ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1433/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 10 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, formulată de petenții A. și B. prin reprezentant A..

Pentru a hotărî astfel, raportat la conținutul contestației formulate în cauză, curtea de apel a reținut că, potrivit mențiunilor din sistemul informatic Ecris, decizia civilă nr. 452A/30.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021 a fost redactată la data de 09.05.2022, astfel că lipsește premisa ce ar fi stat la baza luării măsurilor legale la care face referire art. 522 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cause cu minori și de familie, petenții A. și B. prin reprezentant A. au formulat plângere, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 iunie 2022, sub nr. x/2021/a1, fiind repartizată aleatoriu, spe soluționare, completului nr. 9.

În motivarea căii de atac, petenții au arătat că decizia civilă nr. 452A/30.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021 este incompletă, astfel că nu a rămas fără obiect contestația formulată.

Susțin că nu au fost pronunțate "soluțiile cu privire la: cererea incidentală asupra infracțiunii de denunț calomnios pentru uz de fals, în condițiile în care nu a fost sesizată instanța competentă; nulitatea actelor de adjudecare despre care nu a avut cunoștință în condițiile în care licitația nu a îndeplinit condițiile legale de comunicare și publicitate; cererea de despăgubiri pentru exercitarea cu rea-credință de către pârâtă a drepturilor procesuale printr-un apel vădit șicanatoriu, denunț calomnios pentru uz de fals și încălcarea obligației de a depune întâmpinare".

În drept, au fost invocate art. 522 alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), art. 11, art. 20 și art. 21 din Constituția României.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate și de dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed:

Contestația privind tergiversarea procesului a fost reglementată de legiuitor drept remediu procesual care să dinamizeze judecarea cauzei, pe de o parte, prin identificarea situațiilor în care instanța nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce țin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanții la proces sau nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil, această procedură fiind subsumată scopului de a se asigura, în condițiile legii, luarea măsurilor necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății.

Așadar, scopul instituirii acestei proceduri a fost acela de a se remedia rapid și eficient situațiile în care judecarea cauzei stagnează fie din motive neimputabile instanței, fie din motive imputabile instanței - atunci când nu a luat măsurile legale necesare pentru accelerarea procesului, nu a efectuat lucrările cauzei în termenul defipt de lege sau a stabilit termene judiciare inadecvate, etc.

Aspectele reclamate de petenți prin plângerea formulată vizează nepronunțarea instanței de apel cu privire la "cererea incidentală asupra infracțiunii de denunț calomnios pentru uz de fals, în condițiile în care nu a fost sesizată instanța competentă; nulitatea actelor de adjudecare despre care nu a avut cunoștință în condițiile în care licitația nu a îndeplinit condițiile legale de comunicare și publicitate; cererea de despăgubiri pentru exercitarea cu rea-credință de către pârâtă a drepturilor procesuale printr-un apel vădit șicanatoriu, denunț calomnios pentru uz de fals și încălcarea obligației de a depune întâmpinare".

Prin prisma argumentelor expuse, Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință atacată, Curtea de Apel București a reținut că decizia civilă nr. 452A/30.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021 a fost redactată la data de 09.05.2022, cauza fiind astfel soluționată, astfel că nu mai pot fi luate măsurile prevăzute de art. 522 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 522 alin. (2) C. proc. civ. circumstanțiază situațiile de inacțiune din partea instanței care conduc la încălcarea obligației privind soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil și în care instanța poate fi considerată în culpă, însă, pentru admiterea prezentei plângeri nu este suficientă doar reținerea faptului că durata procesului, raportat la obiectul cauzei, nu este una rezonabilă, ci este necesar a se verifica existența situațiilor de inacțiune culpabilă a instanței cu privire la îndeplinirea din oficiu a unui act de procedură sau luarea măsurilor prevăzute de lege pentru a se asigura îndeplinirea unui act de procedură, aspecte ce nu se verifică în speță.

În speță, Înalta Curte constată faptul că nu poate fi imputată instanței de judecată o atitudine de tergiversare a soluționării cauzei în contextul în care la data formulării contestației la tergiversare - 4.05.2022, dosarul nr. x/2021 era deja soluționat de către Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 452A/30.03.2022, redactată la data de 9.05.2022, în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 310/2018 - care prevede că, în cazuri temeinic motivate, termenul de redactare a hotărârii judecătorești poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.

Principiul fundamental al procesului civil privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ., nu poate înlătura un alt principiu fundamental, cel al bunei-credințe, ce presupune că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

În plus, Înalta Curte constată că aspectele reclamate de petenți prin plângerea pendinte țin de judecata pe fond a cauzei în legătură cu a cărei judecată s-a formulat contestația la tergiversare, iar instanța învestită cu prezenta plângere nu se poate prevala de atribuțiile unei instanțe de control judiciar pentru a se pronunța cu privire la modul de judecată efectivă a dosarului de către instanța de apel, această procedură nefiind concepută de legiuitor ca o modalitate de interferare în judecata cauzei respective, astfel cum petenții solicită. De altfel, eventualele omisiuni învederate de petenți ale instanței pot fi complinite prin mijloace legale special atribuite de legiuitor în acest sens (de exemplu, completarea hotărârii, căile de atac ordinare și extraordinare, etc).

Este necesar a se preciza că prin dispozițiile art. 525 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul a subliniat limitele învestirii instanței în cadrul acestei proceduri, aceasta neputând să fie sesizată în mod legal decât pentru adoptarea unor măsuri care să conducă la soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil.

În consecință, având în vedere că argumentele invocate de petenți nu conturează o încălcare a obligației de către instanța de judecată sub aspectul tergiversării soluționării cauzei, cu depășirea termenului optim și previzibil, raportat la circumstanțele pricinii originare, astfel cum ele au fost ilustrate, Înalta Curte, în temeiul art. 525 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva încheierii din 10 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată, plângerea împotriva încheierii din 10 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petenții A. și B. prin reprezentant A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2022.