În cauza Peca c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii L. Loucaide, președinte, C.L. Rozakis, N. Vajić, domnii K. hagiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători, și domnul S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 mai 2007, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 14846/05) îndreptată împotriva Republicii Elene de un resortisant albanez, domnul Kastriot Peca ( reclamanta, care a sesizat Curtea la 13 aprilie 2005 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 23 iunie 2006, Curtea a decis să comunice cazul întemeiat pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din convenție, aceasta a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Părțile au prezentat observații scrise cu privire la observațiile celeilalte părți. De asemenea, au fost primite observații din partea guvernului albanez, care și-a exercitat dreptul de a interveni [art. 36 alineatul (1) din convenție și art. 44 din Regulamentul de procedură]. La 11 martie 2004, reclamantul a fost arestat și pus în arest provizoriu pentru trafic de droguri, asociere de răufăcători și port de arme interzise. La 29 martie 2005, Curtea de Assesie din Atena l-a declarat vinovat și l-a condamnat la 13 ani de închisoare (hotărârea nr. 974/2005). Aprilie 2005, reclamantul a răspuns la apel. Ședința a fost stabilită la 14 martie 2007, iar apoi a fost amânată la 16 mai 2007. Reclamantul susține că a fost condamnat în pofida nevinovăției sale și că procedura penală diligentă împotriva sa are o durată excesivă de timp. Curtea va examina aceste obiecțiuni din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție, ale cărei părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. Cu privire la motivul întemeiat pe durata procedurii privind admisibilitatea Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 11 martie 2004, odată cu arestarea reclamantului și nu a încetat încă, procedura fiind în prezent pendinte și, prin urmare, a durat deja mai mult de trei ani pentru două instanțe. Caracterul rezonabil al duratei procedurii 10. Guvernul pârât susține că durata procedurii nu a depășit termenul rezonabil menționat la art. 6 alineatul (1) din convenție. În această privință, guvernul pârât invită Curtea să ia în considerare complexitatea cauzei, care se datorează gravității infracțiunilor comise și numărului de inculpați. 11. La rândul său, guvernul albanez admite că cauza prezenta o anumită complexitate în etapa de cercetare, dar consideră că termenul scurs între condamnarea reclamantului în primă instanță și audierea în apel este prea lung. 12. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 13. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi citată anterior). 14. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul pârât nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea constată în special că cauza nu era deosebit de complexă și că nu poate fi criticată de lipsa diligenței reclamantului. În ceea ce privește comportamentul autorităților, Curtea arată în special că ședința în apel a fost stabilită inițial la aproape doi ani de la introducerea acțiunii și ia act de faptul că acest termen nu a fost justificat în niciun fel de guvernul pârât. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în cazul de față, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) cu privire la motivul întemeiat pe echitatea procedurii privind admisibilitatea 15. În măsura în care recurentul pare să conteste echitatea procedurii, Curtea amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante a organelor convenției, conformitatea unui proces cu cerințele articolului 6 alineatul (1) din convenție trebuie, în principiu, să fie examinată pe baza procedurii în ansamblul său, și anume după încheierea acesteia (a se vedea, de exemplu, Bernard c. Franța, Hotărârea din 23 Cu toate acestea, în anumite cazuri excepționale, nu se poate exclude posibilitatea ca un element determinat să fie atât de decisiv încât să permită Curții să judece echitatea procesului într-un stadiu mai timpuriu, chiar înainte ca instanțele naționale să fi pronunțat o hotărâre definitivă în cauza (Deligiannis c. Grecia, (dec.), n 5074/03, 5 În iunie 2003), Curtea, menționând că procedura penală împotriva reclamantului este în prezent pendinte în fața instanțelor naționale, nu identifică nici o circumstanță de acest gen. 16. Prin urmare, în stadiul actual al procedurii, acest motiv este prematur și trebuie respins în temeiul art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 17. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 942 EUR (EUR) pentru daune materiale. Această sumă corespunde salariilor și altor prime pe care le-ar fi încasat dacă nu ar fi fost în închisoare. De asemenea, solicită 300 000 EUR pentru daune morale. 19. Guvernul pârât afirmă că o constatare a încălcării ar constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă, iar guvernul albanez nu se pronunță asupra acestei chestiuni. 20. Curtea reamintește că constatarea încălcării convenției la care ajunge rezultă exclusiv dintr-o necunoaștere a dreptului reclamantului de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil În aceste circumstanțe, Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între pretinsul prejudiciu material și încălcarea constatată. Prin urmare, nu există nicio justificare pentru acordarea unei despăgubiri reclamantului acestui șef. 21. Curtea consideră, pe de altă parte, că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil De asemenea, reclamantul solicită 5 800 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și afirmă că a trebuit să împrumute 15 milioane EUR. Pentru a-și susține familia și pentru a solicita rambursarea acestei sume, guvernul pârât nu atașează nici o factură, nici o notă de plată, nici o altă factură. 23. Guvernul pârât observă că pretențiile reclamantului nu sunt justificate și invită Curtea să respingă această cerere. Guvernul albanez nu se pronunță asupra acestei chestiuni 24. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). 25. În acest caz, Curtea constată că pretențiile reclamantului nu sunt însoțite de documentele justificative necesare pentru a le calcula în mod precis; prin urmare, este necesar să se excludă cererea sa. Interesele moratoriu 26. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul menționat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție în ceea ce privește durata procedurii; afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 3 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 21 iunie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucas Loucaide Moduleer Președintele
PREMIÈRE SECTION
PECA c. GRÈCE
(
Requête n
o
14846/05)
ARRÊT
21 juin 2007
12/11/2007
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Peca c. Grèce,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
président,
C.L. Rozakis,
M
me
MM.
S.E. Jebens,
juges,
et de M. S.
Nielsen,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 31 mai 2007,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
14846/05) dirigée contre la République hellénique par un ressortissant albanais, M. Kastriot Peca («
le requérant
»), qui a saisi la Cour le 13 avril 2005 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») est représenté par les délégués de son agent, MM. S. Spyropoulos, assesseur auprès du Conseil juridique de l'Etat et I. Bakopoulos, auditeur auprès du Conseil juridique de l'Etat.
3.
Le 23 juin 2006, la Cour a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. Se prévalant de l'article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé qu'elle se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond. Les parties ont chacune soumis des commentaires écrits sur les observations de l'autre. Des observations ont également été reçues du gouvernement albanais, qui a exercé son droit d'intervenir (
articles 36 § 1 de la Convention et 44 du règlement).
4.
Le 11 mars 2004, le requérant fut arrêté et placé en détention provisoire pour trafic de drogues, association de malfaiteurs et port d'armes prohibé. Trois autres personnes furent également arrêtées.
5.
Le 29 mars 2005, la cour d'assises d'Athènes déclara le requérant coupable et le condamna à une peine de treize ans d'emprisonnement (arrêt n
o
974/2005).
6.
Le 1
er
avril 2005, le requérant interjeta appel. L'audience fut fixée au 14 mars 2007, puis ajournée au 16 mai 2007.
I.
SUR LES VIOLATIONS ALLÉGUÉES DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
7.
Le requérant affirme qu'il a été condamné en dépit de son innocence et que la procédure pénale diligentée à son encontre connaît une durée excessive. La Cour examinera ces griefs sous l'angle de l'article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes sont ainsi libellées
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
A.
Sur le grief tiré de la durée de la procédure
1.
Sur la recevabilité
8.
La Cour constate que ce grief n'est pas manifestement mal fondé au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Elle relève en outre qu'il ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
2.
Sur le fond
a)
Période à considérer
9.
La période à considérer a débuté le 11 mars 2004, avec l'arrestation du requérant et n'a pas encore pris fin, la procédure étant actuellement pendante en appel. Elle a donc déjà duré plus de trois ans pour deux instances.
b)
Caractère raisonnable de la durée de la procédure
10.
Le gouvernement défendeur affirme que la durée de la procédure n'a pas dépassé le délai raisonnable visé à l'article 6 § 1 de la Convention. A cet égard, le gouvernement défendeur invite la Cour à prendre en considération la complexité de l'affaire, qui est due à la gravité des infractions commises et au nombre des accusés.
11.
De son côté, le gouvernement albanais admet que l'affaire présentait une certaine complexité au stade de l'instruction, mais estime que le délai écoulé entre la condamnation du requérant en première instance et l'audience en appel est trop long.
12.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d'une procédure s'apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l'affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d'autres,
Pélissier et Sassi c. France
[GC], n
o
13.
La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article
6 §
1 de la Convention (voir
Pélissier et Sassi
précité).
14.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le gouvernement défendeur n'a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. La Cour observe en particulier que l'affaire n'était pas spécialement complexe et qu'il ne peut être reproché de manque de diligence au requérant. En ce qui concerne le comportement des autorités, la Cour relève notamment que l'audience en appel fut initialement fixée presque deux ans après l'introduction du recours et note que ce délai n'a aucunement été justifié par le gouvernement défendeur. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu'en l'espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l'exigence du «
délai raisonnable
».
Partant, il y a eu violation de l'article 6 § 1.
B.
Sur le grief tiré de l'équité de la procédure
Sur la recevabilité
15.
Pour autant que le requérant semble contester l'équité de la procédure, la Cour rappelle que, selon une jurisprudence constante des organes de la Convention, la conformité d'un procès aux exigences de l'article 6 § 1 de la Convention doit en principe être examinée sur la base de la procédure dans son ensemble, à savoir une fois celle-ci terminée (voir, par exemple,
Bernard c. France
, arrêt du 23
avril 1998,
Recueil des arrêts et décisions
1998-II, p. 879, §
37). Toutefois, dans certains cas exceptionnels, on ne peut exclure qu'un élément déterminé soit à ce point décisif qu'il permette à la Cour de juger de l'équité du procès à un stade plus précoce, avant même que les juridictions nationales aient rendu un jugement définitif dans l'affaire (
Deligiannis c. Grèce
, (déc.), n
o
5074/03, 5
juin 2003). La Cour, notant que la procédure pénale engagée contre le requérant est actuellement pendante devant les juridictions nationales, ne décèle aucune circonstance de ce genre.
16.
Il s'ensuit qu'en l'état actuel de la procédure, ce grief est prématuré et doit être rejeté en application de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
II.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
17.
Aux termes de l
'
article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
18.
Le requérant réclame 69
942 euros (EUR) au titre du préjudice matériel. Cette somme correspond aux salaires et autres primes qu'il aurait perçus s'il n'était pas en prison. Il réclame en outre 300
000 EUR au titre du préjudice moral.
19.
Le gouvernement défendeur affirme qu'un constat de violation constituerait en soi une satisfaction équitable suffisante. Le gouvernement albanais ne se prononce pas sur cette question.
20.
La Cour rappelle que le constat de violation de la Convention auquel elle parvient résulte exclusivement d'une méconnaissance du droit du requérant à voir sa cause entendue dans un «
délai raisonnable
». Dans ces circonstances, elle n'aperçoit pas de lien de causalité entre le préjudice matériel allégué et la violation constatée. En conséquence, rien ne justifie qu'elle accorde au requérant une indemnité de ce chef.
21.
La Cour estime en revanche que le prolongement de la procédure litigieuse au-delà du «
délai raisonnable
» a causé au requérant un tort moral certain, justifiant l'octroi d'une indemnité. Statuant en équité, comme le veut l'article 41, elle lui alloue 3
500 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt.
B.
Frais et dépens
22.
Le requérant demande également 5
800 EUR pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes. Par ailleurs, il affirme qu'il a dû emprunter 15
000 EUR pour faire vivre sa famille et demande également le remboursement de cette somme. Il n'y joint ni facture ni note d'honoraires ni autre reçu.
23.
Le gouvernement défendeur note que les prétentions du requérant ne sont pas justifiées et invite la Cour à écarter cette demande. Le gouvernement albanais ne se prononce pas sur cette question.
24.
La Cour rappelle que l'allocation de frais et dépens au titre de l'article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (
Iatridis c. Grèce
[GC], n
o
25.
En l'occurrence, la Cour observe que les prétentions du requérant ne sont pas accompagnées des justificatifs nécessaires permettant de les calculer de manière précise. Il convient donc d'écarter sa demande.
C.
Intérêts moratoires
26.
La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
la requête recevable quant au grief tiré de la durée excessive de la procédure et irrecevable pour le surplus
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention
au regard de la durée de la procédure ;
3.
Dit
a)
que l
'
Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article
44 §
2 de la Convention, 3
500 EUR (trois mille cinq cents euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt
;
b)
qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
4.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 21 juin 2007 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Søren
Nielsen
Loukis
loucaides
Greffier
Président