ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.10.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2012

HOTĂRÂRE
10.10.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 septembrie

2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins, ca neîntemeiată, cererea de ridicare a sechestrului asigurator

asupra unor bunuri formulată de inculpatul D.T.M.C.

Pentru a dispune în

sensul menținerii sechestrului asigurător asupra unor bunuri aparținând

inculpatului D.T.M.C., astfel cum au fost nominalizate

și individualizate

în ordonanța de instituire a măsurii asigurătorii dispusă de procuror, Curtea a

constatat că, în acest moment procesual, cererea este neîntemeiată fiindcă

măsurile asigurătorii dispuse au scopul de a garanta acoperirea eventualelor

prejudicii, dacă răspunderea penală a acestui făptuitor va fi legal stabilită.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul

D.T.M.C., susținând

că în mod nelegal s-a dispus respingerea cererii de ridicare a sechestrului

asigurător asupra

autoturimului, în

esență a precizat că acest autoturism îi este de strictă necesitate, pentru

familie și că celelalte bunuri sechestrate au o valoare suficient de mare

pentru acoperirea prejudiciului.

Înalta Curte analizând recursul, conform art. 168 alin. (2)

rap. la art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., îl consideră nefondat, deoarece

sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor inculpatului reprezintă o măsură

de constrângere reală, ce constă în indisponibilizarea bunurilor până la

soluționarea definitivă a cauzei, în vederea asigurării reparării pagubelor cauzate

prin infracțiune.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată

că sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului a fost corect

dispus și materializat, neexistând niciun indiciu de nelegalitate care să

justifice admiterea plângerii.

Este real că, deși măsura asigurătorie durează până la

soluționarea definitivă a cauzei, ea poate fi revocată și înainte de această

dată, dar numai dacă au dispărut temeiurile pentru care a fost luată ceea ce în

cauză nu se poate constata.

Instanța de recurs apreciază că, în mod corect, instanța de

fond a respins cererea formulată de inculpatul

D.T.M.C. împotriva

măsurii sechestrului asigurător, în raport de infracțiunea pentru care inculpatul

a fost trimis în judecată (furt calificat în formă continuată cu consecințe

deosebit de grave) și raportat la sumele de bani cu care s-a constituit parte

civilă

SC O.M.V. P. SA, cauza fiind la debutul cercetării

judecătorești, nefiind citit încă actul de sesizare a instanței, astfel că

partea civilă urmează să-și precizeze pretențiile civile în fața instanței de

judecată.

Mai mult cauza fiind în curs de instrumentare în fața

instanței prin administrarea probatoriilor se pot releva aspecte privind activitatea

infracțională a inculpatului, fapt de natură a justifica existența acestei

măsuri.

Referitor la argumentul invocat de inculpat, constând în

existența unei obligații solidare cu ceilalți inculpați, instanța de recurs

arată că acest tip de răspundere este caracterizată prin posibilitatea părții

civile de a recupera integral creanța de la oricare dintre inculpați, fiind

incidentă, apoi, acțiunea în regres, răspunderea acestora nefiind divizibilă.

Față de cele reținute, încheierea instanței de fond apare

ca fiind legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul

inculpatului

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.T.M.C. împotriva încheierii din 18 septembrie 2012 a Curții de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 375/42/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

octombrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-08-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2616/2012
nței, potrivit căreia nu este de competența instanței penale să stabilească dacă prezumția relativă de comunitate instituită de norme cu caracter civil operează în cadrul procesului penal și, între ce limite ale patrimoniului comun al soțil
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83793)
21 martie 2012, organul de cercetare penală a efectuat o percheziție domiciliară la locuința inculpatului I.C., prilej cu care a fost ridicat în vederea aplicării sechestrului asigurător un autoturism marca A., certificatul de înmatriculare
ÎCCJ 2012-09-03
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 177/2012
este la acest moment procesual conformă și în concordanță cu rolul și scopul procesului penal. Critica inculpatului P.E. cu privire la această măsură în sensul că nu s-au precizat complet bunurile indisponibilizate și că instanța nu va pute
ÎCCJ 2010-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2010
interpretarea conținutului ordonanței procurorului din 10 iulie 2008 dată în Dosarul nr. 26/P/2008 rezultă că măsura sechestrului asigurător s-a menținut doar asupra unor bunuri individualizate expres (sume de bani 18.950 euro, 4.750 RON, a
ÎCCJ 2012-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3891/2012
astfel că nu a putut fi inscripționat ipotecar în vederea recuperării prejudiciului. De asemenea, imobilul B., unde ar locui inculpatul, înscris în CF nr. AA, nr. top. XX B., conversia nr. BB în CF nr. CC și actual nr. DD, la nr. top. YY fi
Sursă