ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca neîntemeiată, cererea de ridicare a sechestrului asigurator asupra unor bunuri formulată de inculpatul D.T.M.C. Pentru a dispune în sensul menținerii sechestrului asigurător asupra unor bunuri aparținând inculpatului D.T.M.C., astfel cum au fost nominalizate și individualizate în ordonanța de instituire a măsurii asigurătorii dispusă de procuror, Curtea a constatat că, în acest moment procesual, cererea este neîntemeiată fiindcă măsurile asigurătorii dispuse au scopul de a garanta acoperirea eventualelor prejudicii, dacă răspunderea penală a acestui făptuitor va fi legal stabilită.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.T.M.C., susținând că în mod nelegal s-a dispus respingerea cererii de ridicare a sechestrului asigurător asupra autoturimului, în esență a precizat că acest autoturism îi este de strictă necesitate, pentru familie și că celelalte bunuri sechestrate au o valoare suficient de mare pentru acoperirea prejudiciului. Înalta Curte analizând recursul, conform art. 168 alin. (2) rap. la art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., îl consideră nefondat, deoarece sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor inculpatului reprezintă o măsură de constrângere reală, ce constă în indisponibilizarea bunurilor până la soluționarea definitivă a cauzei, în vederea asigurării reparării pagubelor cauzate prin infracțiune.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului a fost corect dispus și materializat, neexistând niciun indiciu de nelegalitate care să justifice admiterea plângerii. Este real că, deși măsura asigurătorie durează până la soluționarea definitivă a cauzei, ea poate fi revocată și înainte de această dată, dar numai dacă au dispărut temeiurile pentru care a fost luată ceea ce în cauză nu se poate constata. Instanța de recurs apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins cererea formulată de inculpatul D.T.M.C. împotriva măsurii sechestrului asigurător, în raport de infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (furt calificat în formă continuată cu consecințe deosebit de grave) și raportat la sumele de bani cu care s-a constituit parte civilă SC O.M.V.

P. SA, cauza fiind la debutul cercetării judecătorești, nefiind citit încă actul de sesizare a instanței, astfel că partea civilă urmează să-și precizeze pretențiile civile în fața instanței de judecată. Mai mult cauza fiind în curs de instrumentare în fața instanței prin administrarea probatoriilor se pot releva aspecte privind activitatea infracțională a inculpatului, fapt de natură a justifica existența acestei măsuri. Referitor la argumentul invocat de inculpat, constând în existența unei obligații solidare cu ceilalți inculpați, instanța de recurs arată că acest tip de răspundere este caracterizată prin posibilitatea părții civile de a recupera integral creanța de la oricare dintre inculpați, fiind incidentă, apoi, acțiunea în regres, răspunderea acestora nefiind divizibilă.

Față de cele reținute, încheierea instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul inculpatului D.T.M.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T.M.C. împotriva încheierii din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 375/42/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2012.