus au greffe de la Cour de cassation
».
1.
Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaignait
d’une atteinte au principe du contradictoire devant la Cour de cassation en raison de l’absence de communication des observations écrites et mémoires de son adversaire.
2.
Sur le même fondement, elle se plaignait également
de l’absence de communication du rapport du conseiller rapporteur près la Cour de cassation, de l’absence de réponse par la Cour de cassation (article L. 131-6 du code de l’organisation judiciaire) au moyen qu’elle avait développé dans son mémoire et, enfin, de l’absence de convocation à l’audience devant la Cour de cassation alors que l’avocat aux Conseils de son adversaire y aurait présenté ses observations oralement, ce qui ne lui aurait pas permis de se défendre à armes égales avec ce dernier.
La Cour relève que, le 8 septembre 2006, le président de la chambre a décidé de communiquer la requête au gouvernement défendeur et de faire application de l’article 29 § 3 de la Convention afin que soient examinés conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire. Le Gouvernement a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête le 28 novembre 2006.
La Cour relève que, par lettre du 5 décembre 2006, l’avocate de la requérante a ensuite été invitée à présenter ses observations en réponse à celles du Gouvernement ainsi que les demandes de la requérante au titre de la satisfaction équitable. Cependant, la Cour constate que l’avocate de la requérante n’a pas transmis d’observations, bien qu’une lettre de rappel lui ait été adressée en recommandé avec avis de réception le 23 février 2007, l’avertissant de la possible radiation de la requête du rôle en l’absence de réponse. L’avis de réception de cette lettre est parvenu à la Cour dûment signé par l’avocate le 5 mars 2007.
La Cour en conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1
in fine
de la Convention.
Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago
Quesada
Boštjan M.
Zupančič
Greffier
Président